13. Hristos biruieşte fiara  

     Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 19

Hristos biruieşte fiara.

            1  După acestea, am auzit, în cer, ca un glas puternic de
                 mulţime multă zicând: Aliluia! Mântuirea şi slava şi
                 puterea sunt ale Dumnezeului nostru!
            2  Pentru că adevărate şi drepte sunt judecăţile Lui! Pentru
                că a judecat pe desfrânata cea mare, care a stricat
                pământul cu desfrânarea ei, şi a răzbunat sângele
                robilor Săi, din mâna ei!
            3  Şi a doua oară au zis: Aliluia! Şi fumul focului în care
                arde ea se ridică în vecii  vecilor.
            4  Iar cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe au
                căzut şi s-au închinat lui Dumnezeu, Cel ce şade pe tron,
                zicând: Amin! Aliluia!

Mulţimile din cer exclamă: „Aleluia-”cuvânt se traduce prin „Lăudaţi-l pe Dumnezeu”, ca semn de mare bucurie pentru judecarea Babilonului. Această aclamaţie liturgică o regăsim în Vechiul Testament în Psalmii 104-106, 112-118 etc. Conducătorii acestei cetăţi, subalternii fiarei, pe lângă coruperea şi manipularea minţilor oamenilor, au instituit un  regim violent, îndreptat direct împotriva credincioşilor în Domnul Dumnezeul nostru şi în Domnul Iisus Hristos, iar mulţi din ei au murit. Aceştia sunt acum răzbunaţi.    

            5  Şi un glas a ieşit din tron, zicând: Lăudaţi pe Dumnezeul
               nostru toate slugile Lui, cei ce vă temeţi de El, mici şi
               mari.
           6  Şi am auzit ca un glas de mulţime multă şi ca un vuiet de
               ape multe şi ca un bubuit de tunete puternice, zicând:
               Aliluia! pentru că Domnul Dumnezeul nostru,
               Atotţiitorul, împărăţeşte.

Cei ce slujesc Domnului Dumnezeului nostru, mici sau mari în rangul slujirii lor şi mulţimi multe de credincioşi, dau slavă Domnului că împărăţeşte peste cerul şi pământul nostru.

            7  Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci a
                venit nunta Mielului şi mireasa Lui s-a pregătit,
           8  Şi i s-a dat ei să se înveşmânteze cu vison curat, luminos,
                căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor.
           9  Şi mi-a zis: Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii
               Mielului! Şi mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale
               lui Dumnezeu.

Nunta este unirea făcută de Domnul Dumnezeul nostru a împărăţiei cerului şi pământului fiului Său Domnul Iisus Hristos.

Acest cer si pământ  s-a  pregătit pentru acest eveniment, asemenea unei mirese. Sfânta Evanghelie după Matei cap. 22, ne redă această pildă spusă de Domnul Iisus Hristos, când învăţa mulţimile:

           2  Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a
               făcut nuntă fiului său.

      Prin „…fericiţi sunt cei chemaţi la cina nunţii Mielului!”, se înţelege că acum vor fi fericiţi cei ce au rezistat până la sfârşit asupririi de pe pământ a fiarei şi nu s-au dezis de credinţa lor, împreună cu toţi martirii creştini din toate timpurile.

Prin distrugerea desfrânatei celei mari, Dumnezeu a dat posibilitatea oamenilor de pe pământ să îmbrace sufletele lor cu haina cea albă şi curată a credinţei, a dragostei şi a slavei faptelor vrednice cu adevărat creştineşti.

Ca material, vizonul era o stofă ţesută foarte fin, albă şi foarte scumpă, din care se făceau hainele preoţilor şi ale oamenilor bogaţi, ca simbol al bunăstării lor. Aici, Sfântul Ioan Teologul arată că sufletul credincios şi curat dobândeşte o aură, ca o haină care are cel mai mare preţ atât pe pământ cât şi în cer, asemănătoare celei de vizon din planul fizic.  

            10  Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui.  
                  Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-
                  slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus.
                  Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este
                  duhul proorociei.
   

Sfântul Ioan Teologul vrea să se închine  îngerului care i-a cerut să scrie ce vede, dar acesta l-a oprit, deoarece şi el este doar slujitor a Domnului Dumnezeul nostru. Acesta este semn de mare smerenie a îngerului. La fel şi Sfântul Apostol Petru opreşte închinarea sutaşului, adică a conducătorului militar mai mare peste o sută de soldaţi romani, aşa cum vedem din „Faptele Apostolilor” cap.10:

            25  Şi când a fost să intre Petru, Corneliu, întâmpinându-l, i
                  s-a închinat, căzând la  picioarele lui.
            26  Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: Scoală-te. Şi eu sunt om.

Îngerul îi spune că mărturia lui Domnului Iisus Hristos, lăsată nouă prin Sfânta Evanghelie reprezintă duhul profeţiei. Această minunată scriere ne arată şi ne învaţă, cum trebuie sa fim în toate zilele noastre pentru a ne putea mântui. Acesta este marele adevăr pe care noi, cei de astăzi, trebuie să îl ştim, şi să îl urmăm.

            11  Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel ce
                  şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat şi judecă
                  şi se războieşte întru dreptate.
            12  Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt
                  cununi multe şi are nume scris pe care nimeni nu-l
                  înţelege decât numai El.

  

     Aici vedem puterea şi măreţia lui Domnului Iisus Hristos, la a doua venire pe pământ în planul fizic al realităţii noastre. Această imagine depăşeşte cunoaşterea şi imaginaţia noastră limitată. Ochii lui au capacitatea de a arde necredincioşii şi de a-i ilumina pe credincioşi, iar pe capul lui, multele cununi reprezintă puterea cu care L-a investit Domnul Dumnezeul nostru, de a împărăţi  în cer cât  şi pe pământ. Aşa ne spune Sfânta Evanghelie după Matei cap. 28:

            18  Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-
                   s-a toată puterea, în cer şi pe  pământ.

Numele său este nume ceresc, dat de Dumnezeu, iar mintea noastră pământeană nu îl poate înţelege.

            13  Şi este îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge şi numele  
                  Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu.

  

       El este Cuvântul lui Dumnezeu care transformă şi modelează permanent realitatea universului nostru, pe noi şi  planeta noastră, pământ. El este acţiunea însăşi a lui Dumnezeu în deplina manifestare asupra noastră şi a materiei înconjurătoare din care facem parte.

            14  Şi oştile din cer  veneau după El, călare pe cai albi,             
                  purtând veşminte de vizon  alb, curat.

  

Este vorba de oştile din cer care vin cu Domnului Iisus Hristos.  Caii şi hainele lor albe arată curăţenia faptelor şi a sufletelor lor. La fel ne vorbeşte şi Sfânta Evanghelie după Matei cap.16:

             27  Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu
                   îngerii Săi; şi atunci va  răsplăti fiecăruia după faptele
                   sale.

            15  Iar din gura Lui ieşea sabie ascuţită, ca să lovească
                  neamurile cu ea. Şi El îi va păstori cu toiag de fier şi va
                  călca teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu,             
                  Atotţiitorul.

   

Explicaţia despre  sabia ascuţită este desluşită în  Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel 4

            12  Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai
                  ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde
                  până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre
                  încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece
                  simţirile şi cugetările inimii,
            13  Şi nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate
                  sunt goale şi descoperite, pentru ochii Celui în faţa
                  Căruia noi vom da socoteală.

Lovirea neamurilor, aşa cum arată versetul de mai sus este, judecata făcută de Domnul Iisus Hristos oamenilor de pe întreg pământul. Despre păstoria neamurilor cu toiag de fier a Măntuitorului se vorbea încă din vremea Vechiului Testament. Aceasta reiese din „Psalmul al doilea  Al lui David”:

            8  Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi
                 stăpânirea Ta marginile pământului.
            9   Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului
                 le vei zdrobi!"

     

           16  Şi pe haina Lui şi pe coapsa Lui are nume scris:
                Împăratul împăraţilor şi Domnul  domnilor.

  

Această investire care este scrisă pe coapsă Lui arată prin numele scris în acel loc, că acel Călăreţ din fruntea oştirii este  Împăratul tuturor împăraţilor lumii, aşa cum  ne spunea cu atâta timp înainte Domnul Isus Hristos.

            17  Şi am văzut un înger stând în soare; şi a strigat cu glas
                  puternic, grăind tuturor păsărilor care zboară spre           
                  înaltul cerului: Veniţi şi vă adunaţi la ospăţul cel mare 
                  al lui Dumnezeu,
            18  Ca să mâncaţi trupuri de împăraţi şi trupuri de
                  căpetenii de oşti şi trupurile celor puternici, şi trupurile
                  cailor şi ale călăreţilor lor, şi trupurile tuturor celor
                  slobozi şi celor robi, şi ale celor mici şi celor mari.

     Rezultatul bătăliei dintre oştile cereşti şi oştile adunate de fiară, este prefigurat prin chemarea păsărilor de pradă şi a  animalelor pământului din zilele marii confruntări. Scopul acestei adunări este de a curăţa câmpul de bătaie de stârvurile celor ucişi, deoarece, oameni vii care să facă asta nu vor mai fi. Aceste fapte ne întăresc credinţa că această bătălie se va desfăşura efectiv. Acest apel la păsări şi animale este arătat şi de proorocii Vechiului Testament . Iată ce ne spune proorocul  Iezechiel la cap. 39:     

            17   "Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iar tu, fiul omului,spune
                   la tot felul de păsări şi tuturor fiarelor câmpului:
                   "Adunaţi-vă şi mergeţi din toate părţile, adunaţi-vă la
                   jertfa Mea, pe care o voi junghia Eu pentru voi, la
                   jertfa cea mare din munţii lui Israel şi veţi mânca acolo
                   carne şi veţi bea sânge.
            18   Carnea războinicilor o veţi mânca şi veţi bea sângele
                   căpeteniilor pământului, al berbecilor, al mieilor, al
                   ţapilor, al viţeilor şi al tuturor celor îngrăşaţi din Vasan;

La fel vorbeşte şi  Sfânta Evanghelie după Matei în cap.24:

            28   Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.

     

            19   Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului, şi oştirile
                   lor adunate, ca să facă război ce Cel ce şade pe cal şi
                   cu oştirea Lui.
            20   Şi fiara a fost răpusă şi, cu ea, proorocul cel mincinos,
                   cel ce făcea înaintea ei semnele cu care amăgea pe cei
                   ce au purtat semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat
                   chipului ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în  iezerul
                   de foc unde arde pucioasă.

   

     În acest pasaj autorul Apocalipsei Sfântul Ioan Teologul, descrie în prima parte, mulţimea oştilor adunate şi numărul mare de împăraţi mobilizaţi de cele trei duhuri rele, pentru a face război oştirii cereşti. Dar lovitura pe care au primit-o  a fost năpraznică .

     Despre această bătălie iată ce ne spune şi proorocul  Zaharia în cap 14:

            3   Atunci Domnul va ieşi la luptă şi se va război împotriva
                 acestor popoare, ca în vreme de luptă, ca în vreme de
                 război.
            4   Şi în vremea aceea se vor sprijini picioarele Lui pe
                 Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, la
                 răsărit; iar Muntele Măslinilor se va crăpa în două de la
                 răsărit la apus şi se va face o vale foarte mare şi jumătate
                 din munte se va da înapoi către miazănoapte şi cealaltă
                 jumătate către miazăzi.
            5   Şi voi veţi alerga prin valea munţilor Mei, căci valea
                 munţilor se va întinde până la locul unde Eu voi da
                 izbăvire. Şi veţi alerga cum aţi alergat de frica
                 cutremurului, în  vremea domniei lui Ozia, regele lui
                 Iuda. Atunci va veni Domnul Dumnezeul meu şi toţi
                 sfinţii împreună cu El.
            6   În vremea aceea nu va mai fi lumină, ci frig şi ger.
            7   Va fi o zi deosebită pe care Domnul singur o ştie; nu va
                 fi nici zi şi nici noapte, ci în vremea serii va fi lumină.

Despre pedepsirea fiarei şi a proorocului mincinos ca şi  despre cei care obligau oamenii să se închine chipului fiarei , ne spune şi Sfânta Evanghelie după Matei în cap.13:

            42  Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi

                  plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

La fel spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie după Ioan în cap. 12 cu referire la lumea noastră :

           31  Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul
                 lumii acesteia va fi aruncat afară.

În „Apocalipsa Sfântului Ioan un comentariu ortodox” scrisă de Arhiepiscopul Averchie Tauşev la pag. 237, redă ce spune Sfântul Andrei al Cezareii despre clipele din urmă ale Fiarei şi ale Profetului Mincinos „ Aceştia nu vor avea parte de o moarte obişnuită, ci ucişi fiind intr-o clipire de ochi, vor fi osândiţi la o a doua moarte în iezerul de foc”.   

            21  Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care iese din gura
                  Celui ce şade pe cal, şi toate păsările s-au săturat din
                  trupurile lor.

Categoric această bătălie se va purta concret, în planul fizic, cu mulţi morţi şi răniţi. Sumbră imagine în care păsările se satură din trupurile lor. La fel a proorocit şi proorocul Isaia în cap. 66 :

            16  Domnul va judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul şi mulţi
                  vor fi cei ce vor cădea de  bătaia Domnului!

La fel şi proorocul Agheu în cap.2 vorbind despre această luptă ne spune.

      22  Voi răsturna tronurile regatelor şi voi nimici puterea

            regilor neamurilor şi voi trânti la pământ carele şi pe

            războinicii din ele, iar caii şi călăreţii se vor prăbuşi

            unul pe altul în ascuţişul săbiei".