A aparut cartea APOCALIPSA, UN NOU INCEPUT

     Cei interesati pot comanda varianta tiparita a cartii de pe
http://librariascriitorilor.ro/books/details/239/apocalipsa-un-nou-inceput/1
http://librariascriitorilor.ro/books/category/20/teologie.
Pretul cartii este de 20 ron.
Lectura placuta.

18. In loc de concluzii

  18. În loc de concluzii

În această minunată scriere, Sfântul Ioan Teologul ne arată succesiunea evenimentelor concrete care s-au desfăşurat, se desfăşoară şi se vor desfăşura atât pe pământ cât şi în cer, făcând parte din acelaşi univers. 

În prima parte autorul scrie celor şapte episcopi conducători ai bisericilor din Asia,  avertismentele si sfaturile date de Domnul Iisus Hristos Care este Capul Bisericii Creştine.

În continuare autorul mărturiseşte că a fost dus în duh în cer.  Din acest spaţiu divin, ne prezintă  minunile pe care le-a văzut  şi ce se va petrece în viitor pe pământ.  Este martor la prezentarea Planului lui Dumnezeu, scris în sulul pecetluit cu cele şapte peceţi. El asistă la ruperea peceţilor şi prezentarea lui pe „o mare de cristal”  unde  vede desfăşurarea evenimentelor din viitor. În acest fel asistă la toate evenimentele care urmează să se petreacă pe pământ, prin care vor trece oamenii. Aceste încercări nu vin cu scopul de nimicire, ci ca o puternică atenţionare, asupra necesităţii de revenire a oamenilor la dreapta credinţă, pentru mântuirea lor.

Evenimentele sunt vizualizate în succesiunea temporală, deoarece oamenii sunt supuşi acţiunii timpului, adică depind şi acţionează în funcţie de parcurgerea evenimentelor din vieţile lor.       

Atât Domnul Dumnezeul nostru Tatăl şi  Domnul Iisus Hristos Fiul sunt atemporali. Fără dubiu El este creatorul şi Atotţiitorul universului în care trăim.

 Despre natura sa dumnezeiască, Domnul Iisus Hristos învaţă Apostolii şi pe noi, aşa cum vedem în  Sfânta Evanghelie după Ioan, la cap. 8: 

            23  Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din
                  cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt
                  din lumea aceasta.
            24  V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre.
                  Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele
                   voastre.
            25  Deci Îi ziceau ei: Cine eşti Tu? Şi a zis lor Iisus: Ceea
                  ce v-am spus de la început.
            26  Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce
                  M-a trimis pe Mine adevărat este, şi cele ce am auzit de
                  la El, Eu acestea le grăiesc în lume.

Tot din Apocalipsă vedem că judecata de apoi nu se face pe pământ, ci în cer.  Trebuie să înţelegem că cei veniţi la dreapta şi înfricoşata judecată nu vor fi alcătuiţi ca oameni, din carne şi oase, ci asemănători îngerilor din cer, aşa cum arată Sfânta Evanghelie după Marcu cap.12, 25 şi în Sfânta Evanghelie după Luca în cap.20:

            34  Şi le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară şi
                  se mărită;
            35  Iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela
                  şi învierea cea din  morţi, nici nu se însoară, nici nu se
                  mărită.
            36  Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii
                  şi sunt fii ai lui  Dumnezeu,  fiind fii ai învierii.

Despre substanţa din care este alcătuit viitorul trup la înviere de după moarte, cred că cea mai lămuritoare descriere este a Sfântului Apostol Pavel în Epistola întâia către Corinteni la cap.15:

            35 Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup
                 au să vină?
            36 Nebun ce eşti! Tu ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va
                    fi murit.
            ---
            42  Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru
                  stricăciune, înviază întru  nestricăciune;
            43  Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se
                  seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere;
            44  Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă
                  este trup firesc, este şi trup duhovnicesc.
            45  Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi,
                  Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh
                  dătător de viaţă";

      46  Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel

            duhovnicesc.

      47  Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel

             de-al doilea este din cer.

      48  Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi

            cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.

      49  Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să

            purtăm şi chipul celui ceresc.

Cel de al doilea Adam din Biblie este Domnul Iisus Hristos.  El este  primul care a înviat din morţi în trup ceresc. Acestea s-a petrecut după răstignirea Mântuitorului nostru, aşa cum arată şi Sfânta Evanghelie după Matei la cap.27 unde se relatează această minune:

            50   Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul.
            51   Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de
                   sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au
                   despicat;
            52   Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor
                   adormiţi s-au sculat.
            53   Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în
                   cetatea sfântă şi s-au arătat multora.

O a doua perioadă istorică în care se va petrece acest lucru, este proorocită de Daniel în cap.12, unde ne arată viziunea avută referitoare la învierea morţilor, după înfrângerea lui Antihrist prin  a doua venire a Mântuitorului nostru:

            1  Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod
                care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de
                strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele
                şi până în vremea de acum. Dar în vremea aceea, poporul
                tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris în
                carte.
            2  Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor
                scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine
                veşnică.
            3  Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului şi cei
                care vor fi îndrumat pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi ca
                stelele în vecii vecilor.

Acest moment care se va petrece în viitor, l-am văzut descris în Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul la cap. 20:     

             4  Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să
                 facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru
                 mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care
                 nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit
                 semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au
                 împărăţit cu Hristos mii de ani.

A treia perioadă în care morţii învie, iar cei vii de pe pământ  se transformă, este judecata de apoi sau judecata finală, hotărâtă pentru noi de Dumnezeu. Acest lucru îl prezintă foarte frumos Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 20:

            11  Şi am văzut, iar, un tron mare alb şi pe Cel ce şedea pe
                  el, iar dinaintea feţei Lui pământul şi cerul au fugit şi
                  loc nu s-a mai găsit pentru ele.
            12  Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând
                  înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă
                  carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii
                  au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu            
                  faptele lor.
            13  Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au
                  dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele
                  sale.

     Acestea este momentul învierii tuturor celor trecuţi prin moarte, deoarece în cer vom fi chemaţi cu toţii la judecata finală. Versetele ne arată că pământul şi cerul au fugit dinaintea lui Dumnezeu , deci este fără dubiu, judecata noastră va fi în cer.  Pământul este locul unde ne-am născut, trăim şi evoluăm sufleteşte la şcoala vieţii şi de unde, trecând prin moarte, părăsim corpul fizic, alcătuit din elementele existente pe pământ. Învierea care are loc în cer este renaşterea, prin care primim corpul cel ceresc. Cea mai completă şi detaliată descriere a acestei evoluţii o găsim la Sfântul Apostol Pavel în Epistola întâia către Corinteni la cap.15 intitulată „Învierea Domnului şi învierea noastră”.   

            50  Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot să
                  moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea
                  nu moşteneşte nestricăciunea.
            51  Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne
                  vom schimba,
            52  Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi.
                  Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi,
                  iar noi ne vom schimba.
            53  Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în
                  nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în
                  nemurire.
            54  Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în
                  nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în
                  nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea
                  a fost înghiţită de biruinţă.
            55  Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte,
                  boldul tău?".
            56  Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este
                  legea.
            57  Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat
                  biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!

Să mulţumim Domnului Dumnezeului nostru că ne-a trimis pe pământ pe Unicul său Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, care ne învaţă cum trebuie să ne comportăm şi să trăim aici, pe pământ, pentru a putea birui moartea.

Aşa cum El a purtat pe drumul Golgotei „crucea păcatelor noastre”, tot aşa noi trebuie să purtăm fiecare în parte „crucea personală” a păcatelor noastre, cu smerenie, în adevăr şi în credinţă. Prin renunţarea la păcate şi mărturisirea lor în această lume putem dobândi mântuirea.  Noi întâmpinăm în fiecare zi necazuri, dar prin dragoste, smerenie şi credinţă statornică vom birui, aşa cum spunea şi Mântuitorul prin glasul Sfintei Evanghelii după Ioan în cap.16:  

            33  Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În
                  lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit
                  lumea.

Necazurile nu trebuie să ne dărâme, ci trebuie să facem din ele mijloc de învăţătură, de înţelepţire şi de întărire în credinţă.   Rezolvarea lor nu stă în puterea noastră, ci prin credinţă tot de la Domnul vine, permanent prin glasul sufletului nostru. El ne ajută să trecem cu bine prin toate şi peste toate greutăţile crucii noastre. Despre aceste lucruri Domnul Iisus Hristos ne spune în Sfânta Evanghelie după Matei cap.21:

           21   Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă:
                  Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi  îndoi, veţi face nu
                  numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia
                  de veţi  zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.
           22   Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi
                  primi.

Credinţa vine în sufletul nostru prin primirea Mântuitorului nostru Domnul Iisus Hristos. Dacă noi facem acest lucru   prin El, pe Dumnezeu îl primim. Pentru a reuşi, de mare ajutor este rugăciunea către El, către Sfântul Duh şi către Maica Domnului. Iată ce le spunea Domnul Iisus Hristos apostolilor când i-a trimis la propovăduire, cum vedem în Sfânta Evanghelie după Matei la cap.10:

            40  Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine
                   Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe
                   Mine.
            41   Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de
                   prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de
                   drept răsplata dreptului va lua.
            42   Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai
                   un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat
                   grăiesc vouă: nu va pierde plata sa.

Pe lângă aceste fapte ale noastre, trebuie să nu mai păcătuim şi să respectăm legile date de Domnul Dumnezeul nostru şi de Fiul Său. Iată ce ne arată Sfânta Evanghelie după Matei în cap.19:       

            17   Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun
                   decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în
                   viaţă, păzeşte poruncile.
            18   El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu
                   săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;
            19   Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe
                   aproapele tău ca pe tine însuţi.

Iar în Sfânta Evanghelie după Matei la cap. 22 vedem că apostolii l-au întrebat pe Iisus: 

            36   Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?
            37   El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău,
                   cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul
                   tău.
            38   Aceasta este marea şi întâia poruncă.
            39   Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău
                   ca pe tine însuţi.
            40   În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi
                   proorocii.

Timpul nostru de pocăinţă trebuie să fie aici, pe pământ în fiecare moment în care conştientizăm greşelile noastre, pentru că nu ştim câte zilele mai avem lăsate de Domnul Dumnezeul nostru. Când vom învia, vom intra la judecată în Împărăţia cerurilor şi cred că din acest motiv Mântuitorul nostru Domnul Iisus Hristos ne atrăgea atenţia de la începutul propovăduirii sale, aşa cum găsim în Sfânta Evanghelie după Matei 4:

            17  De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună:
                  Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.

În concluzie Împărăţia cerurilor este foarte aproape de noi, la câţiva ani, sau zeci de ani sau chiar la câteva zile şi depinde de fiecare dintre noi cum vrem să ne prezentăm acolo. Speranţă de mântuire toţi avem, dar trebuie doar să vrem să ne curăţim sufletele. După acest proces sufletele trebuie menţinute curate, pentru ca Domnul Iisus Hristos să vină în fiecare din noi şi astfel lumina credinţei să strălucească şi să crească din ce în ce mai mult în lume.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul ca şi celelalte scrieri ale Bibliei ne dau speranţa unui nou ciclu de dezvoltare umană pe pământ, care va începe şi se va termina la timpul hotărât. Aşa cum vedem, oamenii nu vor pieri nici acum şi nici într-un  viitor de câteva mii de ani de pe pământ, chiar dacă numărul lor va creşte sau va scade în urma durelor războaie şi cataclisme care vor urma.  Ei vor popula atât cerul cât şi pământul ca şi acum, iar numărul lor va creşte, dar sigur toţi vor fi prezenţi la judecata finală a lumii, când Domnul Dumnezeul nostru ne va judeca după faptele noastre. De aceea, trebuie să avem credinţă şi stăruinţă în fapte  bune, în iubirea de semeni şi în respectarea legilor morale lăsate de Domnul Dumnezeul nostru şi de Fiul său Domnul Iisus Hristos. Toate acestea sunt de trebuinţă pentru a putea să rămânem vii sufleteşte, atât aici, pe pământ cât şi în cer.

     Aşa să ne ajute Dumnezeu!

    „Şi de se va smeri poporul meu, care se cheamă numele meu asupra lor, şi se vor ruga şi vor căuta faţa mea şi se vor întoarce din căile lor cele rele, eu voiu auzi din cer şi milostiv voiu fi păcatelor lor şi voiu vindeca pământul lor”.

    Biblia din 1914 a 2-a Paralipomene (2. Cronici) 7, 14.

17. Incheierea prorocirii

  17. Încheierea proorocirii

            6   Şi îngerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de
                 crezare şi adevărate şi Domnul, Dumnezeul duhurilor
                 proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi
                 cele ce trebuie să se întâmple în curând.
            7   Şi iată vin curând. Fericit cel ce păzeşte cuvintele
                 proorociei acestei cărţi!
           

Aceasta Descoperire a lui Domnului Iisus Hristos capătă rotunjire prin glasul îngerului care spune că toate sunt adevărate şi că trebuie să se petreacă curând. Aşa este, pentru fiecare din noi sfârşitul zilelor noastre nu ştim când va fi, iar de aici până la judecata de apoi este doar puţină vreme.  Fericit este cel ce păzeşte cuvintele Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul.

     

            8   Şi eu, Ioan, sunt cel ce am văzut şi am auzit acestea,
                 iar când am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin
                 înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea.
            9   Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Căci sunt
                 împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu  
                 cei ce păstrează cuvintele cărţii acesteia. Lui Dumnezeu
                 închină-te!

Aceasta demonstrează înalta  smerenie a îngerului, asemănător Apostolului Petru, care a refuzat închinarea sutaşului Corneliu din  Faptele Sfinţilor Apostoli cap.10, 25-26. El spune, în acele rânduri,  că slujitori ai Domnului sunt amândoi şi de aceea, închinarea trebuie făcută doar Lui Dumnezeu. La fel vedem că acum îi spune şi îngerul Sfântului Ioan Teologul.  

  

            10   Apoi mi-a zis: Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei
                   acestei cărţi, căci vremea este aproape.
            11   Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e
                   spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă
                   dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească
                   încă.

Cele scrise în această carte trebuie să fie cunoscute de toţi oamenii,  pentru ca ei să se poată smeri şi pocăi de faptele lor cele rele. Mântuirea se poate obţine prin credinţă statornică în Domnul  Iisus Hristos, dar timpul este scurt şi planul Domnului nu se schimbă. De aceea, cei ce voiesc să se îndrepte să o facă acum,  iar cine doreşte să rămână în relele sale, să rămână. 

            12  Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau
                  fiecăruia, după cum este fapta lui.
            13  Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă,
                   începutul şi sfârşitul.
            14  Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire
                  peste pomul vieţii şi prin  porţi să intre în cetate!
            15  Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi
                  închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc
                  minciuna!

„Fericiţi cei ce spală veşmintele lor”, se referă la cei care se căiesc de faptele lor rele şi au credinţa nestrămutată în Domnul Iisus Hristos, pentru că ei vor fi vii în veci. Haina sufletului lor va fi curată şi de aceea, ei vor putea merge în Noul Ierusalim, cetatea care va coborî din cer, trecând prin porţile de mărgăritar, ca să mănânce din roadele pomului vieţii. În această sfântă cetate, nu au ce căuta cei răi. Ei nu se vor putea dezvinovăţi aşa cum vedem din Pildele lui Solomon cap.24:

            12   Dacă vrei să spui: "Iată n-am ştiut nimic!", oare Cel ce
                   cântăreşte inimile nu pătrunde cu privirea şi Cel ce
                   veghează peste sufletul tău nu ştie şi nu va răsplăti
                   omului după faptele lui?

            16  Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească
                  vouă acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi
                  odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa.
            17  Şi Duhul şi mireasa zic: Vino. Şi cel ce aude să zică:
                  Vino. Şi cel însetat să vină, cel ce doreşte să ia în dar
                  apa vieţii.

Duhul Sfânt şi mireasa care este Biserica Domnului Iisus Hristos le spun oamenilor „veniţi”. Cei însetaţi de adevăr şi de curăţenie spirituală, să vină în Biserica Mântuitorului nostru pentru a se curăţa de păcatele lor şi vor primi în dar apa vieţii, prin Harul Duhului Sfânt care va spăla haina sufletului lor.

            18   Şi eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei
                   acestei cărţi: De va mai adăuga cineva ceva la ele,
                   Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt
                   scrise  în cartea aceasta;
            19   Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei
                   proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul
                   vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea
                   aceasta.

     

Sfântul Ioan Teologul încheie această lucrare cu ameninţarea, că celui care va mai adăuga ceva, Dumnezeu îi va adăuga plăgile arătate, iar  celui care va scoate din cuvintele acestei proorociri, Dumnezeu îi va scoate partea lui din pomul vieţii care creşte în  cetatea sfântă, care va veni pe pământ.    

            20  Cel ce mărturiseşte acestea zice: Da, vin curând.
                  Amin! Vino, Doamne Iisuse!

    

Iisus Hristos, în încheiere îi transmite Sfântului Ioan Teologul „Da, vin curând. Amin!” la care autorul răspunde „Vino, Doamne Iisuse!”. Acest răspuns arată dorinţa autorului, ca acest lucru să se petreacă cât mai devreme, dar aşa cum am văzut, toate se vor petrece la timpul lor, stabilit de bunul Domnul Dumnezeul nostru..  

            21   Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toţi! Amin.

În ultimul verset autorul dă binecuvântarea sa apostolică cu care ne învredniceşte şi pe noi, cititorii de astăzi ai acestei minunate scrieri.

Amin!

16 Un nou început, coborârea din cer a noului Ierusalim

 16  Un nou început, coborârea din cer a noului  

           Ierusalim

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 21

Cerul cel nou. Pământul cel nou. Noul Ierusalim. Douăsprezece porţi şi douăsprezece pietre de temelie. Lumina dumnezeiască în loc de soare.

            1  Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi
                şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.

Pământul, ca planetă, a intrat  într-un ciclu de transformări geofizice de mare anvergură.  Din acest motiv  marea nu mai este în locul ei, ştiut din timpul proorocirii, iar făptura însăşi va reveni la viaţă prin Cuvântul Domnului Dumnezeului nostru, nouă şi nestricată. Aşa arată şi Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel cap. 8:

            21  Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia
                  stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor
                  lui Dumnezeu.

            2   Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-
                 se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă,
                 împodobită pentru mirele ei.
            3   Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată,
                 cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu
                 ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei.
            4   Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va
                 mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai
                 fi, căci cele dintâi au trecut.

Coborârea din cer a noului Ierusalim este o imagine grandioasă. Această cetate uriaşă venită din cer, are la bază Biserica Domnului Iisus Hristos, iar  înăuntrul ei sunt oameni din care se va ridica viitorul popor al Domnului Dumnezeului nostru şi El va fi cu ei. În acest fel omenirea se înnoieşte pe pământ şi un alt ciclu al vieţii pe va reîncepe. 

            5  Şi Cel ce şedea pe tron a grăit: Iată, noi le facem pe
                toate. Şi a zis: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice
                de crezare şi adevărate.
            6  Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega,
                începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea,
                în dar, din izvorul apei vieţii.

Domnul care este atemporal, adică în afara timpului nostru, spune autorul „Apocalipsei,”  Sfântul Ioan Teologul, că toate vor fi noi pe această lume. Toţi vor bea din izvorul vieţii, aşa cum arată şi Psalmul 35 a lui David:            

            8  Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale şi din izvorul
                desfătării Tale îi vei adăpa pe ei.
            9  Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea
                lumină.
Despre natura acestei ape vii, apă dătătoare de viaţă, ne lămureşte Sfânta Evanghelie după Ioan cap. 4:
          13  Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va
                înseta iarăşi;
          14  Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai
                înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în
                el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.
Apa vieţii este Harul Sfântului Duh cu care Iisus botează omenirea prin taina Sfântului Botez prin venirea sa.

            7  Cel ce va birui va moşteni acestea şi-i voi fi lui
                Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu

Despre acest lucru  scrie şi Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Evrei cap. 8: 

          10  Că acesta e testamentul pe care îl voi face cu casa lui
                Israel, după acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile
                Mele în cugetul lor şi în inima lor le voi scrie, şi voi fi lor
                Dumnezeu şi ei vor fi poporul Meu.

            8  Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi
                ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli
                şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu
                foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.

Iată ce ne spune în Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel cap. 6:

            9   Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui
                 Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici
                 închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici
                 sodomiţii, (oameni pervertiţii sexual, inclusiv 
                 homosexualii)
          10   Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii,
                 nici răpitorii ( tâlhari, jefuitori, cu sau fără violenţă,
                 escrocii, cămătarii, bancherii)  nu vor moşteni  
                 împărăţia lui Dumnezeu.
          11   Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spălat, dar v-aţi
                 sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus
                 Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.

             9  Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele
                 şapte cupe pline cu cele din urmă şapte pedepse, şi a
                 grăit către mine zicând: Vino să-ţi arăt pe mireasa,
                 femeia Mielului.
          10  Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi
                mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-
                se din cer, de la Dumnezeu,

Unul din îngerii care au răsturnat cele şapte cupe ale mâniei Domnului peste pământ, îl cheamă pe Sfântul Ioan Teologul şi îi arată coborârea din cer a noului Ierusalim,cetatea cea sfântă. Ea se coboară din înălţimea cerului de la Dumnezeu. 

     

            11  Având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu
                  cea a pietrei de mare preţ, ca piatra de iaspis, limpede
                  cum e cristalul.
            12  Şi avea zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, iar
                 la porţi douăsprezece  îngeri şi nume scrise deasupra,
                 care sunt numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor
                 lui Israel.

Cetatea emană prin ea însăşi lumina slavei Domnului, o lumină puternică şi curată precum cristalul, şi are douăsprezece porţi botezate cu numele seminţiilor lui Israel. Toată cetatea pare a fi construită sub influenţa numărului doisprezece sau a pătratului său. Această enormă cetate, coborâtă din cer, aparţine Împărăţiei lui Dumnezeu. Ea vine din cer pe pământ unind cele două planuri, cel ceresc cu cel pământesc, unind astfel şi cele două temporalităţi într-o singură manifestare. Prin aceasta cetate se face concret legătura dintre universul nostru fizic cu universul ceresc venit in mod concret pe pământ 

            13  Spre răsărit trei porţi şi spre miazănoapte trei porţi şi
                  spre miazăzi trei porţi şi spre apus trei porţi.

Asta denotă direcţiile în care s-au dus seminţiile lui Israel, direcţii din care ele se vor întoarce pentru a se închina Domnului  Dumnezeului nostru şi Domnului Iisus Hristos, în Ierusalimul cel ceresc coborât pe pământ.

     

            14  Iar zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie şi
                  în ele douăsprezece nume, ale celor douăsprezece
                  apostoli ai Mielului.

Biserica lui Iisus Hristos din cer ca şi cea de pe pământ, se bazează pe acţiunea iluminatoare asupra omenirii a celor doisprezece Apostoli, aşa cum vedem că a început prin Petru, după cum se arată   Sfânta Evanghelie după Matei cap.16:

            18   Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi
                   zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.

Ulterior, în Epistola către Efeseni, Sfântului Apostol Pavel în cap.2 ne mărturiseşte că toţi cei doisprezece apostoli sunt piatră de temelie împreună cu proorocii: 

      20  Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra

            cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.

      21  Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă

            un locaş sfânt în Domnul,

      22  În Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui

            Dumnezeu în Duh.

            15  Şi cel ce vorbea cu mine avea pentru măsurat o trestie      
                  de aur, ca să măsoare cetatea şi porţile ei şi zidul ei.

      16  Şi cetatea este în patru colţuri şi lungimea ei este tot

            atâta cât şi lăţimea. Şi a măsurat cetatea cu trestia:  

            douăsprezece mii de stadii. Lungimea şi lărgimea şi

            înălţimea ei sunt deopotrivă.

Cetatea are formă cubică . Prin stadii se înţelege o măsura grecească o stadie este de 184 m care, înmulţit cu douăsprezece mii de stadii dau o mărime de 2.208 km pe o latură.

            17  Şi a măsurat şi zidul ei: o sută patru zeci şi patru de
                  coţi, după măsura omenească, care este şi a îngerului.

 

Putem calcula grosimea zidului după măsurile vremii , care  ar fi de 62,36 m.

            18  Şi zidăria zidului ei este de iaspis, iar cetatea este din
                  aur curat, ca sticla cea curată.
            19 Temeliile zidului cetăţii sunt împodobite cu tot felul de
                  pietre scumpe: întâia piatră de temelie este de iaspis, a
                  doua din safir, a treia din halcedon, a patra de smarald,
            20  A cincea de sardonix, a şasea de sardiu, a şaptea de
                  hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de
                  hrisopras, a unsprezecea de iachint, a douăsprezecea
                  de ametist.

     Piatra numită iaspis este de culoare verde. Safirul, a doua  piatră, de mare duritate este de culoare albastră. A treia piatră este halcedon, adică  calcedoniu şi are culoarea roşie. A patra piatră este smaraldul considerată şi piatră preţioasă, care este de culoare verde. A cincea piatră este sardonixul care are culoarea de  roşu închis către maro. A şasea piatră  este sardiu şi are culoarea  de roşu brun. A şaptea piatră este de hristolit, adică de crisolit care este de culoare verde-gălbui translucid. A opta piatră semipreţioasă este berilul, de culoare verde. A noua este topazul, piatră de culoare galben-aurie. A zecea piatră este  hrisopras adică crisopazul care este o piatră semipreţioasă, de culoare verde. A unsprezecea  piatră este iachintul care are culoarea galben-roşiatic. Ametistul este a douăsprezecea  piatră care este un cuarţ, de culoare violetă.

            21  Iar cele douăsprezece porţi sunt douăsprezece
                  mărgăritare; fiecare din porţi este dintr-un mărgăritar.
                  Şi piaţa cetăţii este de aur curat, şi străvezie ca sticla.

Mărgăritarele sau perlele sunt boabe rotunde şi strălucitoare, de culoare albă cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici şi care se folosesc ca podoabe de preţ.     

Referitor la cele 12 mari mărgăritare, care sunt porţi de intrare în cetate, Sfântul Andrei al Cezareii a cărui învăţătură este redată în lucrarea  „Apocalipsa Sfântului Ioan un comentariu ortodox”, scrisă de Arhiepiscopul Averchie Tauşev, la pag. 264 spunea:  „Cele douăsprezece porţi sunt, evident, cei doisprezece ucenici ai lui Hristos, prin care noi am aflat uşa spre şi calea vieţii. Ei sunt, de asemenea, douăsprezece mărgăritare preţioase, care şi-au primit lumina şi strălucirea lor de la mărgăritarul cel de mare preţ Care este Hristos”.

  

            22   Şi templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul  
                  Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul  este templul ei.

Lipsa templului din cetate arată că în casa Domnului Dumnezeului nostru a tot ţiitorl şi a Domnului Iisus Hristos, nu mai este necesar templul deoarece devin inutile ritualurile şi jertfele care se făceau în templul din Vechiul Ierusalim.  Cetatea însăşi şi cei ce slujesc în ea sunt ai Domnului nostru şi reprezintă prin ea însăşi sfinţenia coborâtă pe Pământ.

            23  Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să
                  o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi
                  făclia ei este Mielul.

„Acolo unde luminează soarele duhovnicesc al dreptăţii nu mai este necesar un soare material” scrie Sfântul Andrei la cap.67 aşa după cum vedem la pag. 265 în „Apocalipsa Sfântului Ioan un comentariu ortodox” de Arhiepiscopul Averchie Tauşev. Despre această lumină se arată şi în Sfânta Evanghelie după Matei cap17 „Schimbarea la faţă”:

            2    Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa
                  Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca
                  lumina.

Despre acest eveniment, la fel mărturiseşte şi Sfânta Evanghelie după Marcu cap. 9 versetul 2, ca şi Sfânta Evanghelie după Luca cap.9:

          28   Iar după cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu Sine
                 pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să
                 Se roage.
          29   Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi
                 îmbrăcămintea Lui albă strălucind.

Despre această mare lumină găsim o consemnare elocventă în Faptele Sfinţilor Apostoli cap. 9 „Chemarea lui Saul”:

           3   Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o
                lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată.
           4   Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule,
                Saule, de ce Mă prigoneşti?
           5   Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt
                Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu
                piciorul în ţepuşă.
           6   Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce
                voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în
                cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.
           7   Iar bărbaţii, care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriţi,
                auzind glasul, dar nevăzând  pe nimeni.
           8   Şi s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deşi avea ochii
                deschişi, nu vedea nimic. Şi luându-l de mână, l-au dus în
                Damasc.

     9   Şi trei zile a fost fără vedere; şi n-a mâncat, nici n-a băut.

Vedem  că de la această lumină puternică a Mântuitorului, ochii lui Saul nu au mai putut vedea trei zile. Ulterior el a devenit  Apostolul Pavel, care a adus multă lumină şi cunoaştere profundă credincioşilor, prin desluşirile sale.

            24   Şi neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii
                   pământului vor aduce la ea mărirea lor.
            25   Şi porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci
                   noaptea nu va mai fi acolo.

Toţi oamenii de pe pământ vor vedea adevărul prin lumina cetăţii, iar sufletul fiecăruia se va curăţa luminând lor. Porţile cetăţii nu se vor închide pentru că pe pământ nu mai există răutate sau viclenie, iar locuitorii cetăţii sfinte nu au de cine sau de ce să se teamă. In zona în care este cetatea, nu v-a mai fi noapte, dar pe pământ ciclul noapte- zi va continua.

            26   Şi vor aduce în ea slava şi cinstea neamurilor.
            27  Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e
                  dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei
                  scrişi în Cartea vieţii Mielului.

Împăraţii pământului vor renunţa la mărirea lor deşartă şi o vor da de bunăvoie conducerii sfintei cetăţi venită din cer. De aceea, cinstea şi slava neamurilor se vor da  Domnului Iisus Hristos.  Aceasta va ocârmui toate popoarele de pe pământ, prin Cuvântul Său dătător de viaţă . Cei ce vor intra pe porţile cetăţii sunt cei scrişi în Cartea vieţii Mielului.  Cei păcătoşi nu pot trece prin porţile cetăţii, chiar dacă ar dori, ele acţionând ca filtre        

          

   Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 22

Râul şi pomul vieţii. Fericirea veşnică. Ioan este martorul credincios. Făgăduinţa şi judecata lui Dumnezeu. Venirea lui Hristos.

            1   Şi mi-a arătat, apoi, râul şi apa vieţii, limpede cum e
                 cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al
                 Mielului,
            2   Şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a
                 râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece
                 ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele
                 pomului sunt spre tămăduirea neamurilor.

     Simbolistica râului, ca apă a vieţii, este multiplă. Apa râului poate fi interpretată ca un bun mediu de viaţă, purtător de Duh Sfânt ce izvorăşte din tronul Lui Dumnezeu.  S-a constatat că apa unui  râu, în care este dizolvată şi o cantitate de aer, este mediul ideal de transport al vieţii pe pământ. Este demonstrat ştiinţific, că apa reacţionează la cuvintele spuse din suflet, la sentimentele noastre şi are diferite comportamente în aceleaşi condiţii fizice, în funcţie de energia sufletească pe care o înmagazinează în structura ei. Apa curgătoare este purtătoare intrinsecă a viului, dar progresiv se  încărca cu toxinele noastre.

Legendele spun că apa vieţii, izvorăşte dintr-un loc necunoscut şi înconjoară planeta de 7 ori, timp în care se încarcă treptat cu negaţiile din minţile şi sufletele noastre, murdărindu-se progresiv. La terminarea drumului ea curge neagră şi tulbure, în adâncurile pământului, către iad. 

În mijlocul pieţei din sfânta cetate coborâtă din cer, Sfântul Ioan Teologul, văzătorul de taine, vede rodind pomul vieţii, pe care îl descrie. Iată ce ne spune despre acest pom şi Biblia în Facerea – Întâia carte a lui Moise în cap.2: 

            9   Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot
                 soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de
                 mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul

            cunoştinţei binelui şi răului.   

             ---
            22  Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca   

     unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu

     cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul

     vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!..."

            24  Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii
                  celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără
                  vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.

Aceste versete arătă că acest pom a existat din cele mai vechi timpuri, dar şi faptul că el este păzit cu străşnicie de heruvimi şi de sabie de foc după căderea în păcat a omului. Ştim acum că sabia de foc este numele Domnului Iisus Hristos, iar Heruvimii reprezintă înţelepciunea şi credinţa pe care trebuie să o avem că să putem mânca din roadele pomului vieţii, pentru a trăi în veci. Mai mult, autorul ne spune că acest pom dă roade de 12 ori pe an în fiecare lună, iar frunzele pomului sunt pentru tămăduire, adică pentru vindecarea  neamurilor.   

            3   Nici un blestem nu va mai fi. Şi tronul lui Dumnezeu şi
                 al Mielului va fi în ea şi slugile Lui Îi vor sluji Lui.
            4   Şi vor vedea faţa Lui şi numele Lui va fi pe frunţile lor.
            5   Şi noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţă de lumina
                 lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul
                 Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor împărăţi în vecii
                 vecilor.

Despre vederea feţei Domnului ne vorbeşte şi Sfânta Evanghelie după Matei în cap. 5:

            8   Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe
                 Dumnezeu.

Iar în Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan la cap.3 spune:

            2   Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi
                 nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi
                 vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum  este.

La fel ne spune şi Sfântul Apostol Pavel în cap. 13 din Epistola întâia către Corinteni:

     12  Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar

           atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci

           voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

     Aceste versete arată că în evoluţia noastră la un moment dat, dacă Dumnezeu va voi, iar noi  vom fi în acelaşi plan fizic cu el, îl vom vedea. Să ne amintim că Sfântului Apostol Pavel, domnul Iisus Hristos i s-a arătat în mod concret, pe drumul Damascului, la mulţi ani de la răstignire,  rămânând apoi orb trei zile. Din vechime, doar Proorocii şi Apostolii, foarte rar vorbesc despre Chipul lui Dumnezeu. Foarte frumos descriu acest lucru şi versetele Proorocului Isaia în cap. 60 din Vechiul Testament:

            19  Nu vei mai avea soarele ca lumină în timpul zilei şi
                  strălucirea lunii nu te va mai lumina; ci Domnul va fi
                  pentru tine o lumină veşnică şi Dumnezeul tău va fi
                  slava ta.
            20  Soarele tău nu va mai asfinţi şi luna nu va mai
                  descreşte; că Domnul va fi pentru tine lumină veşnică şi
                  zilele întristării tale se vor sfârşi.

15. Sfârşitul miilor de ani şi judecata de apoi

 15. Sfârşitul miilor de ani şi judecata de apoi  

            7  Şi către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din  
                închisoarea lui,
            8  Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele
                patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi
                să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul
                mării.
            9  Şi s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra
                sfinţilor şi cetatea cea iubită. Dar s-a pogorât foc din cer
                şi i-a mistuit.   

     „ Şi dacă se va plini acea mie de ani”după Biblia din1914, sau „după mii de ani”, după Biblia din 1982,  vedem că iar Satana este eliberat din închisoarea lui, din adâncul fântânii pământului, pentru a ispiti şi a deturna de la credinţă  oamenii cei slabi ai acelor vremuri care vor veni pe pământ. Probabil că, pentru cei ce cred în Domnul Dumnezeul nostru, confruntarea cu răul are darul de a întări sufletele în credinţă, iar pentru cei ce nu cred sau tratează cu indiferenţă acest lucru, de a merge la pierzare. După o vreme, din nou păcatele oamenilor se vor înmulţi şi se  va ajunge la un conflict deschis, între oastea sfinţilor şi  oştile pe care Satana le va aduna pentru acest mare război sub conducerea lui Gog şi Magog. Aceste trupe, în majoritate vin din interiorul pământului, din ţinuturi necunoscute nouă, dar despre care anumite scrieri vechi amintesc ca ar exista din vechime.  Aceste trupe vor fi aşa de multe, „ca nisipul mării”, iar cei închişi în adâncuri s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor, dar Dumnezeu a pogorât foc peste ei şi i-a nimicit. Despre această teribilă confruntare iată ce ne spune cu mii de ani înainte, în Vechiul Testament, Proorocul Iezechiel cap.38:   

            18  Şi în ziua aceea, când Gog va veni împotriva ţării lui
                  Israel, zice Domnul Dumnezeu, mânia Mea se va
                  aprinde pe faţa Mea.
            19  Şi în zelul Meu, în văpaia urgiei Mele am zis: Cu
                  adevărat în ziua aceea va fi un  mare cutremur în ţara
                  lui Israel.
            20  Atunci vor tremura înaintea Mea peştii mării şi păsările
                  cerului, fiarele câmpului şi toate târâtoarele care se
                  târăsc pe pământ şi toţi oamenii care sunt pe faţa 
                  pământului; şi se vor prăbuşi munţii, stâncile se vor
                  dărâma şi toate zidurile vor cădea la pământ.
            21  Prin toţi munţii Mei voi chema sabia împotriva lui, zice
                  Domnul Dumnezeu; sabia  fiecărui om va fi împotriva
                  fratelui său.
            22  Şi îl voi pedepsi cu ciumă şi vărsare de sânge; voi vărsa
                  asupra lui şi a taberelor lui şi asupra multor popoare
                  care sunt cu el, ploaie potopitoare şi grindină de piatră,
                  foc şi pucioasă;
            23  Voi arăta slava Mea şi sfinţenia Mea şi Mă voi arăta
                  înaintea ochilor multor popoare şi vor şti că Eu sunt
                  Domnul".

           10  Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de
                 foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul
                 mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii
                 vecilor.

Acest verset ne arată că iezerul de foc este veşnic. Acolo a fost aruncată fiara şi proorocul mincinos şi acum este  aruncat  şi Satana deoarece timpul existenţei şi acţiunii sale s-a sfârşit.

     

            11  Şi am văzut, iar, un tron mare alb şi pe Cel ce şedea pe
                  el, iar dinaintea feţei Lui pământul şi cerul au fugit şi
                  loc nu s-a mai găsit pentru ele.

Aceste versete arată sfârşitul celui de al doilea ciclu al existenţei omenirii pe Pământ. A doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru cap. 3 spune:

            5  Căci ei în chip voit uită aceasta, că cerurile erau de
                demult şi că pământul s-a închegat, la cuvântul
                Domnului, din apă şi prin apă,
            6  Şi prin apă lumea de atunci a pierit înecată,
            7  Iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi
                cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a
                pieirii oamenilor necredincioşi.
          10  Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor
                pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi
                pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.
          11  Deci dacă toate acestea se vor desfiinţa, cât de mult vi se
                cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie,
          12  Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina
                căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile,
                aprinse, se vor topi!

Acesta este momentul împlinirii cuvântului Sfântului Apostol Petru pentru lumea în care trăim acum. Acest cataclism nu reprezintă sfârşitul timpului  de existenţă, ca planetă, a pământului. El trece doar printr-o perioadă de majore transformări, iar viaţa, cu vrerea lui Dumnezeu, poate reîncepe oricând, dar deocamdată  a fugit din faţa Domnului. Până la acest moment oamenii din stadiul actual de dezvoltare spirituală vor mai evolua mii de ani, până când toată omenirea va fi chemată să dea socoteală, la judecata finală, înaintea Domnului Dumnezeului nostru despre faptele ei.

   

            12   Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând
                   înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă
                   carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii
                   au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu
                   faptele lor.
            13  Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul
                   au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după
                   faptele sale.

Aceste versete vorbesc de învierea generală aşa cum spune Sfânta Evanghelie după Ioan cap.5:

            29   Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii
                   şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.

La judecata oamenilor, toate cărţile au fost deschise pentru a se vedea şi conjunctura săvârşirii faptelor lor. Tot în acest moment se deschide şi cartea vieţii unde sunt trecuţi cei care s-au mântuit prin pocăinţa, smerenia, şi credinţa lor în Domnul Iisus Hristos şi care sunt vii şi care nu mai sunt judecaţi. Cei morţii în credinţă sunt înviaţi în cer şi judecaţi după faptele lor, marea dând morţii ei şi iadul dând morţii lor adică sufletele care după moartea fizică au ajuns acolo. Toţi aceştia au fost morţi în credinţă, deci nu au fost mântuiţi şi nu sunt trecuţi în cartea vieţii.  Iată ce ne învaţă despre învierea morţilor, Domnul  Iisus Hristos în Sfânta Evanghelie după Matei cap.22:

            29  Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind
                  Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
            30  Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită,
                  ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
            31  Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus
                  vouă de Dumnezeu, zicând: "Eu sunt Dumnezeul lui
                  Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui
                  Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel în cap.15 „Învierea Domnului şi învierea noastră” ne învaţă:    

            47  Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel
                  de-al doilea este din cer.
            48  Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi
                  cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
            49  Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să
                  purtăm şi chipul celui ceresc.

            14  Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc.
                   Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.
            15  Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost
                  aruncat în iezerul de foc.

Şi moartea însăşi şi iadul au fost aruncate în iezerul de foc la această judecată, deoarece nu mai sunt necesare în acest plan de manifestare, iar cei găsiţi şi acum păcătoşi şi nu se căiesc de faptele lor rele, vor fi   aruncaţi în iezerul de foc, deoarece nu au putut fi scrişi în cartea vieţii. Aceasta este sentinţa finală.