Continuare la capitolul 3.

         10  Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urma  

               mea, glas mare de trâmbiţă,

         11  Care zicea: Ceea ce vezi scrie în carte şi trimite  celor

               şapte Biserici: la Efes, şi la Smirna, şi la Pergam, şi la

               Tiatira, şi la Sardes, şi la Filadelfia, şi la Laodiceea.

         12  Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu

               mine şi, întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice de aur.

         13  Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului

               Omului, îmbrăcat în  veşmânt lung până la picioare şi

               încins pe sub sân cu un brâu de aur.

         14  Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca 

               zăpada, şi ochii Lui, ca para focului.

         15  Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor,

               iar glasul Lui era ca un  vuiet de ape multe;

         16  În mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura

               Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Lui

               era ca soarele, când străluceşte în puterea lui.

    

     În continuare, autorul ne arată cele auzite şi văzute prin plecarea sa în duh. El îl vede pe Domnul nostru Iisus Hristos.

     Cuvântul Domnului este sabia cu două tăişuri, arătată în ultimul verset. Acest lucru îl înţelegem şi din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel la cap. 4 unde vedem aceasta descriere:

 12  Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai

                 ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde

                 până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre             

                 încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece

                 simţirile şi cugetările inimii,

     Despărţitura trebuie interpretată ca linia fină de separaţie sau de trecere greu sesizabilă, prin care două structuri învecinate diferite  prin natura lor, comunică permanent. Despre această sabie, Apostolul Pavel, îndemnând creştinii din Efes  la viata duhovnicească, spune în Efesenii cap.6:         

             12  Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a

                   sângelui,ci împotriva începătorilor, împotriva   

                   stăpânilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui

             veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.

      13   Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să

             puteţi împotrivă în ziua cea rea,

                   şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.

            14   Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul

                   şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,

            15   Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru

                   Evanghelia păcii.

            16   În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să

                   stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.

            17   Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este

                   cuvântul lui Dumnezeu.

     Adevărat este că, "sabia" este cuvântul Domnului Iisus Hristos dat nouă prin Evangheliei, care are în el multă putere. Acest cuvânt trebuie întărit în noi prin rugăciune permanentă şi prin sfatul  înţelept, dat din suflet de părinţii duhovnici.

            17   Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un

                   mort. Şi El a pus mâna  dreaptă peste mine, zicând:

                   Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,

            18   Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în

                   vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului.

            19   Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sunt şi cele ce au

                   să fie după acestea.

            20   Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta  

                   Mea, şi a celor şapte sfeşnice de aur este: Cele şapte

                   stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar  sfeşnicele

                   cele şapte sunt şapte Biserici.

     Acest text este destul de lămuritor scris, mai ales prin explicaţia sa finală.  Trebuie să  facem precizarea, că Domnul Iisus Hristos este cel mai mare Arhiereu, aşa cum vedem din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel cap.5:

           5   Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se

          facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: "Fiul Meu eşti

          Tu, Eu astăzi Te-am născut".

      6  În alt loc se zice: "Tu eşti Preot în veac după rânduiala

          lui Melchisedec".

     De aceea este normală şi firească adresarea Mântuitorului nostru în calitatea Sa de cel mai mare Arhiereu, prin intermediul scrierii Sfântului Ioan Teologul, către Episcopii celor şapte biserici. Episcopii sunt curaţi ca îngerii şi acţionează pentru întărirea credinţei,  povăţuind creştinii despre cele ce trebuie să facă, în bisericile şi în comunităţile lor. 

     Cele şapte biserici au existat real, deoarece şi astăzi se văd  parte din ruinele lor, aflate pe teritoriul Turciei.

  

   

          Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul cap.2

     Porunca dată lui Ioan de Domnul, ca să scrie îngerilor, adică episcopilor Bisericilor din: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira. Poruncile Domnului, despre lipsurile bisericilor.

           1   Scrie îngerului Bisericii din Efes: Acestea zice Cel ce

                ţine cele şapte stele în  dreapta Sa, Cel care umblă în

                mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:

           2   Ştiu faptele tale şi osteneala ta şi răbdarea ta şi cum că

                nu poţi suferi pe cei răi şi ai cercat pe cei ce se zic pe

                sine apostoli şi nu sunt şi i-ai aflat mincinoşi;

           3   Şi stărui în răbdare şi ai suferit pentru numele Meu şi nu

                ai obosit.

           4   Dar am împotriva ta faptul că ai părăsit dragostea ta

                cea dintâi.

           5   Drept aceea, adu-ţi aminte de unde ai căzut şi te                

                pocăieşte şi fă faptele de mai înainte; iar de nu, vin la 

                tine curând şi voi mişca sfeşnicul tău din locul lui, dacă

                nu te vei pocăi.

    

Ruinele vechiului oraş Efes se găsesc în sud-vestul oraşului Selcuk din Turcia, din vestul Asiei Mici. Acest oraş s-a dezvoltat la mică distanţă de oraşul antic Efes; ruinele lui se vizitează şi astăzi.

În aceste versete, vedem că denumirea de înger este atribuită  Episcopilor celor şapte biserici. Ei trebuie să rămână permanent cu sufletul curat ca al îngerilor, atât pentru nevoia personală cât şi cea duhovnicească, dar mai ales pentru transmiterea Harului Duhului Sfânt asupra preoţilor iar prin aceştia enoriaşilor lor. Episcopul bisericii din Efes  este atenţionat de Domnul Iisus Hristos, să se pocăiască pentru greşelile sale şi să revină la faptele cele bune pe care le făcea  înainte.  Dacă nu va face acest lucru, biserica lui riscă să se destrame, iar Harul Duhului Sfânt, reprezentat prin sfeşnicul mereu arzător care este lumina ei, va pleca din ea.

            6   Ai însă partea bună că urăşti faptele nicolaiţilor, pe

                 care le urăsc şi Eu.

            7  Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor:

                Celui ce va birui  îi voi da să mănânce din pomul vieţii,

    care este în raiul lui Dumnezeu.

     Nicolaiţii erau membri ai unei secte din Efes, care încă mai practicau forme de idolatrie şi libertinajul erotic.

      În următorul verset Domnul promite creştinilor care vor învinge păcatele şi vor ţine în continuare dreapta credinţă, că vor mânca din pomul vieţii existent în rai şi vor avea viaţa veşnică.

          8   Iar îngerului Bisericii din Smirna, scrie-i: Acestea zice

               Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel care a murit şi a

               înviat:

          9   Ştiu necazul tău şi sărăcia ta, dar eşti bogat, şi hula  

               din partea celor ce zic despre ei înşişi că sunt iudei şi

               nu sunt, ci sinagogă a satanei.

     Smirna, astăzi poartă denumirea de Izmir,  care este un mare oraş port al Turciei la marea Egee, din vestul Asiei Mici, la 74 km nord de Efes. 

     În aceste versete vedem că sărăcia materială a celor din Smirna  este invers proporţională cu bogăţia lor spirituală. Domnul Iisus Hristos apreciază acest lucru. Cei care hulesc biserica şi prin ea, comunitatea creştină din acest oraş, sunt iudei doar cu numele.

           

          10   Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată diavolul

                 va să arunce dintre voi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi, şi

                 veţi avea necaz zece zile. Fii credincios  până la

                 moarte şi îţi voi da cununa vieţii.

          11  Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor:

                Cel ce biruieşte nu va fi vătămat  de moartea cea de-a

                 doua.        

  

     Zece zile este o perioadă scurtă şi de aceea, Mântuitorul îi îmbărbătează să rabde aceste zile pentru că vor scăpa neatinşi. Cel ce biruieşte nu va fi vătămat de moartea cea de a doua, deoarece va avea sufletul curat şi viu încă din viaţa de pe Pământ. Cei găsiţi cu sufletul viu vor sluji Domnului în cetatea sa, după cum vedem mai târziu în această scriere.

          12   Iar îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: Acestea zice  

                 Cel ce are sabia ascuţită de amândouă părţile:

          13   Ştiu unde sălăşluieşti: unde este scaunul satanei; şi ţii

                 numele Meu şi n-ai tăgăduit  credinţa Mea, în zilele lui

                 Antipa, martorul Meu cel credincios, care a fost ucis la            

                 voi, unde locuieşte satana.

     Pergamul este un vechi centru comercial şi cultural al antichităţii. Ruinele vechiului oraş au fost descoperite la  1872 şi multe din statui, coloane şi alte obiecte, au luat calea Berlinului, unde se află un muzeu al acestui oraş antic.  La vremea sa, acest oraş era un centru important închinat cultului lui Zeus şi avea ca protectoare pe zeiţa Atena. Tot aici au fost ridicate şi alte temple, unde se săvârşeau ritualuri păgâne. Pentru păgânismul său oraşul mai era denumit şi locaş al satanei. Învăţaţii din acest oraş,  au dezvoltat o importantă bibliotecă, care rivaliza cu biblioteca din Alexandria şi o renumită şcoală medicală.

Al doilea verset prezentat mai sus, îl prezintă pe Antipa ca mucenic creştin, omorât în acest oraş, pentru mărturia credinţei sale în Domnul Iisus Hristos.

           14    Dar am împotriva ta câteva lucruri, că ai acolo pe unii

                   care ţin învăţătura lui Balaam, cel ce învăţa pe Balac

                   să pună piatră de poticneală înaintea fiilor lui Israel,

                   ca să mănânce carne jertfită idolilor şi să se dea

                   desfrânării.

           15   Astfel ai şi tu pe unii care, de asemenea, ţin  învăţătura

                  nicolaiţilor.

           16   Pocăieşte-te deci, iar de nu, vin la tine curând şi voi

                  face cu ei război, cu sabia gurii Mele.

În unele scrieri, Balaam este numit Valaam, personaj al Vechiului Testament, care era un  renumit vrăjitor. Balac, care era un mare conducător militar si politic din acea vreme, îi cere lui Valaam vrăjitorul, să blesteme poporul lui Israel, adică poporul lui Dumnezeu de trei ori pentru a-l putea învinge mai uşor în luptă.  Vrăjitorul, cu toată priceperea lui nu a reuşit. Mai mult, blestemele care vroia să le spună s-au transformat în binecuvântări. Iată fragmente din discuţia lor, aşa cum este consemnată în Biblie în  Numerii, a patra carte a lui  Moise cap. 23:

          23    Pentru că nu este vrăjitorie în Iacov, nici farmece în  

                  Israel, la vreme se va spune lui Iacov şi lui Israel; cele

                  ce vrea să plinească Dumnezeu!

    25    Zis-a Balac către Valaam: "Nici de blestemat să nu-l  

            blestemi, nici de binecuvântat să nu-l binecuvântezi".

    Acest popor nu trebuia nici blestemat nici binecuvântat, pentru ca nu cumva să se întărească.       

    

          17   Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor:

                 Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă Hrană

                 cerească şi-i voi da lui o pietricică albă  şi pe 

                 pietricică scris un nume nou, pe care nimeni nu-l ştie,

                 decât primitorul.

  

      Acest verset  vorbeşte de Hrana cerească primită de credincioşilor creştini, care hrăneşte sufletele şi le vindeca trupurile. În plus ei vor primi şi o pietricică albă ca simbol al păcii şi  biruinţei. Pe această pietricică stă scris un nume nou, pe care nimeni nu îl ştie, decât primitorul. Acesta este numele ceresc cel nou a Domnului Iisus Hristos, care îl va avea la a doua venire pe Pământ, când va conduce toate popoarele. 

3. Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, scrisorile             

         către cele şapte biserici

 

    Începând cu acest capitol, versetele Apocalipsei sunt scrise înclinat, pentru a le evidenţia de restul textului. Prezentarea versetelor se face în ordinea lor, însoţite de scurte comentarii pe care le credem necesare pentru o mai bună înţelegere a conţinutului lor. La ele am adăugat şi alte citate din Biblie cât şi din alte surse de informare. Această abordare încearcă să creeze o imagine dinamică asupra multitudinii de mesaje venite din trecut spre viitor.

    Pentru Sfântul Ioan Teologul, viitorul prezentat în Apocalipsă însemnă o succesiune de evenimente majore care urmează să se petreacă pe Pământ după  anul terminării scrierii ei.      

    În anul 2015, noi înţelegem viitorul ca suma evenimentelor care se vor petrece pe Pământ, la care vom fi  martori noi şi urmaşii noştri. Privind înapoi către anul scrierii Apocalipsei, sau mai precis, după înălţarea la ceruri a  Mântuitorului nostru Iisus Hristos, vedem din trecut spre viitor. De aici apare posibilitatea unor prefigurări a vremurilor viitoare având ca bază de plecare această minunată scriere.

          Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul cap.1

     Ioan trimite urări de bine la şapte Biserici. În Patmos are cerească arătare. El vede pe Fiul Omului între şapte sfeşnice, având în mâna dreaptă şapte stele.

           1  Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o
               Dumnezeu, ca să arate robilor Săi cele ce trebuie să se
               petreacă în curând, iar El, prin trimiterea îngerului
               Său, a destăinuit-o robului Său Ioan,
           2  Care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui
               Iisus Hristos, câte a văzut.
           3  Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele  
               proorociei şi păstrează cele scrise în aceasta! Căci  
               vremea este aproape.        

     În marea sa dragoste de oameni, Domnul Iisus Hristos arată  cele ce vor fi pe Pământ Sfântului Ioan Teologul. Acest lucru îl face direct Măntuitorul, sau un înger  trimis special, care explică autorului ce aude şi ce vede.

Aşa cum vom vedea mai târziu, cartea prezintă Planul lui Dumnezeu pentru omenire, în care se prevăd evenimentele cele mai importante de pe Pământ, venirea şi desfăşurarea Zilei Domnului, după care judecarea tuturor oamenilor şi a îngerilor căzuţi. În vremea propovăduirii sale,  Iisus Hristos a afirmat prin vocea Sfinţilor Apostoli, că acest plan,  nu era cunoscut la acea vreme decât de Dumnezeu tatăl, aşa cum este scris în, Sfânta Evanghelie după Matei la cap. 24:

        36   Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii

               din ceruri, nici Fiul, ci numai  Tatăl.

   Aşa cum vedem din verset nimeni din cer sau de pe Pământ nu ştie concret data şi ora când va începe Ziua Domnului. 

   După înălţarea Sa la cer, aşa cum o să vedem în capitolele viitoare, Dumnezeu dă planul său referitor la evoluţia omenirii, Mielului înjunghiat, adică Domnului nostru Iisus Hristos, pentru a fi desfăcut şi arătat în împărăţia cerurilor. Prin marea sa dragoste pentru noi, El îl vesteşte şi oamenilor prin Sfântul Ioan Teologul.     

          4   Ioan, celor şapte Biserici, care sunt în Asia: Har
               vouă şi pace de la Cel ce este şi Cel ce era şi Cel ce
               vine şi de la cele şapte duhuri, care sunt înaintea  
               scaunului Lui,
  

     În acest verset este vorba, de provincia romană Asia din vestul Asiei Mici, cu capitala la Efes. În această provincie se găseau cele şapte biserici despre care se vorbeşte în continuare. Folosirea sintagmei Cel ce este şi Cel ce era şi Cel ce vine,  arată

lipsa de temporalitate a fiinţei Lui Dumnezeu. El este deasupra timpului nostru, pentru că trecutul, prezentul şi viitorul se regăsesc în persoana Lui. În Vechiul Testament în  Ieşirea – A doua carte a lui Moise la cap.3 se spune:

          14   Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: "Eu sunt Cel ce

                 sunt". Apoi i-a zis: "Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce

                 este m-a trimis la voi!"

     Cele şapte duhuri din versetul Apocalipsei, sunt cei şapte îngeri care stau în faţa tronului lui Iisus Hristos şi care Îl servesc neîncetat. Cifra şapte ca şi multipli ai acesteia, reprezintă perfecţiunea, dar şi numărul de evenimente de un anumit tip ce se petrec în Biblie.

           
            5   Şi de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel întâi
                 născut din morţi, şi Domnul împăraţilor pământului.
                 Lui, Care ne iubeşte şi ne-a dezlegat pe noi din păcatele  
                 noastre, prin sângele Său,
            6   Şi ne-a făcut pe noi împărăţie, preoţi ai lui Dumnezeu şi
                Tatăl Său, Lui fie slava şi  puterea, în vecii vecilor.
                Amin!

     Despre învierea lui Iisus Hristos, iată ce ne spune în Epistola întâia către Corinteni Sfântul Apostol Pavel la cap.15:

      20   Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură

             (a învierii) celor adormiţi.

Domnul Iisus Hristos ne-a dezlegat de păcatele noastre şi este „Pârga celor adormiţi”, fiind primul fruct al învierii din morţi, adică primul om înviat din morţi. El deschide drumul învierii drepţilor, iar această lucrare minunată a devenit certitudine pentru toţi creştinii.

            7  Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi-L vor
                vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor jeli, din pricina Lui,
                toate seminţiile pământului. Aşa. Amin.
            8  Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce
                este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.
            9  Eu Ioan, fratele vostru şi împreună cu voi părtaş la
                suferinţa şi la împărăţia şi la răbdarea în Iisus, fost-a în
                insula ce se cheamă Patmos,  pentru cuvântul lui
                Dumnezeu şi pentru mărturia lui Iisus.

La a doua  venire, Domnul Isus Hristos va veni cu norii slavei şi oricine îl poate vedea. Venirea se petrece pe pământ în planul fizic, nu în planul transcendental. El vine cu un nume nou,  dar ne reaminteşte despre atemporalitatea sa. Această atemporalitate nu o are decât Domnul Dumnezeu Tatăl  şi de la El, Fiul. Dumnezeu este alfa şi omega, adică începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor a universului şi este Atotţiitorul lui.  Prin El există acest univers. Alfa şi omega sunt literele de început şi de sfârşit din alfabetului grec.