14. Invierea mortilor

14. Învierea morţilor

     Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 20

Balaurul este legat. Sfinţii se scoală la împărăţia de mii de ani. Gog şi Magog. Diavolul este prăbuşit. Judecata de apoi.

           
            1   Şi am văzut un înger, pogorându-se din cer, având cheia
                 adâncului şi un lanţ  mare în mâna lui.
            2   Şi a prins pe balaur, şarpele cel vechi, care este diavolul
                 şi satana, şi l-a legat pe mii de ani,
            3  Şi l-a aruncat în adânc şi l-a închis şi a pecetluit
                deasupra lui, ca să nu mai amăgească neamurile, până
                ce se vor sfârşi miile de ani. După aceea, trebuie să fie
                dezlegat câtăva vreme

Autorul ne arată ducerea şi legarea în adâncul pământului a Satanei, pentru mii de ani. Această măsură a fost luată pentru ca să nu mai poată păcăli oamenii şi pretinde sufletele lor. Unele lucrări,   spun că există scrieri în care se precizează că el a fost legat doar pentru o mie de ani, de exemplu Biblia de la 1914. Despre acest loc din adânc, am mai vorbit cu ocazia comentării cap. 9 din  Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul:

            2   Şi a deschis fântâna adâncului şi fum s-a ridicat din
                 fântână, ca fumul unui cuptor mare, şi soarele şi
                 văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.

Despre legarea în fundul fântânii celei adânci a îngerilor căzuţi din cer odată cu căderea  Satanei în  „A doua Epistolă Sobornicească” a Sfântului Apostol Petru cap. 2 ni se spune:

            4   Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au
                 păcătuit, ci, legându-i cu legăturile  întunericului în iad,
                 i-a dat să fie păziţi spre judecată, Şi n-a cruţat lumea
                 veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea
                 propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste cei
                 fără de credinţă,

Despre aceşti îngeri căzuţi vorbeşte şi Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iuda cap.1:

             6  Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit
                 locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri
                 veşnice, spre judecata zilei celei mari.

            4   Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să
                 facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru
                 mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care
                 nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit
                 semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au
                 împărăţit cu Hristos mii de ani.

Tronurile sunt pe cea mai înaltă treaptă a ierarhiei cereşti alături de serafimi si heruvimi. Aşa cum am văzut la începutul Apocalipsei în cap.4, versetul 4, în cer erau douăzeci şi patru de scaune, sau tronuri, pe care stau sfinţii. Aceşti sfinţi vor judeca lumea, aşa cum spune şi Apostolul Pavel în Epistola întâia către Corinteni cap.6:

             2  Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea
                 este judecată de voi, oare sunteţi voi nevrednici să
                 judecaţi lucruri atât de mici?

La fel spunea şi Domnul Iisus Hristos Apostolilor în sfânta Evanghelie după Matei cap.19:

           28  Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi
                 urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea
                 pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece
                 tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui
                 Israel.

Ultima parte a versetului Apocalipsei, arată că drepţii care stau în credinţă până la capăt, vor învia şi vor împărăţi lumea împreună cu Hristos, mii de ani.  Aceasta este prima înviere în care oamenii care au fost găsiţi vii în credinţă pe pământ vor rămâne vii, iar moartea a doua care vine după această perioadă nu îi va atinge.

 

            5  Iar ceilalţi morţi nu înviază până ce nu se vor sfârşi miile
                de ani. Aceasta este învierea cea dintâi.
            6  Fericit şi sfânt este cel ce are parte de învierea cea
                dintâi. Peste aceştia moartea cea de a doua nu are
                putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos
                şi vor împărăţi cu El mii de ani.

Aceste versete explică fără dubiu că doar drepţii vor învia acum, ei primind viaţa veşnică. Cei care nu şi-au păstrat în timpul vieţii sufletul  curat, nu vor învia în urma judecăţii. Aceasta este prima judecată.  Ei vor mai rămâne în starea în care se află, până la terminarea miilor de ani. Cei găsiţi vii vor împărăţi împreună cu Domnul Iisus Hristos această lume. Iată ce spune îngerul proorocului Daniel în cap. 12 „Vedenie despre învierea morţilor şi despre Antihrist”:

   13  Şi tu mergi spre sfârşitul tău şi te odihneşte şi te vei scula,

         ca să primeşti moştenirea ta în vremea cea de apoi!".

La fel ne vorbeşte şi  proorocul Isaia în cap.61 din Vechiul Testament:

            1  Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns
                să binevestesc săracilor, M-a  trimis să vindec pe cei cu
                inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire
                şi celor prinşi în război libertate;
            6  Şi voi, voi veţi fi numiţi preoţi ai Domnului, slujitori ai
                Dumnezeului nostru. Bunătăţile popoarelor, voi le veţi
                mânca şi cu averile lor voi vă veţi mândri.

Trupul nostru se degradează inevitabil prin uzura acumulată an de an, atât prin trecerea timpului, cât şi prin acţiunea negativă asupra lui a păcatelor noastre. Fumatul, beţia, desfrâul şi multe altele creează un stres permanent, care determină în corp apariţia bolilor, multe din ele incurabile. Ce nu prea se ştie în tumultoasa lume de azi, este faptul că fiecare păcat pe care noi îl săvârşim, ne răneşte sufletul şi induce un sentiment de adâncă tristeţe, aparent inexplicabilă. Pentru ca să reparăm această rănire a sufletului, trebuie în primul rând să renunţăm la păcat şi în acest fel putem însănătoşi  sufletul prin rugăciune, post şi spovedanie la preot.  El este singurul om care poate să ne îndrume corect pe strâmta cale către mântuire, pentru a putea  primi Sfânta Împărtăşanie, pentru vindecarea sufletului şi trupului nostru. Acest proces de curăţire trebuie să continue prin ocolirea păcatului şi prin fapte  de credinţă. Dacă nu vom face asta, sufletul nostru nu va fi găsit viu şi luminos, deci nu va putea împărăţi cu Domnul Iisus Hristos.