12. Judecata Babilonului

            Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 17
     Desfrânata cea mare, numită Babilonul, umblă beată de sânge ca o fiară cu şapte capete şi cu zece coarne.

            1  Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte
                cupe, şi a grăit către mine, zicând: Vino să-ţi arăt
                judecata desfrânatei celei mari, care şade pe ape multe,

  

     Babilon, este numită cetatea în care se găsesc instituţiile bisericii apostate şi a cultului idolatric. Aici găsim apucăturile  femeii desfrânate, plină de bogăţii, dar şi de hulă.  Cei care conduc instituţiile acestei mari cetăţi, au profitat, profită, şi vor profita de slăbiciunile oamenilor. În acest fel ei conduc şi stăpânesc  popoarele, lovind mintea şi robind sufletele lor, prin cultul desfrânării, al banului şi al idolatriei, care obligă pe toţi să se închine fiarei şi chipului său.   

     Femeia desfrânată este opusul femeii care naşte, care este Biserica lui Iisus Hristos. Faptul că ea „şade pe ape multe”, înseamnă că ea a condus, conduce şi va conduce spiritual mulţimi mari de oameni. 

       Îngerul care a vărsat cupa mâniei lui Dumnezeu asupra pământului, îl cheamă pe Sfântul Ioan Teologul să vadă această  judecată şi pedepsire desfrânatei.

            2  Cu care s-au desfrânat împăraţii pământului şi cei ce
                locuiesc pe pământ s-au îmbătat de vinul desfrânării ei.

    Oamenii simpli au  rămas drepţi în credinţa lor, împreună cu mulţi din preoţii care păstoresc bisericile. Dar conducerea la vârf a acestei biserici, a ajutat mulţi împărăţi să vină la putere. La rândul lor ei au ajutat financiar această biserică dar au avut si profituri mari de pe urma ei. Nu trebuie uitat că politica Europei era condusă mai mult sau mai puţin discret prin dispoziţiile papale. Prin acordarea indulgenţelor contra donaţiilor în bani, oamenilor avuţi li se promitea iertarea păcatelor. În acest fel clasa conducătoare au uitat de învăţătura Lui Dumnezeu şi a Domnului Iisus Hristos. La fel spune şi proorocul Ieremia din Vechiul Testament în cap.51:

            7  Babilonul a fost în mâna Domnului cupă de aur, care a
                îmbătat tot pământul; băut-au popoarele din vinul ei şi au
                înnebunit.
          13  O, tu, cel ce locuieşti lângă apele cele mari şi eşti plin de
                comori, venit-a sfârşitul tău şi măsura lăcomiei tale ţi s-a
                umplut!

     În Noul testament în  Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel la cap. 2, se arată cine conduce la vârf această instituţie a cultului idolatric:

              4  Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se
                  numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa
                  încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se
                  pe sine drept dumnezeu.

Această persoană numită Antihrist, este un om care primeşte multă putere de manipulare, constrângere şi înşelare de la Satana. Ea conduce împreună cu proorocul mincinos  şi cu conducerea biserici apostate, în cetatea numită desfrânata cea mare sau mama desfrânatelor.

            3  Şi m-a dus, în duh, în pustie. Şi am văzut o femeie şezând
                pe o fiară roşie, plină de nume de hulă, având şapte
                capete şi zece coarne.

    Femeia reprezintă biserica apostata care locuieşte în cetatea cea mare. Aşezarea pe fiara roşie arată rol de conducător asupra împărăţiilor subordonate acestui mare imperiu. „Şi m-a dus, în duh, în pustie,” poate arăta o zonă lipsită de oameni credincioşi.

            4  Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stofă stacojie şi
                împodobită cu aur şi cu  pietre scumpe şi cu mărgăritare,
                având în mână un pahar de aur, plin de  urâciunile şi de
                necurăţiile desfrânării ei.

     Hainele din purpură şi stofă stacojie împodobite cu pietre scumpe, reprezintă marea ei putere regală, asupra neamurilor şi popoarelor. Aceste culori sunt folosite de cardinalii de la vârful ierarhiei ecleziastice în Vatican. Asemănarea este posibil sa fie întâmplătoare. Paharul de aur din mâna ei simbolizează aceeaşi mare putere dogmatică.

  

            5  Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare,
                mama desfrânatelor şi a  urâciunilor pământului.

     În Roma antică, prostituatele erau obligate să aibă înscris numele lor pe o bentiţă, pe care o purtau pe fruntea lor. La fel, pe fruntea acestei femei, a desfrânatei celei mari, stă scris numele tainic al noului Babilon, mama desfrânatelor.

            6   Şi am văzut o femeie, beată de sângele sfinţilor şi de
                 sângele mucenicilor lui Iisus, şi văzând-o, m-am mirat
                 cu mirare mare.
            7  Şi îngerul mi-a zis: De ce te miri? Eu îţi voi spune taina
                 femeii şi a fiarei care o poartă şi care are cele şapte
                 capete şi cele zece coarne.

Aceste versete  arată răspunderea care apasă pe această biserică apostată, beată de sângele sfinţilor şi a mucenicilor lui Iisus. Cruciadele făcute in numele creştinismului, decimarea de populaţii întregi în care sub numele credinţei au fost jefuite. Inchiziţia care a torturat şi omorât mii de oameni a făcut mulţi martiri şi asta este doar faţa ştiută a lucrurilor.  Această imagine îngrozitoare, a creat autorului Apocalipsei mare uimire, iar îngerul, văzând asta, promite că îi va explica această taină. 

            8  Fiara pe care ai văzut-o era şi nu este şi va să se ridice
                din adânc şi să meargă spre pieire. Şi se vor mira cei ce   
                locuiesc pe pământ ale căror nume nu sunt scrise de la
                întemeierea lumii în cartea vieţii, văzând pe fiară că era
                şi nu este, dar se va  arăta.

Faţă de Dumnezeu care este atemporal, aşa cum vedem din cap. 1 versetul 4 ; „Cel ce este şi Cel ce era şi Cel ce vine”, fiara este supusă istoriei şi timpului care  acţionează implacabil asupra ei. Acum în timpul prezent, spunem doar că vedem anumite configurări, care urmăresc să ducă în viitor la constituirea acestui imperiu, ca o nouă ordine mondială bazată pe o nouă religie. Acest lucru se datorează şi faptului că stăpânirea pe faţă a acestei lumi încă nu s-a arătat, dar sigur se va arăta în perioada următoare şi va sta puţină vreme, până când va fi judecată şi distrusă de Domnul Isus Hristos  la a doua venire. 

            9   Aici trebuie minte care are înţelepciune. Cele şapte
                capete sunt şapte munţi deasupra cărora şade femeia.

     Cele şapte capete sunt şapte munţi, mulţi scriitori consideră că este vorba de Roma supranumită şi Babilon în vechime, oraş situat  pe şapte coline. Dar pot fi şi şapte ordine diferite ale acestui cult sau şapte biserici apostate, sau şapte împărăţi care au luat puterea cu ajutorul ei.  

            10  Dar sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul mai
                  este, celălalt încă nu a venit, iar când va veni are de
                  stat puţină vreme.
            11  Şi fiara care era şi nu mai este – este al optulea împărat
                  şi este dintre cei şapte şi merge spre pieire.

În cartea sa „Apocalipsa Sfântului Ioan un comentariu ortodox”, Arhiepiscop Averchie Tauşev ne spune despre aceste versete la pag. 219 că „Sfântul Andrei al Cezareei consideră cele şapte capete şi cei şapte munţi sunt şapte împărăţii care au avut o însemnătate şi o putere specială în lume: Asiria, Mezii, Babilonul, Persia, Macedonia şi Roma cu cele doua perioade…” Interesant este faptul ca ni se mai transmite o informaţie şi anume că, cel de al optulea împărat va fi dintre cei şapte, deci se confirmă faptul că el va fi macedonean, aşa cum prevestea şi proorocul Daniel. 

      12  Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece      

            împăraţi, care încă n-au luat împărăţia, dar care vor

            lua stăpânire de împăraţi, un ceas, împreună cu

            fiara.    

Este vorba de conducători aduşi la putere de fiară, puşi să împărăţească peste 10 mari state sau ale pământului, care conduc şi aplică învăţătura şi legile ei, prigonind creştinii. Este de presupus că aceşti pseudo-împăraţi, nu vor putea sta în scaunele lor de domnie decât un anumit timp hotărât de Dumnezeu. O alta interpretare este ca aceşti zece împăraţi ar fi conducătorii celor mari zece bănci mondiale care dirijează politica si finanţele acestor mari zone economice. Ei sunt  stăpâni din umbră, sunt împăraţi fără cunună împărătească pe frunţile lor. Ei vor lua cunună de împăraţi un ceas împreună cu fiara probabil în cadrul guvernului mondial.

            13  Aceştia au un singur cuget şi puterea şi stăpânirea lor
                  o dau fiarei.
            14  Ei vor porni război împotriva Mielului, dar Mielul îi va
                  birui, pentru că este Domnul domnilor şi Împăratul
                  împăraţilor şi vor birui şi cei împreună cu El – chemaţi
                  şi aleşi şi credincioşi.

La chemarea duhurilor arătate sub forma de broaşte în Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul cap. 16 versetul 13, trimit mare ajutor fiarei, pentru a porni război împotriva Domnului Iisus Hristos, venit a doua oară pe pământ, care va învinge împreună cu cei credincioşi .

            15  Şi mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora
                  şade desfrânata, sunt popoare şi gloate şi neamuri şi
                  limbi.
            16  Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî
                  pe desfrânată şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei o
                  vor mânca şi pe ea o vor arde în foc.

Aşa cum am mai arătat mai sus, apele multe reprezintă popoarele peste sufletele cărora stă desfrânata, dar, în ascuns, ea va fi urâtă de oamenii simpli şi de mai marii vremii. Când va veni momentul, ei o vor ataca şi desfiinţa fizic această biserică apostată, cât şi economic prin confiscarea tuturor averilor, iar tot ce ţine de ideologia, scrierile şi chipul ei  vor arde în foc. Cei zece conducători ai celor zece mari bănci mondiale prin operaţiuni financiare indirecte, îşi vor însuşi banii şi acţiunile  băncii Vaticanului şi „o vor face pustie şi goală”.

            17 Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să facă voia Lui şi
                  să se întâlnească într-un gând şi să dea fiarei împărăţia
                 lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu.
           18  Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care
                 are stăpânire peste împăraţii pământului.

Aici se relevă marele plan , anume că acei împăraţi care au dat împărăţia lor fiarei, când s-a împlinit cuvântul lui Dumnezeu. s-au întors împotriva conducerii bisericii apostate din cetatea numită şi Babilon.

   

        Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 18
     Vestea căderii Babilonului. Poporul Domnului să iasă din cetate! Cei care se întristează şi cei care se bucură de căderea ei.

            1  După acestea, am văzut un alt înger, pogorându-se  
                 din cer, având putere mare, şi pământul s-a luminat de
                 slava lui,
            2  Şi a strigat cu glas puternic şi a zis: A căzut! A căzut
                Babilonul cel mare şi a ajuns locaş demonilor, 
                închisoare tuturor duhurilor necurate, şi închisoare
                tuturor păsărilor spurcate şi urâte.
           3   Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut
                toate neamurile şi împăraţii  pământului s-au desfrânat
                cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor
                ei s-au îmbogăţit.

Îngerul care vine cu multă lumină şi cu o mare strălucire în jurul său semn al sfinţeniei şi puterii sale, dă lumii vestea căderii Babilonului din demnitatea de centru spiritual al lumii şi a apropiatei lui distrugeri. În el  s-au  refugiat  şi adăpostit demonii şi s-au ascuns duhurile necurate. Păsările spurcate sunt cele care nu se pot mânca, despre care spune Vechiul Testament. Păsările spurcate, într-o  interpretare actuală, pot fi oamenii fără suflet care aleargă de acolo colo deservind aceşti mulţi îmbogăţiţi demonici ai planetei. Aceştia au profitat din plin de pe urma slăbiciunilor trupului a poftelor şi minţii oamenilor. Ei au manipulat oamenii simpli şi i-au transformat în sclavi ai propriilor pofte,  murdărind astfel sufletele şi conştiinţa lor. Acest proces de pervertire a sufletelor oamenilor de pe pământ a început de mult, din negura istoriei.

            4  Şi am auzit un alt glas din cer, zicând: Ieşiţi din ea,
                poporul meu, ca să nu vă faceţi  părtaşi la păcatele ei şi
                să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei;
            5  Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu
                Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei.   

Îngerul spune: ieşiţi din cetate popor ales a Lui Dumnezeu ca să nu fiţi părtaşi la păcatele celor care vieţuiesc acolo. Prin expresia 

„ poporul meu” se referă atât la urmaşi evreilor care au rămas în Roma de-a lungul istoriei cât şi la mulţi alţi oameni cu sufletul curat şi drept credincios, pentru că pedepsele sortite acestui oraş să nu îi afecteze. La fel şi Lot a fost scos înaintea dezastrului din Sodoma aşa cum spune Facerea – Întâia carte a lui Moise cap.19:

           12  Apoi au zis cei doi Oameni către Lot: "Ai tu pe cineva
                 din ai tăi aici? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe
                 oricine altul în cetate, scoate-i din locul acesta,
           13  Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că
                 strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului şi
                 Domnul Ne-a trimis să-l pierdem".

După plecarea lui Lot, Sodoma şi Gomora ca şi cetăţile învecinate au pierit lovite de ploaie de pietre, pucioasă şi foc, care au venit din cer.

            6  Daţi-i înapoi, precum v-a dat şi ea şi, după faptele ei, cu
                măsură îndoită, îndoit măsuraţi-i; în paharul în care v-a
                turnat, turnaţi-i de două ori.
            7  Pe cât s-a mărit pe sine şi a fost în desfătări, tot pe atâta
                daţi-i chin şi plângere.  Fiindcă în inima ei zice: Şed ca
                împărăteasă şi văduvă nu sunt şi jale nu voi vedea
                nicidecum!
            8  Pentru aceea într-o singură zi vor veni pedepsele peste
                ea: moarte şi tânguire şi foamete şi focul va arde-o de
                tot, căci puternic este Domnul Dumnezeu, Cel ce o
                judecă.   

Cei care o pedepsesc aduc la îndeplinire planul lui Dumnezeu şi lor le spune îngerul, să îi dea pedeapsă dublă în paharul păcatelor ei. Pentru că mai marii acestei biserici apostate s-au crezut mai mari peste tot pământul domnind împreună cu Antihrist peste popoare după bunul plac. Ei au crezut că nimic nu îi poate atinge pe ei sau pe cetatea lor. Pedepsirea şi distrugerea ei se face într-o singură zi prin foc.

              9  Iar  împăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi
                  s-au dezmierdat cu ea, se vor jeli şi se vor bate în piept
                  pentru ea, când vor vedea fumul focului în care arde,
            10  Stând departe de frica chipurilor ei, şi zicând: Vai! Vai!
                  Cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că
                  într-un ceas a venit judecata ta!

Unii  împăraţi ai pământului o jelesc, pentru că odată cu căderea acestei mari metropole, o parte substanţială din  investiţiile şi finanţele lor au pierit, într-un ceas au pierit averile lor, şi interesele, influenţa şi puterea lor, zicând: vai! vai! vai !  cu multă prudenţă, ca să nu audă chipul fiarei, acei roboţi cu înfăţişarea fiarei , care ucideau pe cei care nu se închinau lor.  

            11  Şi neguţătorii lumii plâng şi se tânguiesc asupra ei,
                  căci nimeni nu mai cumpără marfa lor,
            12  Marfă de aur şi de argint, pietre preţioase şi
                  mărgăritare, vison şi porfiră, mătase şi stofă stacojie,
                  tot felul de lemn bine mirositor şi tot felul de lucruri de
                  fildeş, de lemn de mare preţ şi marfă de aramă şi de fier
                  şi de marmură,
           13   Şi scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi mir şi tămâie şi
                vin şi untdelemn şi făină de grâu curat şi grâu şi vite şi oi
                şi cai şi căruţe şi trupuri şi suflete de oameni.

Cel mai dureros lucru în acest pasaj este faptul că în această lume comerţul cu oameni continuă, într-o formă mai mult sau mai puţin mascată.

            14  Şi roadele cele dorite de sufletul tău s-au dus de la tine
                  şi toate cele grase şi strălucite au pierit de la tine şi
                  niciodată nu le vor mai găsi.
            15  Iar neguţătorii de aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de
                  pe urma ei, vor sta departe, de frica chinurilor ei,
                  plângând şi tânguindu-se,

     

Roadele cele dorite de sufletul tău se referă la roadele poftite de trupul şi de mintea noastră limitată, pentru satisfacerea poftelor noastre, nu a trebuinţelor adevărate. Negustorii plâng pierderea profitului lor, dar şi a bogăţiei din magazine, tarabe şi bănci care a dispărut atât de repede.

            16  Şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea
                  înveşmântată în vison şi în porfiră şi în stofă stacojie şi
                  împodobită cu  aur şi cu pietre scumpe şi cu                        
                  mărgăritare! Că într-un
                  ceas s-a pustiit atâta bogăţie!  

 

   Vedem din nou similitudinea cu cetatea Vaticanului unde cardinalii sunt îmbrăcaţi în profiră şi stofă stacojie, unde există o concentrare foarte mare de bogăţie materială. Nu trebuie sa uitam de puternica banca a Vaticanului.

     

            17  Şi toţi cârmacii şi toţi cei ce plutesc pe mare şi
                  corăbierii şi toţi câţi lucrează pe mare stăteau departe,
            18  Şi strigau, uitându-se la fumul focului în care ardea,
                  zicând: Care cetate era asemenea cu cetatea cea mare!
            19  Şi îşi puneau ţărână pe capetele lor şi strigau plângând
                  şi tânguindu-se şi zicând:Vai! Vai! Cetatea cea mare,
                  în care s-au îmbogăţit din comorile ei toţi cei ce ţin
                  corăbii pe mare, că într-un ceas s-a pustiit!

La fel se plâng şi armatorii care deserveau cu nave această mare metropolă, care era şi un important port comercial şi turistic, prin care venea multă marfă şi mulţi oameni din toate colţurile lumii. Armatorii s-au îmbogăţit la fel ca negustorii, de pe urma ei.

   

            20  Veseleşte-te de ea, cerule şi voi sfinţilor, şi voi     
                  apostolilor, şi voi proorocilor, pentru că Dumnezeu a
                  pronunţat judecata voastră asupra ei.
            21  Şi un înger puternic a ridicat o piatră, mare cât o piatră
                  de moară, şi a aruncat-o în mare, zicând: Cu astfel de
                  repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare,
                  şi nu se va mai afla.
            22  Şi glasul celor ce cântă din chitară şi din gură şi din
                  flaut şi din trâmbiţă nu se va mai auzi de acum în tine şi
                  nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug nu se va
                  mai afla în tine şi huruit de mori nu se va mai auzi în
                  tine niciodată!

Toţi din cer se veselesc de căderea şi pedepsirea de către Dumnezeu a desfrânatei celei mari, adică a acestei mari metropole, care era centrul mondial al stăpânirii fiarei. Îngerul arată cum şi cât de repede va dispare cetatea cea mare, aruncând o piatră în mare. Probabil, după lovirea din cer, este posibil ca pământul, din zona metropolei, să se scufunde în mare. Se cunosc  cetăţi antice care au suferit un asemenea sfârşit, datorat scufundării plăcii tectonice în urma unor puternice cutremure şi erupţii vulcanice.        

            23  Şi niciodată lumina de lampă nu se va mai ivi în tine;
                  şi glasul de mire şi mireasă nu se vor mai auzi în tine
                  niciodată, pentru că neguţătorii tăi erau stăpânitorii
                  lumii şi pentru că toate neamurile s-au rătăcit cu
                  fermecătoria ta.

      24  Şi s-a găsit în ea sânge de prooroci şi de sfinţi şi

            sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.

În ultimele versete îngerul ne asigură că nu va mai exista viaţă în această mare metropolă, datorită faptului că ei au dorit să fie stăpânii lumii, dar mai ales stăpânii sufletelor oamenilor, din toate limbile şi neamurile pe care le-au dus la pierzanie. Ultimul verset ne asigură că acolo se găsesc urmele sângelui vărsat de prooroci şi sfinţi şi al celor înjunghiaţi pentru mărturia cuvântului lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos.