APOCALIPSA UN NOU INCEPUT continuate la cap. 3

           18   Iar îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: Acestea zice

                 Fiul lui Dumnezeu, ai Cărui ochi sunt ca para focului
                 şi picioarele asemenea aramei strălucitoare:

     Tiatira sau  Thyatira era în vremea scrierii Apocalipsei o localitate situată între Pergam şi Smirna. Iubirea arzătoare a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu pentru Biserica sa, se vede din flacăra ochilor lui, ochi care au puterea de a pătrunde şi de a vedea întreaga situaţie în care se află  fiecare comunitate creştină, grupată în jurul bisericii ei şi care are în frunte pe Episcopul său      

      
           19   Ştiu faptele tale şi dragostea şi credinţa şi slujirea şi
                  răbdarea ta şi ştiu că faptele tale cele de pe urmă sunt
                  mai multe decât cele dintâi.
           20   Dar am împotriva ta faptul că laşi pe femeia Izabela,
                  care se zice pe sine proorociţă, de învaţă şi amăgeşte
                  pe robii Mei, ca să facă desfrânări şi să mănânce cele
                  jertfite idolilor.
           21   Şi i-am dat timp să se pocăiască şi nu voieşte să se  
                   pocăiască de desfrânarea ei.
           22   Iată, o arunc pe ea bolnavă la pat şi pe cei ce se
                  desfrânează cu ea, în mare strâmtorare, dacă nu se vor
                   pocăi de faptele lor.
           23   Şi pe fiii ei cu moarte îi voi ucide şi vor cunoaşte toate
                  Bisericile că Eu sunt Cel care cercetez rănunchii şi
                  inimile şi voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre.

Isabela a fost probabil o femeie reală care înşela şi amăgea cu farmecele ei credincioşii  slabi în credinţă.. Pentru aceste motive  va fi pedepsită  cu boală, dar şi admiratorii ei cu mare strâmtorare, iar fii ei vor fi ucişi, de nu se pocăiesc ei şi mama lor. Grea ameninţare stătea deasupra capului acestei femei şi al copiilor ei.    

În ultimul verset vedem că Domnul Iisus Hristos cercetează oamenii prin studierea rărunchilor, adică a zonei rinichilor.  Aici este vorba de cercetarea glandelor suprarenale, situate ca două căciuliţe pe cei doi lobi ai rinichilor. Ele au o mare vascularizare, fiind cele mai drenate ţesuturi din organism, cu mare importanţă asupra activităţii noastre zilnice. Centrul lor secretă doi hormoni care intră în sânge, adrenalina şi noradrenalina care acţionează împreună cu sistemului nervos central, determinând reacţia noastră instinctivă de luptă sau de fugă. Această reacţie  determină creşterea ritmului cardiac şi a presiunii sanguine, dilatarea pupilelor,”pielea de găină” şi creşterea transpiraţiei.

     Partea exterioară a acestor glande secretă hormonii care acţionează asupra rinichilor, reglând nivelul de glicemie din sânge şi gestionând activitatea  sexuală. Din aceste motive este posibil ca în suprarenale să se găsească locul din care sunt iniţiate sentimentele noastre. Cercetarea inimii cred că se referă la zona inimii şi la fel ca în cazul anterior, mă gândesc la o altă glandă situată imediat în spatele sternului,  timusul. Această glandă se dezvoltă în copilărie, ajungând la dimensiunea maximă la pubertate, când poate atinge o greutate de aproximativ 30g, după care începe să involueze. Rolul acestei glande încă nu este înţeles în totalitate. Se ştie sigur că are rolul de a maturiza celulele „T” existente în sânge pentru a deveni anticorpi. Aceşti anticorpi fac parte din sistemul de apărare intern al corpului, împotriva viruşilor şi  bacteriilor. Această glandă are şi rolul de stimulare a secreţiei unor hormoni hipotalamici şi hipofizari, glande care se găsesc în creier, cu mare importanţă în procesele de percepţie şi de gândire.

     Extractele din această glandă sunt eficiente în  prevenirea şi neutralizarea tumorilor maligne, în geriatrie ca agent de întinerire şi în eliminarea stresului, ca şi a altor probleme neurovegetative. Din acest motiv se fac studii intense asupra influenţei ei asupra dezvoltării gândirii noastre. Activitatea timusului este coordonată de glandele suprarenale şi la rândul ei, coordonează activitatea hipofizei şi hipotalamusului, determinând percepţia şi gândirea noastră.

     Aceasta cred ca este legătura prin care sentimentele ne determină gândurile si percepţiile, care la rândul lor determină faptele noastre.  De aceea versetul spune „…şi vor cunoaşte toate Bisericile că Eu sunt Cel care cercetez rărunchii şi inimile şi voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre”.

        
           24   Iar vouă şi celorlalţi din Tiatira câţi nu au învăţătura
                  aceasta, ca unii care n-au cunoscut adâncurile satanei,
                  după cum spun ei, vă zic: nu pun peste voi altă   

 greutate.

           25   Însă, ceea ce aveţi, ţineţi până voi veni.

     În aceste versete vedem că asupra creştinilor care nu au cunoscut decăderea morală prin ademenirea satanei, înfăptuită de Isabela şi adepţii ei, nu vor veni alte greutăţi, adică nu vor fi cu nimic pedepsiţi. Ei trebuie să vegheze permanent ca să se menţină departe de ispite, până la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos. 

           26   Şi celui ce biruieşte şi celui ce păzeşte până la capăt

                  faptele Mele, îi voi da lui stăpânire peste neamuri.

     Aici se face referire la totalitatea neamurilor şi popoarelor păgâne care refuzau învăţătura Sfintei Scripturi peste care, cei curaţi vor stăpâni.

            27   Şi le va păstori pe ele cu toiag de fier şi ca pe vasele
                   olarului le va sfărâma, precum şi eu am luat putere de
                   la Tatăl Meu.
            28   Şi-i voi da lui steaua cea de dimineaţă.   
            29   Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.        

  

    Există credinţa că, după trecerea perioadei lui Antihrist şi a războiului care va veni, lumea va fi condusă în pace de către Domnul Iisus Hristos renăscut din creştinii Sionului. El va fi luat şi crescut la cer şi va veni cu nume nou ceresc.La venirea sa va aduce la adevărată şi dreaptă credinţă oamenii de pe Pământ, pentru că puterea şi împărăţia este dată lui de Dumnezeu Tatăl.  

          Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 3
     Epistola a cincea către Biserica din Sardes; a şasea către
Biserica din Filadelfia. Numele noului Ierusalim. Epistola a şaptea către Biserica din Laodiceea.

           1   Iar îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: Acestea zice
                Cel ce are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele
                şapte stele: Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar
                eşti mort.

     

     Sardes, se află la 75 km est de Smirna şi la 50 km sud-est de Tiatira, a fost capitala Lidiei, fiind distrusă de un cutremur în anul 17 d.Hr.  A fost reconstruită ulterior de romani şi din nou distrusă după anul 1400 de alt cutremur. În vremurile noastre, ruinele ei  se află în apropierea oraşului Sart din Turcia .

     Aşa cum vedem în Sfânta Scriptură, credinţa dovedită prin faptele credincioşilor demonstrează prezenţa unui suflet viu. Din verset aflăm că faptele şi credinţa pe care o manifesta  Episcopul acelei comunităţi, erau mai mut de faţadă, trăind doar cu numele, pentru că sufletul său era aproape mort din cauza stingerii credinţei. Despre aceste lucruri ne spune şi  proorocul Iezechiel în cap.33 „despre îndreptarea celor a căror credinţă s-a răcit”:

          11   Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa

                 este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului,

                 ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie  

                 viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele

                 rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?

La fel îi spune şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos acestui Episcop.

           2   Priveghează şi întăreşte ce a mai rămas şi era să  
                moară. Căci n-am găsit faptele tale depline înaintea
                Dumnezeului Meu.


          3    Drept aceea, adu-ţi aminte cum ai primit şi ai auzit şi
                păstrează şi te pocăieşte. Iar de nu vei priveghea, voi
                veni ca un fur şi nu vei şti în care ceas voi veni asupra
                ta.

     Domnul Iisus Hristos face îndemn la priveghere, adică la păzirea  credinţei care a mai rămas în sufletul lui, prin întoarcerea sa la faptele cu adevărat creştineşti. Acest lucru este necesar pentru că ziua judecăţii Domnului va veni ca un fur şi nu va mai fi timp pentru iertarea păcatelor. Despre venirea  Zilei judecăţii ne spune şi Sfânta Evanghelie după Luca, la cap.12:

           39  Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în care       
                 ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.

             4  Dar ai câţiva oameni în Sardes, care nu şi-au mânjit  
                 hainele lor, ci ei vor umbla cu Mine îmbrăcaţi în  
                 veşminte albe, fiindcă sunt vrednici.
            5   Cel ce biruieşte va fi astfel îmbrăcat în veşminte albe şi
                 nu voi şterge deloc numele lui din cartea vieţii şi voi
                 mărturisi numele lui înaintea părintelui Meu şi înaintea
                 îngerilor Lui.
            6   Cel ce are urechi să audă ceea ce Duhul zice
                 Bisericilor.

     Cei ce biruiesc toate ispitele şi încercările vor avea în împărăţia cerurilor sufletul îmbrăcat în haină albă, ca simbol al curăţeniei lor spirituale şi al mântuirii lor, iar numele lor vor rămâne înscrise în cartea vieţii, adică a celor vii din împărăţia cerurilor.             

            7   Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea  
                 zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David,
                Cel ce deschide şi nimeni nu va închide şi închide şi
                nimeni nu va deschide:

     Filadelfia, este o localitate situată la 120 km est de Efes şi la 40 km sud-est de Smirna, iar oraşul de atunci a rămas până azi  şi acum se numeşte Alaşhehir,  pe teritoriul Turciei.

Cheia lui David este simbolul puterii şi autorităţii regale din vechime, aşa cum arată proorocul Isaia în cap. 22, „proorocire pentru Ierusalim”:

          22   Şi îi voi pune pe umeri cheile casei lui David şi dacă el
                 va deschide, nimeni nu va închide, şi dacă el va închide,
                 nimeni nu va deschide.

            8   Ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă   
                 deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă,
                 deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai
                 tăgăduit  numele Meu.
  

     Este vorba de uşa Împărăţiei Cerurilor care se deschide prin cuvântul Evangheliei aşa cum arată  Epistola către Coloseni  a Sfântul Apostol Pavel în cap.4:

            3   Rugându-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne
                deschidă uşa cuvântului, spre a vesti taina lui Hristos,
                 pentru care mă şi găsesc în lanţuri,

            9   Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic
                 pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face
                 să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor
                 cunoaşte că te-am iubit.
          10  Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, şi Eu te voi
                  păzi pe tine de ceasul ispitei ce va să vină peste toată
                  lumea, ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ.
          11   Vin curând; ţine ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta.

     Scăparea de ispite nu se poate face decât, prin păzirea Cuvântului Evangheliei, a legilor scrise în ea, cu multă evlavie şi răbdare până la sfârşitul zilelor noastre. Numai aşa Domnul ne va scăpa de ispitele care vin mereu peste oameni, ca să îi încerce. De aceea se spune că răbdarea este virtutea sfinţilor. Despre acest    lucru vorbeşte şi a doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru în cap. 2:

             9   Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar
                  pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua
                  judecăţii,

   Ultimul verset arată necesitatea păstrării credinţei pentru ca lumina sufletelor să nu ne fie răpită , deoarece Domnul vine curând.

                                                      
             12  Pe cel ce biruieşte îl voi face stâlp în templul
                   Dumnezeului Meu şi afară nu va  mai  ieşi şi voi scrie
                   pe el numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii 

             Dumnezeului Meu, al noului Ierusalim, care se

             pogoară din cer, de la Dumnezeul Meu – şi numele

             Meu cel nou.

      13  Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.   

Cei care vor birui ispitele cele mari, din ultimii ani ai lui Antihrist, vor fi slujitori de încredere ai lui Dumnezeu şi se vor avea scris pe ei că aparţin Cetăţii noului Ierusalim, care la vremea cuvenită, se va coborî din cer.

     

            14   Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea     
                   zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi  
                   adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:

 

     Laodiceea este un oraş întemeiat în secolul al III-lea î.Hr., iar ruinele sale se găsesc în nordul localităţii Karsiyakala din Turcia, la aproximativ 200 km est de ruinele oraşului Efes. Oraşul era bine dezvoltat şi destul de bogat. El refuză sprijinul Romei pentru reparaţiile pe care le face, în urma cutremurului din 60 d.Hr.  

     Către Episcopul bisericii din această localitate se adresează Domnul Iisus Hristos , Fiul lui Dumnezeu cel ce este prin el Amin, adică garanţia absolută a adevărului divin, aşa cum arată  Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel cap.1:

           20   Căci toate făgăduinţele lui Dumnezeu, în El, sunt da; şi
                  prin El, amin, spre slava lui  Dumnezeu prin noi.

            15   Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O,
                   de ai fi rece sau fierbinte!
            16   Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece –
                  am să te vărs din gura Mea.   
            17  Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de  

                  nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi

vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol!

     Această biserică este mustrată nu pentru faptul că este bogată material, ci pentru faptul că a devenit săracă spiritual, deoarece sufletul comunităţii creştine este căldicel, adică  nu este înflăcărat de o puternică şi statornică credinţă.

     În ultimul verset vedem că nu comorile de pe pământ contează, ci comorile din cer care luminează sufletul şi inima ta. Cel ce adună comori pe pământ este vrednic de plâns, iar dacă sufletul este întunecat tot corpul va fi întunecat, iar tu vei fi orb pentru că sufletul nu poate vedea adevărul, iar mintea nu se poate raporta la el. În Sfânta Evanghelie după Matei cap.6 se spune:

           19   Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina   
                  le strică şi unde furii le sapă şi le fură.
           20   Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici
                  rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.
           21   Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
           22   Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău
                  curat, tot trupul tău va fi luminat.
           23   Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat.
                  Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar
                  întunericul cu cât mai mult!
 Remediul îl găsim din următoarele versete din Apocalipsă.

           18   Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc,
                   ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci
                   şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie
                   de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
           19   Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc;   
                   sârguieşte dar şi te pocăieşte.

     Aurul lămurit în foc reprezintă adevărata învăţătură a Domnului Iisus Hristos, scrisă în Evanghelii de Sfinţii Apostoli, aplicată cu smerenie, evlavie şi pocăinţa, în faptele noastre de zi cu zi. Veşmintele albe sunt date martirilor omorâţi  pentru credinţa lor, mucenicilor, mărturisitorilor şi celor care au rezistat până la capăt ispitelor.

      Mustrarea pe care o face Mântuitorul, este făcută din dragoste pentru biserica din Laodiceea şi are scopul, de a îndrepta   şi curăţa spiritele credincioşilor din acel loc prin pocăinţă.

           20   Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi      
                  va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu  
                  Mine.
           21  Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul
                 Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu
                  pe scaunul Lui.
           22  Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.   

    

     Domnul Iisus Hristos bate la uşa sufletelor celor din Laodiceea, la fel cum bate şi la uşa sufletelor noastre. Dacă vom auzi glasul său prin intermediul sufletului şi a conştiinţei noastre, el va intra şi va cina cu noi. Fiind în sufletul nostru, Mântitorul ne va curăţi de păcate, ne va lumina prin adevărul său şi ne va dezrobi pe noi.