A aparut cartea APOCALIPSA, UN NOU INCEPUT

     Cei interesati pot comanda varianta tiparita a cartii de pe
http://librariascriitorilor.ro/books/details/239/apocalipsa-un-nou-inceput/1
http://librariascriitorilor.ro/books/category/20/teologie.
Pretul cartii este de 20 ron.
Lectura placuta.

18. In loc de concluzii

  18. În loc de concluzii

În această minunată scriere, Sfântul Ioan Teologul ne arată succesiunea evenimentelor concrete care s-au desfăşurat, se desfăşoară şi se vor desfăşura atât pe pământ cât şi în cer, făcând parte din acelaşi univers. 

În prima parte autorul scrie celor şapte episcopi conducători ai bisericilor din Asia,  avertismentele si sfaturile date de Domnul Iisus Hristos Care este Capul Bisericii Creştine.

În continuare autorul mărturiseşte că a fost dus în duh în cer.  Din acest spaţiu divin, ne prezintă  minunile pe care le-a văzut  şi ce se va petrece în viitor pe pământ.  Este martor la prezentarea Planului lui Dumnezeu, scris în sulul pecetluit cu cele şapte peceţi. El asistă la ruperea peceţilor şi prezentarea lui pe „o mare de cristal”  unde  vede desfăşurarea evenimentelor din viitor. În acest fel asistă la toate evenimentele care urmează să se petreacă pe pământ, prin care vor trece oamenii. Aceste încercări nu vin cu scopul de nimicire, ci ca o puternică atenţionare, asupra necesităţii de revenire a oamenilor la dreapta credinţă, pentru mântuirea lor.

Evenimentele sunt vizualizate în succesiunea temporală, deoarece oamenii sunt supuşi acţiunii timpului, adică depind şi acţionează în funcţie de parcurgerea evenimentelor din vieţile lor.       

Atât Domnul Dumnezeul nostru Tatăl şi  Domnul Iisus Hristos Fiul sunt atemporali. Fără dubiu El este creatorul şi Atotţiitorul universului în care trăim.

 Despre natura sa dumnezeiască, Domnul Iisus Hristos învaţă Apostolii şi pe noi, aşa cum vedem în  Sfânta Evanghelie după Ioan, la cap. 8: 

            23  Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din
                  cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt
                  din lumea aceasta.
            24  V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre.
                  Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele
                   voastre.
            25  Deci Îi ziceau ei: Cine eşti Tu? Şi a zis lor Iisus: Ceea
                  ce v-am spus de la început.
            26  Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce
                  M-a trimis pe Mine adevărat este, şi cele ce am auzit de
                  la El, Eu acestea le grăiesc în lume.

Tot din Apocalipsă vedem că judecata de apoi nu se face pe pământ, ci în cer.  Trebuie să înţelegem că cei veniţi la dreapta şi înfricoşata judecată nu vor fi alcătuiţi ca oameni, din carne şi oase, ci asemănători îngerilor din cer, aşa cum arată Sfânta Evanghelie după Marcu cap.12, 25 şi în Sfânta Evanghelie după Luca în cap.20:

            34  Şi le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară şi
                  se mărită;
            35  Iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela
                  şi învierea cea din  morţi, nici nu se însoară, nici nu se
                  mărită.
            36  Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii
                  şi sunt fii ai lui  Dumnezeu,  fiind fii ai învierii.

Despre substanţa din care este alcătuit viitorul trup la înviere de după moarte, cred că cea mai lămuritoare descriere este a Sfântului Apostol Pavel în Epistola întâia către Corinteni la cap.15:

            35 Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup
                 au să vină?
            36 Nebun ce eşti! Tu ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va
                    fi murit.
            ---
            42  Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru
                  stricăciune, înviază întru  nestricăciune;
            43  Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se
                  seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere;
            44  Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă
                  este trup firesc, este şi trup duhovnicesc.
            45  Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi,
                  Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh
                  dătător de viaţă";

      46  Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel

            duhovnicesc.

      47  Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel

             de-al doilea este din cer.

      48  Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi

            cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.

      49  Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să

            purtăm şi chipul celui ceresc.

Cel de al doilea Adam din Biblie este Domnul Iisus Hristos.  El este  primul care a înviat din morţi în trup ceresc. Acestea s-a petrecut după răstignirea Mântuitorului nostru, aşa cum arată şi Sfânta Evanghelie după Matei la cap.27 unde se relatează această minune:

            50   Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul.
            51   Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de
                   sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au
                   despicat;
            52   Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor
                   adormiţi s-au sculat.
            53   Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în
                   cetatea sfântă şi s-au arătat multora.

O a doua perioadă istorică în care se va petrece acest lucru, este proorocită de Daniel în cap.12, unde ne arată viziunea avută referitoare la învierea morţilor, după înfrângerea lui Antihrist prin  a doua venire a Mântuitorului nostru:

            1  Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod
                care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de
                strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele
                şi până în vremea de acum. Dar în vremea aceea, poporul
                tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris în
                carte.
            2  Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor
                scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine
                veşnică.
            3  Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului şi cei
                care vor fi îndrumat pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi ca
                stelele în vecii vecilor.

Acest moment care se va petrece în viitor, l-am văzut descris în Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul la cap. 20:     

             4  Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să
                 facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru
                 mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care
                 nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit
                 semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au
                 împărăţit cu Hristos mii de ani.

A treia perioadă în care morţii învie, iar cei vii de pe pământ  se transformă, este judecata de apoi sau judecata finală, hotărâtă pentru noi de Dumnezeu. Acest lucru îl prezintă foarte frumos Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 20:

            11  Şi am văzut, iar, un tron mare alb şi pe Cel ce şedea pe
                  el, iar dinaintea feţei Lui pământul şi cerul au fugit şi
                  loc nu s-a mai găsit pentru ele.
            12  Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând
                  înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă
                  carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii
                  au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu            
                  faptele lor.
            13  Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au
                  dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după faptele
                  sale.

     Acestea este momentul învierii tuturor celor trecuţi prin moarte, deoarece în cer vom fi chemaţi cu toţii la judecata finală. Versetele ne arată că pământul şi cerul au fugit dinaintea lui Dumnezeu , deci este fără dubiu, judecata noastră va fi în cer.  Pământul este locul unde ne-am născut, trăim şi evoluăm sufleteşte la şcoala vieţii şi de unde, trecând prin moarte, părăsim corpul fizic, alcătuit din elementele existente pe pământ. Învierea care are loc în cer este renaşterea, prin care primim corpul cel ceresc. Cea mai completă şi detaliată descriere a acestei evoluţii o găsim la Sfântul Apostol Pavel în Epistola întâia către Corinteni la cap.15 intitulată „Învierea Domnului şi învierea noastră”.   

            50  Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot să
                  moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea
                  nu moşteneşte nestricăciunea.
            51  Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne
                  vom schimba,
            52  Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi.
                  Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi,
                  iar noi ne vom schimba.
            53  Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în
                  nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în
                  nemurire.
            54  Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în
                  nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în
                  nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea
                  a fost înghiţită de biruinţă.
            55  Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte,
                  boldul tău?".
            56  Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este
                  legea.
            57  Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat
                  biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!

Să mulţumim Domnului Dumnezeului nostru că ne-a trimis pe pământ pe Unicul său Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, care ne învaţă cum trebuie să ne comportăm şi să trăim aici, pe pământ, pentru a putea birui moartea.

Aşa cum El a purtat pe drumul Golgotei „crucea păcatelor noastre”, tot aşa noi trebuie să purtăm fiecare în parte „crucea personală” a păcatelor noastre, cu smerenie, în adevăr şi în credinţă. Prin renunţarea la păcate şi mărturisirea lor în această lume putem dobândi mântuirea.  Noi întâmpinăm în fiecare zi necazuri, dar prin dragoste, smerenie şi credinţă statornică vom birui, aşa cum spunea şi Mântuitorul prin glasul Sfintei Evanghelii după Ioan în cap.16:  

            33  Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În
                  lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit
                  lumea.

Necazurile nu trebuie să ne dărâme, ci trebuie să facem din ele mijloc de învăţătură, de înţelepţire şi de întărire în credinţă.   Rezolvarea lor nu stă în puterea noastră, ci prin credinţă tot de la Domnul vine, permanent prin glasul sufletului nostru. El ne ajută să trecem cu bine prin toate şi peste toate greutăţile crucii noastre. Despre aceste lucruri Domnul Iisus Hristos ne spune în Sfânta Evanghelie după Matei cap.21:

           21   Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă:
                  Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi  îndoi, veţi face nu
                  numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia
                  de veţi  zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.
           22   Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi
                  primi.

Credinţa vine în sufletul nostru prin primirea Mântuitorului nostru Domnul Iisus Hristos. Dacă noi facem acest lucru   prin El, pe Dumnezeu îl primim. Pentru a reuşi, de mare ajutor este rugăciunea către El, către Sfântul Duh şi către Maica Domnului. Iată ce le spunea Domnul Iisus Hristos apostolilor când i-a trimis la propovăduire, cum vedem în Sfânta Evanghelie după Matei la cap.10:

            40  Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine
                   Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe
                   Mine.
            41   Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de
                   prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de
                   drept răsplata dreptului va lua.
            42   Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai
                   un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat
                   grăiesc vouă: nu va pierde plata sa.

Pe lângă aceste fapte ale noastre, trebuie să nu mai păcătuim şi să respectăm legile date de Domnul Dumnezeul nostru şi de Fiul Său. Iată ce ne arată Sfânta Evanghelie după Matei în cap.19:       

            17   Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun
                   decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în
                   viaţă, păzeşte poruncile.
            18   El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu
                   săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;
            19   Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe
                   aproapele tău ca pe tine însuţi.

Iar în Sfânta Evanghelie după Matei la cap. 22 vedem că apostolii l-au întrebat pe Iisus: 

            36   Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?
            37   El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău,
                   cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul
                   tău.
            38   Aceasta este marea şi întâia poruncă.
            39   Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău
                   ca pe tine însuţi.
            40   În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi
                   proorocii.

Timpul nostru de pocăinţă trebuie să fie aici, pe pământ în fiecare moment în care conştientizăm greşelile noastre, pentru că nu ştim câte zilele mai avem lăsate de Domnul Dumnezeul nostru. Când vom învia, vom intra la judecată în Împărăţia cerurilor şi cred că din acest motiv Mântuitorul nostru Domnul Iisus Hristos ne atrăgea atenţia de la începutul propovăduirii sale, aşa cum găsim în Sfânta Evanghelie după Matei 4:

            17  De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună:
                  Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.

În concluzie Împărăţia cerurilor este foarte aproape de noi, la câţiva ani, sau zeci de ani sau chiar la câteva zile şi depinde de fiecare dintre noi cum vrem să ne prezentăm acolo. Speranţă de mântuire toţi avem, dar trebuie doar să vrem să ne curăţim sufletele. După acest proces sufletele trebuie menţinute curate, pentru ca Domnul Iisus Hristos să vină în fiecare din noi şi astfel lumina credinţei să strălucească şi să crească din ce în ce mai mult în lume.

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul ca şi celelalte scrieri ale Bibliei ne dau speranţa unui nou ciclu de dezvoltare umană pe pământ, care va începe şi se va termina la timpul hotărât. Aşa cum vedem, oamenii nu vor pieri nici acum şi nici într-un  viitor de câteva mii de ani de pe pământ, chiar dacă numărul lor va creşte sau va scade în urma durelor războaie şi cataclisme care vor urma.  Ei vor popula atât cerul cât şi pământul ca şi acum, iar numărul lor va creşte, dar sigur toţi vor fi prezenţi la judecata finală a lumii, când Domnul Dumnezeul nostru ne va judeca după faptele noastre. De aceea, trebuie să avem credinţă şi stăruinţă în fapte  bune, în iubirea de semeni şi în respectarea legilor morale lăsate de Domnul Dumnezeul nostru şi de Fiul său Domnul Iisus Hristos. Toate acestea sunt de trebuinţă pentru a putea să rămânem vii sufleteşte, atât aici, pe pământ cât şi în cer.

     Aşa să ne ajute Dumnezeu!

    „Şi de se va smeri poporul meu, care se cheamă numele meu asupra lor, şi se vor ruga şi vor căuta faţa mea şi se vor întoarce din căile lor cele rele, eu voiu auzi din cer şi milostiv voiu fi păcatelor lor şi voiu vindeca pământul lor”.

    Biblia din 1914 a 2-a Paralipomene (2. Cronici) 7, 14.

17. Incheierea prorocirii

  17. Încheierea proorocirii

            6   Şi îngerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de
                 crezare şi adevărate şi Domnul, Dumnezeul duhurilor
                 proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi
                 cele ce trebuie să se întâmple în curând.
            7   Şi iată vin curând. Fericit cel ce păzeşte cuvintele
                 proorociei acestei cărţi!
           

Aceasta Descoperire a lui Domnului Iisus Hristos capătă rotunjire prin glasul îngerului care spune că toate sunt adevărate şi că trebuie să se petreacă curând. Aşa este, pentru fiecare din noi sfârşitul zilelor noastre nu ştim când va fi, iar de aici până la judecata de apoi este doar puţină vreme.  Fericit este cel ce păzeşte cuvintele Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul.

     

            8   Şi eu, Ioan, sunt cel ce am văzut şi am auzit acestea,
                 iar când am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin
                 înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea.
            9   Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Căci sunt
                 împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu  
                 cei ce păstrează cuvintele cărţii acesteia. Lui Dumnezeu
                 închină-te!

Aceasta demonstrează înalta  smerenie a îngerului, asemănător Apostolului Petru, care a refuzat închinarea sutaşului Corneliu din  Faptele Sfinţilor Apostoli cap.10, 25-26. El spune, în acele rânduri,  că slujitori ai Domnului sunt amândoi şi de aceea, închinarea trebuie făcută doar Lui Dumnezeu. La fel vedem că acum îi spune şi îngerul Sfântului Ioan Teologul.  

  

            10   Apoi mi-a zis: Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei
                   acestei cărţi, căci vremea este aproape.
            11   Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e
                   spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă
                   dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească
                   încă.

Cele scrise în această carte trebuie să fie cunoscute de toţi oamenii,  pentru ca ei să se poată smeri şi pocăi de faptele lor cele rele. Mântuirea se poate obţine prin credinţă statornică în Domnul  Iisus Hristos, dar timpul este scurt şi planul Domnului nu se schimbă. De aceea, cei ce voiesc să se îndrepte să o facă acum,  iar cine doreşte să rămână în relele sale, să rămână. 

            12  Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau
                  fiecăruia, după cum este fapta lui.
            13  Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă,
                   începutul şi sfârşitul.
            14  Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire
                  peste pomul vieţii şi prin  porţi să intre în cetate!
            15  Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi
                  închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc
                  minciuna!

„Fericiţi cei ce spală veşmintele lor”, se referă la cei care se căiesc de faptele lor rele şi au credinţa nestrămutată în Domnul Iisus Hristos, pentru că ei vor fi vii în veci. Haina sufletului lor va fi curată şi de aceea, ei vor putea merge în Noul Ierusalim, cetatea care va coborî din cer, trecând prin porţile de mărgăritar, ca să mănânce din roadele pomului vieţii. În această sfântă cetate, nu au ce căuta cei răi. Ei nu se vor putea dezvinovăţi aşa cum vedem din Pildele lui Solomon cap.24:

            12   Dacă vrei să spui: "Iată n-am ştiut nimic!", oare Cel ce
                   cântăreşte inimile nu pătrunde cu privirea şi Cel ce
                   veghează peste sufletul tău nu ştie şi nu va răsplăti
                   omului după faptele lui?

            16  Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească
                  vouă acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi
                  odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa.
            17  Şi Duhul şi mireasa zic: Vino. Şi cel ce aude să zică:
                  Vino. Şi cel însetat să vină, cel ce doreşte să ia în dar
                  apa vieţii.

Duhul Sfânt şi mireasa care este Biserica Domnului Iisus Hristos le spun oamenilor „veniţi”. Cei însetaţi de adevăr şi de curăţenie spirituală, să vină în Biserica Mântuitorului nostru pentru a se curăţa de păcatele lor şi vor primi în dar apa vieţii, prin Harul Duhului Sfânt care va spăla haina sufletului lor.

            18   Şi eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei
                   acestei cărţi: De va mai adăuga cineva ceva la ele,
                   Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt
                   scrise  în cartea aceasta;
            19   Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei
                   proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul
                   vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea
                   aceasta.

     

Sfântul Ioan Teologul încheie această lucrare cu ameninţarea, că celui care va mai adăuga ceva, Dumnezeu îi va adăuga plăgile arătate, iar  celui care va scoate din cuvintele acestei proorociri, Dumnezeu îi va scoate partea lui din pomul vieţii care creşte în  cetatea sfântă, care va veni pe pământ.    

            20  Cel ce mărturiseşte acestea zice: Da, vin curând.
                  Amin! Vino, Doamne Iisuse!

    

Iisus Hristos, în încheiere îi transmite Sfântului Ioan Teologul „Da, vin curând. Amin!” la care autorul răspunde „Vino, Doamne Iisuse!”. Acest răspuns arată dorinţa autorului, ca acest lucru să se petreacă cât mai devreme, dar aşa cum am văzut, toate se vor petrece la timpul lor, stabilit de bunul Domnul Dumnezeul nostru..  

            21   Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toţi! Amin.

În ultimul verset autorul dă binecuvântarea sa apostolică cu care ne învredniceşte şi pe noi, cititorii de astăzi ai acestei minunate scrieri.

Amin!

          Mântuieşte, Doamne, poporul Tău

        Şi binecuvintează moştenirea Ta;

    Biruinţă binecredincioşilor creştini

Asupra celui potrivnic dăruieşte

                    Şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

          (Troparul la Înălţarea Cinstitei Cruci )

      În această carte, textele biblice au fost preluate cu ajutorul programului Biblie-Explorer,

 oferit tuturor, cu generozitate de-mistic.org, http://e-mistic.org/html/be.html ,drept pentru care,

în numele cititorilor acestei cărţi, le mulţumesc.

Mulţumesc soţiei mele pentru susţinerea morală

şi materială, fără de care publicarea acestei cărţi nu ar fi fost posibilă.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AURELIAN CHIRICA

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul un nou început

ISBN

CUVÂNT DIN TAINĂ

   Nu întâmplător, am ales să intitulez prefaţa acestei lucrări

„ Cuvânt din taină”.

   S-ar putea crede pentru început a fi cuvânt de taină, deşi lesne se înţelege, este şi acesta.

  Ea este cuvântul „Cuvântului”, care tainic transmite oamenilor voia lui Dumnezeu.

     Lucrarea de faţa „Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, un nou început”, elaborată de domnul Aurelian Chirica, îşi trage seva din Taina Sfintei Spovedanii, pentru că adeseori când la sfârşitul Tainei ofer obişnuita epitimie, nu mă ghidez după şabloane ci ţin mereu seama de persoana care-mi stă înainte.

      Aşa se face, că observând preocupările intelectuale ale distinsului meu fiu duhovnicesc, alcătuitorul lucrării de faţă, l-am sfătuit să citească Sfânta Scriptură.

     Îmi aduc aminte că de aproximativ 2-3 ani în urmă cu ocazia vizitelor pastorale pe care le făceam în sectorul parohial, îl găseam permanent în studiu la masa de lucru, având în faţă Sfânta Scriptură, lucrări de referinţă ce au legătură cu subiectul temei abordate dar şi nelipsitul computer.

Anul acesta în săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, la una din minunatele slujbe ale deniilor am primit lucrarea terminată, cu rugămintea din partea autorului de a-i scrie o prefaţă.

    Cum era şi firesc am lecturat-o.

     Cartea cuprinde 202 pagini, ea nefiind o proorocire sau o tâlcuire expresă a Apocalipsei, ci mai cu seamă o interconexiune de texte Vechi şi Nou Testamentare, care vor să reliefeze împlinirea în timpul istoric a Cuvântului lui Dumnezeu.

În acest sens autorul vine cu argumente plauzibile de ordin istorico-geografic, date confirmate de tratatele de istorie dar şi de presa scrisă a timpului în care s-au petrecut.

     Aşadar, recomandăm cu căldură lecturarea acestei cărţi, din care putem înţelege sensul vieţii, dar şi glasul lui Dumnezeu care strigă:

   „ Cel ce are urechi de auzit să audă”.

      Matei, Cap.13, Vers.9

La prăznuirea Sfintei Învieri a Domnului,

Focşani 20.04.2014

                                                   Pr. Florentin St. Răuţă

  1. Cuvânt de început

     Această scriere nu este o proorocire şi nici o tălmăcire a scrierii biblice, Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul. Lucrarea de faţă este o încercare de a oferi cititorului, un punct de vedere asupra  acestei minunate lucrări. Ea vine să facă o legătură directă între  versetele biblice din Apocalipsă, cu evenimentele care s-au petrecut , se petrec, şi se vor petrece pe pământ.  

     Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul este o lucrare deosebită faţă de celelalte Evanghelii şi Epistole din Noul Testament. A fost scrisă în jurul anului 95 d.Hr. de către Sfântul Ioan, în insula Patmos, din apropierea coastei Asiei Mici. Aici, autorul a fost exilat vreme de mai mulţi ani de împăratul roman Domiţian, timp în care s-a rugat în cenuşă , îmbrăcat în sac, aşa cum obişnuiau vechii prooroci. În vremurile vechi, sacul era o haină ţesută din păr, luat din coama cailor sau din păr de cămilă, iar, ulterior dintr-o ţesătură groasă, pe care o purtau  proorocii ca semn de mare smerenie şi de lepădare de avuţiile pământeşti. Iisus Hristos s-a milostivit de rugăciunile lui şi din acest motiv a fost răpit în duh de mai multe ori, având revelaţia acestei scrieri, primind totodată şi harul proorocirii. Termenul de Apocalipsă vine din limba greacă şi înseamnă „relevare” sau „dezvăluire” a lucrurilor ascunse .

Această scriere are puterea impresionantă de a decodifica planul Lui Dumnezeu şi a descrie viitorul,  cu desluşire-a tainelor sale în mare parte. Prin îndurarea Domnului Iisus Hristos relevarea se face direct, Sfântul Ioan fiind prezent în duh la desfăşurarea mai multor evenimente, atât în cer cât şi pe pământ.

     Îngerul trimis de Domnul Iisus Hristos care îl însoţeşte , îi arată şi îi explică lucrurile pe care le vede. Autorul este martor direct  împreună cu sfinţii din cer la deschiderea cărţii Lui Dumnezeu. Această carte are formă de sul şi este scrisă pe ambele feţe, fiind „ferecată cu şapte peceţi”. Peceţile arată înalta autoritate a Celui care a scris cartea, dar şi autoritatea Celui care  o poate deschide şi citi cele scrise în ea.

     În momentul deschiderii peceţilor în cer, pe Pământ se produc o serie de evenimente catastrofice de mai mică sau mai mare amploare, care sunt date de Dumnezeu, pentru conştientizarea păcatelor oamenilor şi revenirea la dreapta credinţă.  

     Nu fără temei se presupune că Sfântul Ioan Teologul este una şi aceeaşi persoană cu Apostolul Ioan, fiul lui Zevedei şi al Salomeei. Fiind frate cu Sfântul Iacov, este probabil cel  mai tânăr dintre Apostoli şi discipolul iubit al Domnului Iisus. Cei doi fraţi împreună cu Sfântul Petru, au fost de faţă la schimbarea la faţă a  Mântuitorului de pe muntele Taborului, aşa cum arată Sfânta Evanghelie după Matei 17:

           1   Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov                 

                 şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.

           2   Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui    

                ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.

     Sfântul Ioan a fost prezent şi la răstignirea Mântuitorului, când a fost încredinţat ca fiu Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu Fecioara Maria, iar pe Ea a dat-o în grija lui, aşa cum vedem din Sfânta Evanghelie după Ioan cap.19:

          26  Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl  

                iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul

                tău!

    27  Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela

          ucenicul a luat-o la sine.

Se spune că, după moarte, trupul Sfântului Ioan nu a mai fost găsit în mormântul său, iar la data de 8 mai în fiecare an, din mormântul său se ridică un vârtej de praf, cu care bolnavii dau pe corpul şi pe faţa lor şi de multe ori se vindecă. Se presupune că trupul nu a fost găsit deoarece Ioan este viu şi astăzi, aşa cum putem interpreta afirmaţiile din  Sfânta Evanghelie după Ioan

cap. 21:

21   Pe acesta deci, văzându-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne,       

       dar cu acesta ce se întâmplă?

22   Zis-a Iisus lui: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi

       veni, ce ai tu? Tu urmează  Mie.

23   De aceea a ieşit cuvântul acesta între fraţi, că ucenicul

       acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va muri ci:

       dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu?

Despre acest lucru ne vorbeşte şi Sfânta Evanghelie după Matei cap. 16:

28   Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care   

       nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul          

       Omului, venind în împărăţia Sa.

      Oare Sfântul Ioan Teologul trăieşte efectiv între noi? Tulburătoare întrebare, la care nu putem răspunde.

Ca scriere, Apocalipsa este structurată pe 22 de capitole şi începe cu epistolele adresate celor şapte biserici din Asia Mică şi se termină cu o nouă reînviere a vieţii pe Pământ, prin venirea din cer a noului Ierusalim. Acţiunea se petrece pe mai multe planuri, iar autorul are tendinţa de a relua linia timpului, cu o uşoară revenire din trecut către viitor. Acest mod de prezentare ajută cititorul să aibă  puncte de conexiune temporală, pentru acţiuni care se desfăşoară în cer, dar şi pe pământ.

Toate evenimentele relatate se petrec după înălţarea la ceruri a Domnului nostru Iisus Hristos şi se termină la mii de ani depărtare. După ce vom face împreună descrierea  textului şi explicarea simbolurilor, în corelaţie cu date recente, vom analiza dezvoltarea temporală a evenimentelor viitoare pentru a înţelege poziţia noastră aproximativă în vremurile pe care le trăim..

Pe parcursul acestei scrieri, pentru a putea înţelege mai bine textul, am folosit  conexiuni biblice din Vechiul Testament, cu scrierile Proorocilor, cât şi din Noul Testament cu scrierile Apostolilor. Alături  de aceste scrieri, am adăugat şi unele observaţii personale sau din alte lucrări pe care le-am considerat edificatoare.   

Având în vedere aceste deziderate, să începem parcurgerea acestui text minunat, care trebuie citit cu multă evlavie, luare aminte şi înţelepciune, pentru a fi pe deplin folositor minţii, dar mai ales sufletului nostru. 

    2. Semnele sfârşitului şi ale începutului consemnate

       de prooroci şi Apostoli  

Încă din vremea marilor prooroci ai Vechiul Testament, au existat descrieri ale avertismentelor, semnelor şi pedepselor date de Dumnezeu oamenilor, pentru închinarea la idoli, lăsarea de păcate şi revenirea la dreapta credinţă.

     În acest ciclu de dezvoltare a omenirii pe Pământ, civilizaţia  a trecut şi va mai trece prin transformări determinate de cataclisme naturale şi artificiale; mulţi oamenii vor muri, dar şi mulţi se vor salva prin credinţa în Dumnezeu. Ultima perioadă din acest ciclu de dezvoltare umană, din vremea primilor prooroci, poartă numele de ziua lui Dumnezeu sau ziua Domnului. Această „zi”, desemnează o perioadă de timp mult mai îndelungată decât o zi terestră. Atunci vor fi pedepsite păcatelor oamenilor, iar la „sfârşitul veacului”, va fi „învierea morţilor” şi „judecata de apoi”.   După judecata lui Dumnezeu  va începe un nou ciclu de dezvoltare a vieţii pe Pământ, când oamenii vor vedea un  pământ nou, care are deasupra  un cer nou. Aceste previziuni sunt făcute cu mii de ani  înainte de zilele noastre, prin glasul proorocilor din vechime, aşa cum vom vedea în continuare.  

  

  Sfântul prooroc Atmos

A proorocit în vremea împăratului Iudeii, Ozia  şi în vremea împăratului lui Israel, Ieroboam, întorcând poporul de la închinarea la idoli. Iată ce profeţea el la acea vreme, referitor la începerea zilei Domnului în cap.8:

      9    Iar în ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi apune

            soarele în miezul zilei şi voi întuneca pământul în zi

            luminoasă;

          10    Voi preface praznicele voastre în jelire şi toate cântările

                  voastre în tânguire; pe toate coapsele voi pune sac şi

                  pleşuve vor fi toate capetele; voi înteţi jalea ca pentru  

                  cel unul-născut şi sfârşitul va fi o zi de deznădejde!

          11    Iată vin zile, zice Domnul Dumnezeu, în care voi

                  trimite foamete pe pământ, nu foamete de pâine şi nu

                  sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului.

          12    Şi ei se vor clătina de la o mare până la cealaltă şi de

                  la miazănoapte la răsărit şi vor cutreiera pământul

                  căutând cuvântul Domnului, dar nu îl vor afla.

     Sfântul prooroc Sofronie

     Numele acestui prooroc poate fi interpretat ca "straja Domnului" său "cunoscătorul celor ascunse"; a trăit în Ierusalim între 640- 609 î.Hr. El a prezis că Hristos Domnul, va fi Judecător şi Împărat a toată suflarea cuvântătoare şi că va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Despre venirea zilei Domnului a spus următoarele în cap.1:

          14     Aproape este ziua cea mare a Domnului, aproape este 

                   şi zoreşte într-una. Se aude venind ziua Domnului!

                   Viteazul va ţipa groaznic atunci.

          15     Zi de mânie este ziua aceea, zi de strâmtorare şi de

                   jale, zi de pustiire şi de nimicire, zi de întuneric şi de

                   beznă, zi de nori şi de negură;

          16     Zi cu sunet de trâmbiţă şi de strigăte de război

                   împotriva cetăţilor întărite şi a turnurilor înalte.

          17     Voi strâmtora pe oameni şi vor merge ca orbii, căci 

                   împotriva Domnului au săvârşit păcate; sângele lor

                   vărsat va fi ca pulberea şi trupurile lor ca gunoiul.

          18     Nici aurul, nici argintul nu vor putea să-i izbăvească

                   în ziua mâniei Domnului, căci tot pământul va fi

                   mistuit de focul mâniei Lui; căci El va distruge, da,    

                   va pierde într-o clipă pe toţi locuitorii pământului.

 

      Sfântul prooroc Daniel

     Fiu de nobil, Daniel a fost luat de tânăr în robia babiloneana, în 606 î.Hr. când Nabucodonosor cucereşte Ierusalimul.  Împreună cu alţi tineri,  este dus la Babilon, pentru a sluji ca interpret şi pentru a învăţa legile şi religia acestui mare imperiu. El face parte dintre cei patru mari prooroci ai vechiului testament alături de Isaia ,Ieremia, Iezechiel.

     Prin revelaţia dată de Dumnezeu, reuşeşte să interpreteze visele regelui babilonean şi astfel este pus mai mare peste tot ţinutul Babilonului. Fiind pizmuit pentru onorurile care i se acordau, un mic grup de curteni manipulează legile, încât Daniel, fără să vrea, le încalcă şi pentru asta, este aruncat în groapa cu lei. Bunul Dumnezeu îl salvează, trimiţând un înger, care ţine leii departe de trupul lui şi  scapă nevătămat. Pentru marea sa credinţă, în a doua parte a vieţii, Daniel primeşte harul proorocirii.  El are o serie de viziuni prin care ne vorbeşte despre soarta imperiilor care au intervenit in istoria iudeilor. Unele din aceste profeţii vor mai fi discutate pe parcursul acestei scrieri. Despre evenimente apropiate zilei lui Dumnezeu. ne vorbeşte în cap.12:

           1     Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod

                  care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de

                  strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi

                  până în vremea de acum. Dar în vremea aceea,                  

                  poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit

                  scris în carte.

            2    Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se

                  vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi

                  ruşine veşnică.

            3    Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului şi cei  

                  care vor fi îndrumat pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi

                  ca stelele în vecii vecilor.

            ---

          10    Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi, iar cei nelegiuiţi

                  se vor purta ca cei nelegiuiţi; toţi cei fără de lege nu

                  vor pricepe, ci numai cei înţelepţi vor înţelege.

     După venirea în lume a Domnului Iisus Hristos, în  propovăduirea Evangheliei, este ajutat de cei 12 Apostoli. Cuvântul „apostol” în greacă, înseamnă „trimis” sau „sol”. Scrierile şi învăţăturile apostolilor sunt reunite în partea a doua din Biblie, în Noul Testament. Ei au învăţat şi au propovăduit împreună cu Mântuitorul timp de 3 ani, înainte de Înălţarea Sa la cer. După plecarea Mântuitorului Iisus Hristos, apostolii au primit sarcina de a învăţa poporul iudeu şi popoarele învecinate Sfânta Scriptură, răspândind creştinismul în lume.

   Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei.

      Înainte de a fi apostol, a fost vameş, fiind originar din Capernaum. Lui se atribuie textul primei Evanghelii scris în limba aramaică şi apoi în greacă, aşa cum mărturiseşte Sfântul Epifanie. A predicat Evanghelia la parţi şi medini şi se afirmă că a murit ca martir, ars pe rug de păgânii din  Etiopia. Evanghelia sa a fost confirmată ca autentică de toate sinoadele ecumenice. Iată ce ne transmite  referitor la ziua Domnului în Sfânta Evanghelie după Matei cap.24:

           15   Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin

                  Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt  – cine citeşte

                  să înţeleagă –

     16   Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.

     ---

     27   Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până

            la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

     28   Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.

     29   Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va

            întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor

            cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui.

     30   Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor

            plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul

            Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă

            multă.    

     

   Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu

S-a născut din părinţi bogaţi, iar în casa lui, se adunau primii creştini pentru rugăciune. Se spune că, în camera de sus au mâncat Paştele Apostolii, după moartea Mântuitorului şi acolo au primit Duhul Sfânt. Marcu l-a însoţit pe Pavel şi pe Barnava în drumul lor de predicare a Evangheliei, în Antiohia, Seleucia, Cipru, Salami şi Perga Panfiliei. A propovăduit şi în Alexandria, unde a creat o comunitate de credincioşi şi ulterior  construieşte o biserică puternică. Păgânii din cetate l-au prins pe Apostolul Marcu cu ocazia unei sărbători păgâne şi l-au întemniţat. A doua zi l-au târât peste stânci, iar Marcu şi-a dat sufletul. El este considerat întemeietorul Bisericii Ortodoxe Copte din Alexandria, unde a fost îngropat şi unde se păstrează azi moaştele sale. Iată ce ne vorbeşte Sfânta Evanghelie după Marcu în cap.13:

           18   Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna.

     19   Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până

            acum, de la începutul făpturii, pe care a zidit-o

            Dumnezeu, şi nici nu va mai fi.

    ----

    24   Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va

            întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei.

    25   Şi stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri

           se vor clătina.

    26   Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu

           putere multă şi cu slavă.

    27   Şi atunci El va trimite pe îngeri şi va aduna pe aleşii Săi

           din cele patru vânturi, de la marginea pământului până

           la marginea cerului.

   Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca

     S-a născut în Antiohia Siriei unde a studiat învăţătura greacă şi a devenit medic iscusit, iar, ulterior, a devenit şi un foarte bun pictor. În Teba Boeţiei îl întâlneşte pe Iisus, pe care îl urmează   numărându-se printre cei 70 de apostoli. După moartea Mântuitorului, mergând cu mare tristeţe împreună cu Sfântul Apostol Cleopa  către cetatea Emaus, li s-a arătat în cale Domnul înviat şi mult s-au bucurat. După pogorârea Sfântului Duh, merge în Antiohia, pentru ca împreună cu Pavel, să predice Evanghelia. Dregătorul Teofit îl roagă să scrie despre faptele lui Iisus Hristos şi aşa ia fiinţă Evanghelia după Luca, lucrare pentru care se documentează minuţios. Ulterior a mai predicat în Italia, Dalmaţia, Macedonia şi în Grecia. Tot el pictează primele icoane ale Maicii Domnului cu Iisus în braţe şi cu Petru şi Pavel. Moare în cetatea Tebei la 80 de ani, spânzurat de păgâni, iar moaştele sale se găseau în Biserica Sfinţilor Apostoli în Constantinopol – Istambulul de azi,  care s-a pierdut în negura timpului.  

      Iată cum redă el acest viitor eveniment în Evanghelia sa, scrisă  în urmă cu aproape 2000 de ani , la cap.21:

           20   Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti,

                  atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui.

           21   Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din

                  mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarină să nu intre

                  în el.

           22   Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească

                  toate cele scrise.

           23   Dar vai celor care vor avea în pântece şi celor care vor

                  alăpta în acele zile. Căci va fi  în ţară mare strâmtorare  

                  şi mânie împotriva acestui popor.

     24   Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la

            toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare        

           de neamuri, până ce se vor împlini vremurile 

            neamurilor.

           25   Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe

                  pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina

                  vuietului mării şi al valurilor.

           26   Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce  

                  au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor  

                  clătina.

           27   Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu

                  putere şi cu slavă multă.

           28   Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi

                  ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea  

                  voastră se apropie.

  

  Sfântul Apostol Petru

     Iniţial s-a numit Simon şi a fost pescar din Betsaida pe teritoriul Siriei de astăzi; ulterior a locuit în Capernaum . Este unul dintre primii discipoli ai lui Iisus şi a fost fratele mai mare al apostolului Andrei. Numele de Petru vine de la piatră, deoarece Iisus aşa îl numea. Este unul dintre primii întemeietori ai bisericii iudeo-creştine din Ierusalim. A fost arestat şi închis în Ierusalim, din porunca regelui Agripa, dar a fost eliberat miraculos de un Înger. Ulterior, pleacă în  Antiohia, care se găseşte astăzi pe teritoriul Turciei. Mai târziu, la Roma, ajunge conducător al mişcării creştine. În vremea împăratului Nero este arestat şi  răstignit cu capul în jos la cererea sa.      

     Deşi multă vreme s-a crezut ca este îngropat la Roma, cercetările au arătat că nu este vorba despre scheletul său. Petru, ca Episcop al Romei, este considerat predecesorul papal de mai târziu, iar în cinstea lui, au fost ridicate monumente şi bazilici, dintre care cea mai renumită este San Pietro din Roma. Iată cum redă el în A doua Epistolă Sobornicească  venirea zilei Domnului la cap.3:

           6    Şi prin apă lumea de atunci a pierit înecată,

           7    Iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi  

                 cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a

                 pieirii oamenilor necredincioşi

          ----

          10   Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor

                 pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi

                 pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.

          11   Deci dacă toate acestea se vor desfiinţa, cât de mult vi

                 se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în

                 cucernicie,

          12   Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din

                 pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar

                 stihiile, aprinse, se vor topi!

          13   Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi

                  şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea.

     După cum vedem, Sfântul Apostol Petru  ne arată că înainte  a mai existat o civilizaţie pe Pământ, o lume a cărei urme se găsesc şi astăzi, care a fost distrusă de cuvântul Domnului prin apă. În mod similar civilizaţia actuală va fi distrusă, în ziua Domnului prin foc, iar noi vom aştepta ceruri noi şi pământ nou, pe care se va reînnoi viaţa într-un alt ciclu de dezvoltare umană. 

   

   Sfântul Apostol Pavel

S-a născut la Tars ca cetăţean roman, dintr-o familie bună, cu numele de Saul. Copil fiind, urmează şcoala de la sinagoga iudaică, iar din familie, primeşte  o puternică educaţie elenistică. Urmează la Ierusalim şcoala de rabini, apoi, apare ca persecutor al creştinilor. Pe drum, când se îndrepta spre Damasc, cu împuternicire pentru a prinde creştinii din acest oraş, Saul, este oprit de Iisus Hristos şi convertit la credinţă. Acest eveniment este descris în Faptele Sfinţilor Apostoli cap.9:

            3   Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o  

                 lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată.

            4   Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule,

                 Saule, de ce Mă prigoneşti?

            5   Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu  

                 sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să

                 izbeşti cu piciorul în ţepuşă.

      6   Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce

           voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în

           cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.

     După această întâmplare, devenind apostol, a început să predice în Damasc şi Ierusalim.  În jurul anului 45d.Hr. merge în Antiohia Siriei, unde propovăduieşte Evanghelia, atât printre iudei cât şi printre păgâni.   Sfântul Apostol Pavel merge la Atena, unde a convertit la creştinism un număr de greci, printre care şi pe  Dionisie Areopagitul, primul episcop al Atenei. După această reuşită pleacă la  Corint, în Galaţia, Frigia, şi Efes.  Ajunge în Macedonia, iar de aici în Iliria, după care poposeşte în  Milet. Pleacă  pe mare la Cezareea Palestinei şi de aici la Ierusalim unde este încarcerat doi ani, dar, datorită cetăţeniei romane pe care o avea din naştere, cere dreptul de a fi judecat de împăratul roman. La Roma este condamnat la o detenţie uşoară, într-o casă unde a continuat propovăduirea creştinismului. A fost lăsat liber după anul 63 d.Hr. şi pleacă din nou ca misionar. Sfârşitul său este încă neclar, dar se pare că s-a reîntors la Roma, unde  închis fiind moare ca martir sub domnia împăratului Nero, în aceeaşi zi cu Sfântul Apostol Petru.  

     În Epistola a doua către Tesaloniceni Sfântul Apostol Pavel ne vorbeşte despre ziua Domnului în cap.2:

            1   În privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a

                 adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, fraţilor,

            2   Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea,  nici să vă

                 spăimântaţi – nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt,

                 nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi,  cum că ziua

                 Domnului a şi sosit.

            3   Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua

                 Domnului nu va sosi până ce

                 mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da

                 pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,

            4   Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se

                 numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa

                 încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se

                 sine drept dumnezeu.

     Sfântul Apostol Pavel ne arată limpede că ziua Domnului nu va veni până nu se va lepăda omenirea de credinţă. După Sf. Ioan Hrisostomul, Antihrist, nu va fi Satana în persoană, ci un om de care acesta se va folosi din plin.

 

   Ca o observaţie generală vedem  în versetele biblice, atât ale proorocilor cât şi ale Apostolilor, câteva trăsături comune referitoare la ziua lui Dumnezeu. Cauza principală a venirii acestei zile o reprezintă înmulţirea peste măsură a păcatelor oamenilor, păcate care însumate, afectează întreaga creaţie. De aceea, este necesară judecata de apoi şi reînnoirea lumii prin curăţirea Pământului prin foc, pentru ca întreaga creaţie de pe Pământ să se primenească.

     Ca elemente comune ale acestor evenimente  înfricoşătoare, desluşim: un  mare cutremur care va zgudui lumea, foc din cer şi sabie, adică un mare război, venirea lui antihrist la conducerea guvernului mondial şi  o puternică prigonire a oamenilor credincioşi timp de trei ani şi jumătate.

     Alte elemente sunt: întunecarea soarelui în mijlocul zilei, luna nu se va mai vedea noaptea timp de trei zile, lovirea pământului din cer şi venirea Fiul Omului pe norii slavei, cu putere multă, care va face dreaptă judecată.  

Referitor la numele lui antihrist Sfântul Andrei al Cezareii scrie următoarele:

"Despre numele cel murdar al lui antihrist şi despre tâlcuirea numărului precum şi despre altele ce s-au scris despre acela, vremea le va descoperi şi experienţa celor înţelepţi..., dar nu a binevoit harul dumnezeiesc să se scrie în dumnezeiasca carte numele lui cel pierzător. Însă cercetând cu raţiunea, cu adevărat multe (nume) se pot afla...". (Sfântul Andrei al Cezareii, Tâlcuire la Apocalipsă, cap.58, pp. 541-342, ediţie greacă).

     Mântuitorul nostru Iisus Hristos, le spunea aşa - zişilor învăţători din vremea sa: "Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremurilor nu puteţi" (Mt. 16, 3).