8.
Cei doi prooroci
Apocalipsa
Sfântului Ioan Teologul 10
Un înger se arată,
ţinând în mână o carte deschisă. Poruncă lui Ioan să înghită
această carte.
învăluit într-un nor şi pe capul lui era curcubeul, iar faţa
lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte
stâlpi de foc,
2 Şi în mână avea o carte mică, deschisă. Şi a pus piciorul
lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ,
Măreţia acestui înger
este deosebită, faptul că a pus un picior pe mare şi unul pe
uscat, denotă înalta autoritate pe care o are pe întreg pământul.
El vesteşte ce urmează să se petreacă pe Pământ, dar şi cu
popoarele lumii, asemănate cu marea. Cartea mică deschisă este
cartea care ne revine nouă şi arată că îngerul a venit pentru a
aduce la cunoştinţa oamenilor cele ce vor fi de aici
înainte din punct de vedere social şi spiritual.
când a strigat, cele şapte tunete au slobozit glasurile
lor.
4 Şi când au vorbit cele şapte tunete, voiam să scriu, dar
am auzit o voce care zicea din cer: Pecetluieşte cele ce
au spus cele şapte tunete şi nu le scrie.
Cele şapte tunete sunt
cele şapte duhuri care stau în fata tronului lui Dumnezeu şi
transmit cuvântul Domnului, aşa cum vedem şi din Psalmul 28 a lui
David ;
3
Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat;
Domnul peste ape multe.
Aici apele multe
înseamnă popoare şi mulţimi de oameni din diferite neamuri, care
aud cuvântul Lui Dumnezeu.
pământ, şi-a ridicat mâna dreaptă către cer,
6 Şi s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, Care a
făcut cerul şi cele ce sunt în cer şi pământul şi cele ce
sunt pe pământ şi marea şi cele ce sunt în mare, că timp
nu va mai fi,
7 Ci, în zilele când va grăi al şaptelea înger – când va fi
să trâmbiţeze – atunci va fi săvârşită taina lui
Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, proorocilor.
După trâmbiţa a şaptea
pe pământ, timp nu va mai fi pentru îndreptarea păcătoşilor.
Prin asta el ne avertizează că aceştia sunt ultimii ani, în care
oamenii trebuie să se îndrepte cu credinţă şi smerenie către
Dumnezeu. Iată ce spune proorocul Daniel în cap. 11;
36 Şi
regele va face după placul său şi se va ridica şi se va
trufi împotriva oricărui dumnezeu şi împotriva
Dumnezeului dumnezeilor va spune lucruri nemaiauzite
şi va propăşi până ce sfârşitul mâniei va veni, că ceea
ce este hotărât se va întâmpla.
În acest verset
proorocul vorbeşte de Antihrist care încearcă să domine oamenii
de pe întreg pământul, creând un imperiu cu o nouă aşa
zisă religie, care cere şi îi constrânge pe toţi oamenii să se
închine lui.
mine, zicând: Mergi de ia cartea cea deschisă din mâna
îngerului, care stă pe mare şi pe pământ.
9 Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi
mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântecele
tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.
Mâncarea cărţii, se
referă la asimilarea în totalitate a conţinutului prorocirii.
Expresia este uzuală şi astăzi cu referire la elevi şi studenţi
care învaţă susţinut, adică „au mâncat cartea”, o ştiu pe
de rost. Pe de altă parte, anumite scrieri care trebuiau să rămână
secrete erau scrise pe hârtie de orez, care după citire şi
învăţarea conţinutul trebuiau fi mâncate, ca înscrisul să nu
poată cădea în mâna inamicilor. Despre acest lucru ne spune din
vremea sa şi proorocul Iezechiel cap. 3;
1
Apoi mi-a zis: "Fiul omului, mănâncă ceea ce ai
dinainte, mănâncă această hârtie şi mergi de grăieşte
casei lui Israel!"
2 Atunci eu mi-am deschis gura şi Acela mi-a dat să
mănânc cartea aceea,
3 Şi mi-a zis: "Fiul omului, hrăneşte-ţi pântecele şi-ţi
satură lăuntrul tău cu această carte pe care ţi-o dau Eu!"
Şi eu am mâncat-o şi era în gura mea dulce ca mierea.
10 Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am
mâncat-o; şi era în gura mea dulce ca mierea, dar, după
ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât.
11 Şi apoi mi-a zis: Tu trebuie să prooroceşti, încă o dată,
la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi.
Dulceaţa din gura
Sfântului Ioan Teologul este dată de bucuria sufletului pentru
aflarea cuvintelor Domnului, scrise în această carte mică.
Amărăciunea pântecelor vine din tristeţea minţii şi a trupului,
la aflarea şi înţelegerea evenimentelor prin care vor trece
oamenii. În acest fel i s-a dat Sfântului Ioan Teologul darul de a
profeţi tuturor de pe Pământ. Acest dar îl primiseră şi
profeţii din vechime de la Sfântul Duh. În continuare, îngerul
subliniază importanţa profeţirii corecte pentru a transmite
popoarelor, neamurilor şi împăraţilor, modul de desfăşurare a
evenimentelor care vor veni, după ce a şaptea trâmbiţă va
suna.
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 11
Măsurarea templului.
Doi martori ucişi de fiară înviază şi se înalţă la cer.
Trâmbiţa a şaptea. Cântarea. Templul lui Dumnezeu în cer.
Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul şi
pe cei ce se închină în el.
2 Iar curtea cea din afară a templului, scoate-o din
socoteală şi n-o măsura, pentru că a fost dată
neamurilor, care vor călca în picioare cetatea sfântă
patruzeci şi două de luni.
Sfântul Ioan Teologul
primeşte sarcina de a măsura spaţiul care va rămâne sfânt din
Templul lui Dumnezeu din Ierusalim. După cum ştim, Templul nu a mai
fost reconstruit după distrugerea sa de către romani. Problema
reconstrucţiei din zilele noastre este învăluită de un mare
mister, probabil în vederea feririi lui de curiozitatea oamenilor şi
de eventuale atacuri teroriste. Curtea exterioară nu trebuie
măsurată deoarece a fost dată neamurilor, care sunt necredincioşi
şi care vor călca cetatea sfântă, adică Ierusalimul, timp de
trei ani şi şase luni. Se pare că într-o anumită zonă în care
s-a aflat vechiul templul, se lucrează în subteran la un nou
templu, dar ştirea poate fi doar o speculaţie.
Timpul arătat aici de patruzeci
si două de luni înseamnă trei ani şi jumătate.
3 Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci,
îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile.
4 Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care
stau înaintea Domnului pământului.
În aceste vremuri, vor
veni cei doi prooroci trimişi de Dumnezeu, ca să deconspire
lucrarea falsă a domniei lui Antihrist pe tot Pământul. Cei doi
prooroci sunt îmbrăcaţi în sac, la fel ca proorocii din vechime,
lucru care arată apelul lor la pocăinţă, adresat tuturor
oamenilor de pe Pământ. Ei sunt comparaţi cu două sfeşnice care
luminează sufletele şi minţile, înaintea venirii Domnului. Prin
proorocirea lor, omenirea este din nou avertizată, să nu creadă
minciunile propagandei demonice şi să se întoarcă la adevărata
credinţă, deoarece judecata acestei lumi este aproape. Această
proorocire este deosebit de importantă, deoarece timpul în care ea
se petrece este precis exprimat în zile, totalizând trei ani, cinci
luni şi aproximativ unsprezece zile.
Asupra numelor celor doi
prooroci, s-au făcut mai multe presupuneri. Unii autori spun că ar
fi Moise şi Ilie, sau după alţii, Enoh şi Ilie, pentru că
aceştia doi au fost ridicaţi în trup de carne, la cer. O altă
posibilitate, ar fi ca cei doi prooroci sa fie doi Sfinţi Apostoli,
care nu au trecut prin moarte, aşa cum arată cuvintele
Mântuitorului în Sfânta Evanghelie după Matei cap. 16, când
stătea de vorbă cu Apostolii:
28
Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul
Omului, venind în împărăţia Sa.
După puterile pe care le
au, cred că este vorba de Sfântul Ilie şi de Sfântul Ioan
Teologul, autorul Apocalipsei, care primeşte darul prorocirii, aşa
cum am văzut mai sus, la cap. 10, versetul 11 şi care nu au trecut
prin moarte. Despre Sfântul Ilie despre care vorbim, aici ne spune
Sfânta Evanghelie după Matei cap. 11:
13
Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan.14 Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină.
Tot din Biblie ştim că
Sfântul Ioan (Botezătorul) adică Sfântul Ilie avea darul să
închidă cerul ca să nu plouă şi să facă tot felul de minuni.
5 Şi dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc iese
din gura lor
şi mistuieşte pe vrăjmaşii lor; şi dacă ar voi cineva să-i
vatăme, acela trebuie ucis.
Iată ce ne spune
Vechiul Testament despre proorocul Ilie Trezviteanul, în Cartea a
patra a Regilor la cap.1 „Boala lui Ohozia. Râvna lui Ilie”:
8 Şi ei i-au răspuns: "Omul acela este păros peste tot
şi
încins peste mijloc cu o cingătoare de curea". A zis
regele: "Acela este Ilie Tesviteanul".
9 Atunci regele a trimis la el o căpetenie peste cincizeci cu
cei cincizeci ai lui; şi acesta a venit la el, când Ilie sta pe
vârful muntelui şi i-a zis: "Omul lui Dumnezeu, regele
îţi zice: "Coboară-te!"
10 Iar Ilie a răspuns: "De sunt omul lui Dumnezeu, să se
coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe ce
cincizeci ai tăi!" Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit
pe el şi pe cei cincizeci ai lui.
în zilele proorociei lor, şi putere au peste ape să le
schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de
urgie, ori de câte ori vor voi.
7 Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică
din adânc va face război cu ei, şi-i va birui şi-i va omorî.
Fiara este imperiul în
frunte cu Antihrist, conducătorul lui, căruia i s-a dat
putere mare pe Pământ, ajutat de satana şi de îngerii izgoniţi
din cer. Putere multă îi dă şi balaurul cel ieşit din mare, la
care se adaugă şi duhurile rele ieşite prin deschiderea, aşa cum
am văzut, a fântânii adâncurilor. Acest om devine, treptat,
conducătorul unei mari coaliţii între state mari şi puternice.
Există posibilitatea ca el să fie aceeaşi persoană cu
conducătorul armatei lăcustelor arătate la cap 9 din Apocalipsa
Sfântului Ioan Teologul:
11 Şi au ca împărat al lor pe îngerul adâncului, al cărui
nume, în evreieşte, este Abaddon, iar în elineşte are
numele Apollion.
După cum am mai arătat,
acest nume se traduce atât din iudaică cât şi din greacă, prin
Nimicitorul, Distrugătorul.
Referitor la uciderea
celor doi prooroci, precum şi a multor oameni credincioşi şi
înţelepţi, în această tristă perioadă, proorocul Daniel la
cap.11 ne spune:
33
Cei mai înţelepţi vor învăţa pe cei mulţi, dar ei vorcădea un timp de sabie şi foc, de temniţă şi pustiire.
care se cheamă, duhovniceşte, Sodoma şi Egipt, unde a
fost răstignit şi Domnul lor.
Prin cetatea cea mare,
autorul ne vorbeşte despre Ierusalim, aşa cum este el denumit de
proorocul Isaia în cap. 1, în versetele 9 şi 10, din cauza
fărădelegilor ce se făceau în el. Aici, proorocii erau bătuţi
cu pietre, fiind persecutaţi la fel ca în Egipt. Ierusalimul,
unde, pe Golgota a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. Despre acest
oraş ne vorbeşte şi Domnul Iisus Hristos cum vedem în Sfânta
Evanghelie după Matei în cap.23:
37
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu
pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să
adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub
aripi, dar nu aţi voit.
Cei doi prooroci vor fi
ucişi în Ierusalim de Antihrist, după ce armata fiarei cucereşte
Israelul.
privi la trupurile lor trei zile şi jumătate şi nu vor
îngădui ca ele să fie puse în mormânt.
10 Iar locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor
şi vor fi în veselie şi îşi vor trimite daruri unul altuia,
pentru că aceşti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de
pe pământ.
Probabil din acest
eveniment tragic, se va face o mare ştire de presă, care va
înconjura Pământul. Se vor decide zile nelucrătoare de
sărbătoare, iar trupurile lor vor fi arătate la televizor, fiind
supravegheate permanent. Necredincioşii se vor bucura, crezând
că au scăpat de pedeapsa promisă de Dumnezeu, prezisă lor prin
gura celor doi prooroci şi prin scrierile sfinte din Biblie.
Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat pe picioarele lor
şi frică mare a căzut peste cei ce se uitau la ei.
Învierea lor după trei
zile este timpul pe care l-a menţionat Iisus, prin mărturia lăsată
de Sfânta Evanghelie după Ioan cap. 2 ,
19 Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul
acesta şi
în trei zile îl voi ridica.
20 Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit
templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile?
21 Iar El vorbea despre templul trupului Său.
Învierea proorocilor va
stârni panică mare în lume, deoarece se vor adeveri cele scrise în
această carte, dar din păcate timp de pocăinţă şi întoarcere
la credinţă nu va mai fi.
aici! Şi s-au suit la cer, în nori, şi au privit la ei
duşmanii lor.
13 Şi în ceasul acela s-a făcut cutremur mare şi a zecea
parte din cetate s-a prăbuşit şi au pierit în cutremur
şapte mii de oameni, iar ceilalţi s-au înfricoşat şi au
dat slavă Dumnezeului cerului.
14 Al doilea "vai" a trecut; al treilea "vai", iată, vine
degrabă.
Plecarea în corp
fizic în nor a fost văzută de toţi duşmanii lor, iar după
plecarea lor se va petrece un mare cutremur, judecând după
numărul victimelor de şapte mii. Faptele lor pe mulţi îi vor
convinge de puterea adevăratului Dumnezeu din ceruri şi vor da
slavă Lui.