17. Incheierea prorocirii

  17. Încheierea proorocirii

            6   Şi îngerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de
                 crezare şi adevărate şi Domnul, Dumnezeul duhurilor
                 proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi
                 cele ce trebuie să se întâmple în curând.
            7   Şi iată vin curând. Fericit cel ce păzeşte cuvintele
                 proorociei acestei cărţi!
           

Aceasta Descoperire a lui Domnului Iisus Hristos capătă rotunjire prin glasul îngerului care spune că toate sunt adevărate şi că trebuie să se petreacă curând. Aşa este, pentru fiecare din noi sfârşitul zilelor noastre nu ştim când va fi, iar de aici până la judecata de apoi este doar puţină vreme.  Fericit este cel ce păzeşte cuvintele Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul.

     

            8   Şi eu, Ioan, sunt cel ce am văzut şi am auzit acestea,
                 iar când am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin
                 înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea.
            9   Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Căci sunt
                 împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu  
                 cei ce păstrează cuvintele cărţii acesteia. Lui Dumnezeu
                 închină-te!

Aceasta demonstrează înalta  smerenie a îngerului, asemănător Apostolului Petru, care a refuzat închinarea sutaşului Corneliu din  Faptele Sfinţilor Apostoli cap.10, 25-26. El spune, în acele rânduri,  că slujitori ai Domnului sunt amândoi şi de aceea, închinarea trebuie făcută doar Lui Dumnezeu. La fel vedem că acum îi spune şi îngerul Sfântului Ioan Teologul.  

  

            10   Apoi mi-a zis: Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei
                   acestei cărţi, căci vremea este aproape.
            11   Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e
                   spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă
                   dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească
                   încă.

Cele scrise în această carte trebuie să fie cunoscute de toţi oamenii,  pentru ca ei să se poată smeri şi pocăi de faptele lor cele rele. Mântuirea se poate obţine prin credinţă statornică în Domnul  Iisus Hristos, dar timpul este scurt şi planul Domnului nu se schimbă. De aceea, cei ce voiesc să se îndrepte să o facă acum,  iar cine doreşte să rămână în relele sale, să rămână. 

            12  Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau
                  fiecăruia, după cum este fapta lui.
            13  Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă,
                   începutul şi sfârşitul.
            14  Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire
                  peste pomul vieţii şi prin  porţi să intre în cetate!
            15  Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi
                  închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc
                  minciuna!

„Fericiţi cei ce spală veşmintele lor”, se referă la cei care se căiesc de faptele lor rele şi au credinţa nestrămutată în Domnul Iisus Hristos, pentru că ei vor fi vii în veci. Haina sufletului lor va fi curată şi de aceea, ei vor putea merge în Noul Ierusalim, cetatea care va coborî din cer, trecând prin porţile de mărgăritar, ca să mănânce din roadele pomului vieţii. În această sfântă cetate, nu au ce căuta cei răi. Ei nu se vor putea dezvinovăţi aşa cum vedem din Pildele lui Solomon cap.24:

            12   Dacă vrei să spui: "Iată n-am ştiut nimic!", oare Cel ce
                   cântăreşte inimile nu pătrunde cu privirea şi Cel ce
                   veghează peste sufletul tău nu ştie şi nu va răsplăti
                   omului după faptele lui?

            16  Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească
                  vouă acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi
                  odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa.
            17  Şi Duhul şi mireasa zic: Vino. Şi cel ce aude să zică:
                  Vino. Şi cel însetat să vină, cel ce doreşte să ia în dar
                  apa vieţii.

Duhul Sfânt şi mireasa care este Biserica Domnului Iisus Hristos le spun oamenilor „veniţi”. Cei însetaţi de adevăr şi de curăţenie spirituală, să vină în Biserica Mântuitorului nostru pentru a se curăţa de păcatele lor şi vor primi în dar apa vieţii, prin Harul Duhului Sfânt care va spăla haina sufletului lor.

            18   Şi eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei
                   acestei cărţi: De va mai adăuga cineva ceva la ele,
                   Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt
                   scrise  în cartea aceasta;
            19   Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei
                   proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul
                   vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea
                   aceasta.

     

Sfântul Ioan Teologul încheie această lucrare cu ameninţarea, că celui care va mai adăuga ceva, Dumnezeu îi va adăuga plăgile arătate, iar  celui care va scoate din cuvintele acestei proorociri, Dumnezeu îi va scoate partea lui din pomul vieţii care creşte în  cetatea sfântă, care va veni pe pământ.    

            20  Cel ce mărturiseşte acestea zice: Da, vin curând.
                  Amin! Vino, Doamne Iisuse!

    

Iisus Hristos, în încheiere îi transmite Sfântului Ioan Teologul „Da, vin curând. Amin!” la care autorul răspunde „Vino, Doamne Iisuse!”. Acest răspuns arată dorinţa autorului, ca acest lucru să se petreacă cât mai devreme, dar aşa cum am văzut, toate se vor petrece la timpul lor, stabilit de bunul Domnul Dumnezeul nostru..  

            21   Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toţi! Amin.

În ultimul verset autorul dă binecuvântarea sa apostolică cu care ne învredniceşte şi pe noi, cititorii de astăzi ai acestei minunate scrieri.

Amin!