9. Femeia care naşte, balaurul, fiara şi proorocul mincinos - prima parte

9. Femeia care naşte, balaurul, fiara şi proorocul

       mincinos

     Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 12

Femeia care naşte şi balaurul. Balaurul, biruit de Mihail, urmăreşte pe femeie şi pe cei din sămânţa ei.

            1   Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie
                 înveşmântată cu soarele şi luna era  sub picioarele ei şi
                 pe cap purta cunună din douăsprezece stele.
            2  Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi muncindu-se
                ca să nască.

     Vedem un semn mare arătat în cer, care prefigurează faptele care se vor petrece, pe Pământ.

În cartea „Apocalipsa Sfântului Ioan un comentariu ortodox” de Arhiepiscopul Averichie Tauşev,  la cap.12 pag 167 se arată: „…Sfântul Ipolit, Sfântul Metodie şi  Sfântul Andrei al Cezareei, consideră că aceasta este „Biserica îmbrăcată în Cuvântul Tatălui, strălucind mai mult decât soarele. Strălucirea soarelui semnifică de asemenea deţinerea de către Biserică a adevăratei cunoaşteri a lui Dumnezeu, a poruncilor şi a revelaţiei Sale depline.”

Cele douăsprezece stele reprezintă cei doisprezece Episcopii  care au rămas fermi în credinţa lor în Dumnezeu Tatăl în Sfântul Duh şi în Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu împreună cu credincioşii lor.

În Vechiul testament se arată proorocirea lui Isaia cap.66,

„Lepădarea jertfelor. Judecata şi Împărăţia Domnului”:

          8  Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea? Oare o ţară
              se naşte într-o singură zi şi un popor dintr-odată? Abia au
              apucat-o durerile naşterii şi fiica Sionului a şi născut fii!

     Cele douăsprezece stele pot reprezenta şi cele douăsprezece  seminţii ale lui Israel din Vechiul Testament şi cei  doisprezece Apostoli ai Domnului Iisus Hristos din Noul Testament. Luna, care este reprezentată sub picioarele femeii reprezintă supremaţia Bisericii Domnului Iisus Hristos asupra timpului măsurat în cicluri lunare şi demonstrează atemporalitatea învăţăturii lui Dumnezeu şi a Domnului Iisus Hristos. Faptul că  femeia trece prin chinurile naşterii, are o dublă semnificaţie. Prima semnificaţie este a trecerii bisericii prin propriile chinuri specifice începuturilor.  În perioada de început a bisericii mulţi martiri şi-au dat viaţa pentru credinţa lor în Domnul Iisus Hristos. În perioada care vine, a lui Antihrist, mulţi credincioşi  vor da din nou jertfa credinţei lor în Domnul Iisus Hristos.   Multe erezii încep din nou să apară dar vor fi îndepărtate din sânul Bisericii.

   În imperiul fiarei, împotriva ei, va începe  marea prigoană, deoarece religia oficială va fi alta. Din acest motiv, multe biserici şi mânăstiri se vor închide din ordinul imperiului fiarei, a întunericului sufletelor şi al minţii, iar oamenii vor înseta după  Cuvântul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos.

   O altă semnificaţie a femeii aflate în chinurile naşterii se bazează pe credinţa noastră că, din această Biserică se  va naşte Domnul Iisus Hristos, la a doua venire pe Pământ.

  

           3   Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu,
                având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui,
                şapte cununi împărăteşti.

 

     Despre acest balaur, din vechime spunem că este vorba în planul transcendent de Satana, care, materializat în şarpe, a ispitit pe Eva să încalce porunca lui Dumnezeu, la facerea lumii, aşa cum citim în  Vechiul Testament, în Facerea la cap. 3:

            1   Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe
                  pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis
                  şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu
                  mâncaţi roade din orice pom din rai?"
            2    Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului
                  putem să mâncăm;
            3    Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a
                  zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi
                  de el, ca să nu muriţi!"
            4    Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!

Culoarea roşie corespunde  sângelui vărsat în război, dar şi asupririi prin violenţă a populaţiei civile neînarmate. În planul fizic, balaurul roşu poate fi asemănat cu dragonul roşu, care este un vechi simbol asiatic. În astrologie se spune că există permanent un corespondent fizic pe pământ al celor arătate în cer. Balaurul cu şapte capete putem să îl asemănăm cu o coaliţie de zece state, sau  zone administrative, care vor stăpâni Pământul.  Aceste împărăţii vor fi conduse de şapte conducători încoronaţi. Antihrist este unul din aceşti conducători care doboară trei dintre ei şi rămâne singurul conducător direct a trei împărăţii, iar ulterior i se dă putere şi peste  celelalte împărăţii. Din acest motiv avem şapte  capete şi zece coarne care sunt cele zece împăraţii sau zone administrative.

            4   Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a
                 aruncat pe pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii,
                 care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când
                 se va naşte.

     Coada lui târăşte a treia parte din stele, lucru care arată mulţimea îngerilor căzuţi din cer, care susţin balaurul roşu. Pe Pământ înţelegem că, similar cu cele din cer, sunt  multe state care depind economic, financiar sau în alt fel de acest mare imperiu şi de aceea îl urmează şi de bună voie se subordonează lui.

     O altă interpretare este cea referitoare la Episcopii căzuţi care sunt asemănaţi cu stelele din cer şi care cad  în înşelătoria Satanei. Aşa cum vedem la cap.1 versetul 20:

            20   Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta 
                   Mea, şi a celor şapte sfeşnice de aur este: Cele şapte
                   stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar  sfeşnicele
                   cele şapte sunt şapte Biserici.

     Ei nu mai pot străluci, deoarece Harul Domnului pleacă de la ei. Presupunem că ei vor încerca să constituie biserica apostată. Dacă acceptăm o asemenea interpretare, observăm ca numărul lor este mare deoarece autorul ne vorbeşte de o treime din numărul total al Episcopilor existenţi pe pământ în acel moment. „Apocalipsa Sf. Ioan un comentariu ortodox” de Arhiepiscopul Averichie Tauşev, la pag 169, ne arată ce spunea  Sfântul Andrei al Cezareei la cap 33 „ Diavolul este totdeauna înarmat împotriva Bisericii, silindu-se din ce în ce mai mult, să-i facă pe cei renăscuţi de ea mâncare pentru sine”.

 
            5   Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să
                 păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul
                 ei  fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui,

     Femeia însemnată, care face parte din  Biserica lui Domnului Iisus Hristos, fiind în chinurile facerii, naşte un copil, pe care Dumnezeu îl ia în cer pentru a-l creşte şi pentru a-l scăpa de balaurul de pe pământ, care doreşte din răsputeri să îl omoare. Acesta este Fiul Omului despre care am vorbit mai înainte prin proorocirea lui Daniel cap.7,13. Aşa cum am mai arătat, este vorba de a doua venire în lumea noastră, a Domnului Iisus Hristos, cel care va păstori toate neamurile Pământului. Acest lucru a fost profeţit de multă vreme prin  Psalmul al 2-lea  al lui David:

            8   Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi
                 stăpânirea Ta marginile  pământului.
            9   Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului
                 le vei zdrobi!"

            6   Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de
                 Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două
                 sute şi şaizeci de zile.

 

     Măsurile represive  aplicate în  imperiul lui Antihrist împotriva creştinilor, determină femeia care a născut împreună cu conducerea Bisericii Creştine, să se refugieze în deşert o mie două sute şaizeci de zile. Această durată este de trei ani cinci luni şi douăsprezece zile. Acolo, în deşert ea a avut adăpost şi hrană pentru a putea supravieţui acestei perioade. Toate aceste zile sunt foarte grele, deoarece numărul lor se ţine zi cu zi, iar Sfânta Evanghelie după Matei vorbeşte despre această grea perioadă de prigoană, pe care urmează să o traverseze creştinii, în cap. 24:

             9  Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi
                 veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu.

     Pentru cei care cred în Dumnezeu,  în Iisus Hristos şi în Duhul Sfânt, Sfânta Evanghelie după Matei  ne spune în cap. 24:

            22  Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un
                   trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.

Acest lucru înseamnă că pentru cei credincioşi, timpul va curge mai repede decât pentru ceilalţi oameni. Acest lucru este posibil şi poate deveni real, deoarece sufletul determină percepţia noastră asupra curgerii timpului.

          
            7   Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit
                 război cu balaurul. Şi se  războia şi balaurul şi îngerii
                 lui.

    

     În acest verset, este vorba de Sfântul Arhanghel Mihail, care este comandant al oştilor cereşti. El poartă sabie de foc şi este păzitor al Legilor lui Dumnezeu şi al poporului evreu. Mihail în ebraică se traduce „cine este ca Dumnezeu?” şi alături de Sfântul Arhanghel Gavril, face parte din Soborul celor şapte îngeri protectori. Aşa cum vedem din Vechiul Testament şi în scrierile proorocului Daniel cap.10:

            13  Şi îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci
                  şi una de zile, dar iată că  Mihail, cel dintâi dintre
                   îngerii păzitori, a venit în ajutorul meu şi eu l-am lăsat
                  acolo la îngerul păzitor al regelui Perşilor.

    În scrierea proorocului Daniel în cap.12, din nou ne vorbeşte de acţiunile Sfântului Arhanghel Mihail, pe care acum îl numeşte voievod, la fel ca şi versetul din Apocalipsă, adică conducător al armatei cereşti:

           1   Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod
                care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de
                strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele
                şi până în vremea de acum. Dar în vremea aceea, poporul
                tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris în
                carte. 

           8   Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer.
           9   Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult,
                care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată
                lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au  fost
                aruncaţi cu el

.

     Aici se relevă în mod explicit la faptul că balaurul, respectiv Satana,  pierde lupta din cer şi este nevoit să vină fizic pe pământ, împreună cu toţi îngerii lui căzuţi din cer. Unii comentatori actuali văd în acest verset o anunţare a venirii extratereştrilor pe pământ, lucru anunţat chiar şi de Vatican, prin vocea Papei. 

         10   Şi am auzit glas mare, în cer, zicând: Acum s-a făcut
                mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi
                stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost
                pârâşul fraţilor noştri, cel ce îi pâra pe ei înaintea
                Dumnezeului nostru, ziua şi  noaptea.

 

     Ioan Carpatinul în „Una sută capete de mângâiere”, cap.25, Filocalia,IV, p.130-131 ca şi în scrierile lui Isihie Sinaitul, Cuvânt despre trezvire, cap.47 Filocalia IV .p.78 arată:

 „ Când sufletul iese din trup, vrăjmaşul dă navala asupra lui, războindu-l şi ocărându-l şi făcându-se pârâş amarnic şi înfricoşat al lui, pentru cele ce a greşit. Dar atunci se poate vedea cum sufletul iubitor de Dumnezeu şi prea credincios, chiar dacă a fost mai înainte rănit adeseori de păcate, nu se sperie de năvălirile şi ameninţările aceluia ci se întăreşte mai mult întru Domnul şi zboară plin de bucurie încurajat de Sfintele puteri care îl conduc”. Versetul din Apocalipsă, cu bucurie ne spune, că diavolul care pâra şi cerea stăpânirea asupra sufletelor celor care mureau, a fost izgonit din cer pe pământ, deci în aceste timpuri, nu mai poate ridica asemenea pretenţii, la moartea noastră.              

          11   Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul
                   mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul lor, până la
                   moarte.

  

     Biruinţa asupra balaurului din cer a fost deplină datorită sângelui vărsat de Domnul Iisus Hristos care s-a jertfit pentru iertarea păcatelor noastre şi prin cuvântul biruitor al martirilor creştini care au dat mărturie. Ei şi-au dat viaţă pământească pentru Mântuitorul nostru şi Biserica Creştină, câştigând viaţă veşnică.  Aşa cum ne spune şi Sfânta Evanghelie după Ioan cap.12:

            25   Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi
                   urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru
                   viaţa veşnică.

            12   Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în
                   ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a
                   coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul
                   lui e scurt

     Cei din cer, se bucură de plecarea diavolului, dar ne plâng pe noi, pentru că venind pe pământ, el aduce toate relele şi înşelările sale. Acestea se vor manifesta din plin în  timpul domniei lui Antihrist, timp pe care îl vedem desluşit în prorocirea lui Daniel

cap 8:

          13  Şi am auzit un sfânt care grăia, şi un alt sfânt a zis
                către cel ce grăia: "Până când va dura vedenia şi jertfa
                de fiecare zi nu se va mai aduce şi un păcat al pustiirii
                 va fi pus în loc şi templul şi oştirea vor fi călcate în
                 picioare?"  
           14  Atunci el i-a răspuns: "Până la două mii trei sute de
                 seri şi de dimineţi; după aceasta templul îşi va avea din
                 nou rostul lui". 

Adică şase ani, trei luni şi jumătate, iar la versetul proorocul Daniel ne spune despre Antihrist in cap. 27:

            27  Şi El va încheia un legământ cu mulţi într-o săptămână,
                  iar la mijlocul săptămânii va înceta jertfa şi prinosul şi
                  în templu va fi urâciunea pustiirii, până când pedeapsa
                  nimicirii cea hotărâtă se va vărsa peste locul pustiirii".

Aşa cum ştim, când profetul Daniel vorbeşte de evenimente care au durata dată în săptămâni, ştim că el vorbeşte despre săptămâni de ani, care au o durată de şapte ani. Antihrist  va fi blajin la început şi va încheia înţelegeri cu multe state ca să îi recunoască puterea lui dominantă pe glob, probabil ca şef al unui guvern mondial. El va „împărăţi” timp de doi ani şi zece luni, până când  va interzice jertfa în templu, ca şi slujirea din bisericile creştine.   

           
           13  Iar când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ,
                 a prigonit pe femeia care născuse pruncul.
          14   Şi femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur,
                 ca să zboare în pustie, la locul ei, unde e hrănită acolo
                 o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de
                 faţa şarpelui.        

     Aşa cum am văzut şi anterior, imperiul întunericului lui Antihrist prigoneşte puternic biserica Domnului Iisus Hristos, ştiind că timpul său de domnie îngăduit de Dumnezeu este scurt. Marele vultur este un simbol ascuns, posibil un heruvim, sau posibil un avion sau o formaţie de avioane care,  au numele de cod „vulturul „ şi care, practic,  transportă Episcopii adevăratei biserici creştine în deşert. Acolo biserica va petrece perioada cea mai dură a prigoanei împotriva a tot ce înseamnă credinţă în Dumnezeu Tatăl şi Domnul Iisus Hristos pe pământ. Aceasta va dura „o vreme si vremuri si jumătate de vreme” adică trei ani şi  jumătate.

     

          15    Şi şarpele a aruncat din gura lui, după femeie, apă ca
                  un râu ca s-o ia apa.
          16    Şi pământul i-a venit femeii într-ajutor, căci pământul
                  şi-a deschis gura sa şi a înghiţit râul pe care-l
                  aruncase balaurul, din gură.  

     Observăm că, în general, în această scriere, apa este comparată cu mulţimea oamenilor sau a maselor de oameni. Aruncarea apei din gura balaurului poate reprezenta trimiterea unei formaţiuni militare în deşert pentru a captura sau destructura biserica. O altă ipoteză este constrângerea făcută de Antihrist asupra  multor oameni, pentru lepădarea totală a credinţei. Aceştia, indiferent că ştiu sau nu locul unde se ascunde Biserica vie şi lucrătoare a Domnului Iisus Hristos, refuză să îşi schimbe credinţa, şi sunt trimişi în deşert fără apă şi hrană. Cred că de aceea se spune că pământul şi-a deschis gura sa ca să îi primească, pentru ca Biserica să dăinuie vie şi nealterată.     

     O altă interpretare mai puţin plauzibilă, vorbeşte despre deschiderea sau distrugerea unui baraj mare,  prin a cărui deversare, să creeze o viitură puternică pe albia unui curs de apă, cu scopul vădit de distrugere a aşezărilor aflate în aval, unde se ascund oamenii care formează Biserica vie şi luptătoare.

   

           17   Şi balaurul s-a aprins de mânie asupra femeii şi a
                  pornit să facă război cu ceilalţi din seminţia ei, care
                  păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus.
           18   Şi a stat pe nisipul mării.

 

     Văzând că nu poate să distrugă Biserica, balaurul adică Antihrist, condus de Satana, a pornit  prigoana pe tot Pământul împotriva creştinilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus. El va declanşa război şi va cotropi Israelul, învingând rapid poporul sfinţilor, adică poporului evreu, oprindu-se pe nisipul mării Mediterane.