Mântuieşte, Doamne, poporul Tău

        Şi binecuvintează moştenirea Ta;

    Biruinţă binecredincioşilor creştini

Asupra celui potrivnic dăruieşte

                    Şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

          (Troparul la Înălţarea Cinstitei Cruci )

      În această carte, textele biblice au fost preluate cu ajutorul programului Biblie-Explorer,

 oferit tuturor, cu generozitate de-mistic.org, http://e-mistic.org/html/be.html ,drept pentru care,

în numele cititorilor acestei cărţi, le mulţumesc.

Mulţumesc soţiei mele pentru susţinerea morală

şi materială, fără de care publicarea acestei cărţi nu ar fi fost posibilă.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AURELIAN CHIRICA

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul un nou început

ISBN

CUVÂNT DIN TAINĂ

   Nu întâmplător, am ales să intitulez prefaţa acestei lucrări

„ Cuvânt din taină”.

   S-ar putea crede pentru început a fi cuvânt de taină, deşi lesne se înţelege, este şi acesta.

  Ea este cuvântul „Cuvântului”, care tainic transmite oamenilor voia lui Dumnezeu.

     Lucrarea de faţa „Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, un nou început”, elaborată de domnul Aurelian Chirica, îşi trage seva din Taina Sfintei Spovedanii, pentru că adeseori când la sfârşitul Tainei ofer obişnuita epitimie, nu mă ghidez după şabloane ci ţin mereu seama de persoana care-mi stă înainte.

      Aşa se face, că observând preocupările intelectuale ale distinsului meu fiu duhovnicesc, alcătuitorul lucrării de faţă, l-am sfătuit să citească Sfânta Scriptură.

     Îmi aduc aminte că de aproximativ 2-3 ani în urmă cu ocazia vizitelor pastorale pe care le făceam în sectorul parohial, îl găseam permanent în studiu la masa de lucru, având în faţă Sfânta Scriptură, lucrări de referinţă ce au legătură cu subiectul temei abordate dar şi nelipsitul computer.

Anul acesta în săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, la una din minunatele slujbe ale deniilor am primit lucrarea terminată, cu rugămintea din partea autorului de a-i scrie o prefaţă.

    Cum era şi firesc am lecturat-o.

     Cartea cuprinde 202 pagini, ea nefiind o proorocire sau o tâlcuire expresă a Apocalipsei, ci mai cu seamă o interconexiune de texte Vechi şi Nou Testamentare, care vor să reliefeze împlinirea în timpul istoric a Cuvântului lui Dumnezeu.

În acest sens autorul vine cu argumente plauzibile de ordin istorico-geografic, date confirmate de tratatele de istorie dar şi de presa scrisă a timpului în care s-au petrecut.

     Aşadar, recomandăm cu căldură lecturarea acestei cărţi, din care putem înţelege sensul vieţii, dar şi glasul lui Dumnezeu care strigă:

   „ Cel ce are urechi de auzit să audă”.

      Matei, Cap.13, Vers.9

La prăznuirea Sfintei Învieri a Domnului,

Focşani 20.04.2014

                                                   Pr. Florentin St. Răuţă

  1. Cuvânt de început

     Această scriere nu este o proorocire şi nici o tălmăcire a scrierii biblice, Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul. Lucrarea de faţă este o încercare de a oferi cititorului, un punct de vedere asupra  acestei minunate lucrări. Ea vine să facă o legătură directă între  versetele biblice din Apocalipsă, cu evenimentele care s-au petrecut , se petrec, şi se vor petrece pe pământ.  

     Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul este o lucrare deosebită faţă de celelalte Evanghelii şi Epistole din Noul Testament. A fost scrisă în jurul anului 95 d.Hr. de către Sfântul Ioan, în insula Patmos, din apropierea coastei Asiei Mici. Aici, autorul a fost exilat vreme de mai mulţi ani de împăratul roman Domiţian, timp în care s-a rugat în cenuşă , îmbrăcat în sac, aşa cum obişnuiau vechii prooroci. În vremurile vechi, sacul era o haină ţesută din păr, luat din coama cailor sau din păr de cămilă, iar, ulterior dintr-o ţesătură groasă, pe care o purtau  proorocii ca semn de mare smerenie şi de lepădare de avuţiile pământeşti. Iisus Hristos s-a milostivit de rugăciunile lui şi din acest motiv a fost răpit în duh de mai multe ori, având revelaţia acestei scrieri, primind totodată şi harul proorocirii. Termenul de Apocalipsă vine din limba greacă şi înseamnă „relevare” sau „dezvăluire” a lucrurilor ascunse .

Această scriere are puterea impresionantă de a decodifica planul Lui Dumnezeu şi a descrie viitorul,  cu desluşire-a tainelor sale în mare parte. Prin îndurarea Domnului Iisus Hristos relevarea se face direct, Sfântul Ioan fiind prezent în duh la desfăşurarea mai multor evenimente, atât în cer cât şi pe pământ.

     Îngerul trimis de Domnul Iisus Hristos care îl însoţeşte , îi arată şi îi explică lucrurile pe care le vede. Autorul este martor direct  împreună cu sfinţii din cer la deschiderea cărţii Lui Dumnezeu. Această carte are formă de sul şi este scrisă pe ambele feţe, fiind „ferecată cu şapte peceţi”. Peceţile arată înalta autoritate a Celui care a scris cartea, dar şi autoritatea Celui care  o poate deschide şi citi cele scrise în ea.

     În momentul deschiderii peceţilor în cer, pe Pământ se produc o serie de evenimente catastrofice de mai mică sau mai mare amploare, care sunt date de Dumnezeu, pentru conştientizarea păcatelor oamenilor şi revenirea la dreapta credinţă.  

     Nu fără temei se presupune că Sfântul Ioan Teologul este una şi aceeaşi persoană cu Apostolul Ioan, fiul lui Zevedei şi al Salomeei. Fiind frate cu Sfântul Iacov, este probabil cel  mai tânăr dintre Apostoli şi discipolul iubit al Domnului Iisus. Cei doi fraţi împreună cu Sfântul Petru, au fost de faţă la schimbarea la faţă a  Mântuitorului de pe muntele Taborului, aşa cum arată Sfânta Evanghelie după Matei 17:

           1   Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov                 

                 şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.

           2   Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui    

                ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.

     Sfântul Ioan a fost prezent şi la răstignirea Mântuitorului, când a fost încredinţat ca fiu Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu Fecioara Maria, iar pe Ea a dat-o în grija lui, aşa cum vedem din Sfânta Evanghelie după Ioan cap.19:

          26  Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl  

                iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul

                tău!

    27  Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela

          ucenicul a luat-o la sine.

Se spune că, după moarte, trupul Sfântului Ioan nu a mai fost găsit în mormântul său, iar la data de 8 mai în fiecare an, din mormântul său se ridică un vârtej de praf, cu care bolnavii dau pe corpul şi pe faţa lor şi de multe ori se vindecă. Se presupune că trupul nu a fost găsit deoarece Ioan este viu şi astăzi, aşa cum putem interpreta afirmaţiile din  Sfânta Evanghelie după Ioan

cap. 21:

21   Pe acesta deci, văzându-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne,       

       dar cu acesta ce se întâmplă?

22   Zis-a Iisus lui: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi

       veni, ce ai tu? Tu urmează  Mie.

23   De aceea a ieşit cuvântul acesta între fraţi, că ucenicul

       acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va muri ci:

       dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu?

Despre acest lucru ne vorbeşte şi Sfânta Evanghelie după Matei cap. 16:

28   Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care   

       nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul          

       Omului, venind în împărăţia Sa.

      Oare Sfântul Ioan Teologul trăieşte efectiv între noi? Tulburătoare întrebare, la care nu putem răspunde.

Ca scriere, Apocalipsa este structurată pe 22 de capitole şi începe cu epistolele adresate celor şapte biserici din Asia Mică şi se termină cu o nouă reînviere a vieţii pe Pământ, prin venirea din cer a noului Ierusalim. Acţiunea se petrece pe mai multe planuri, iar autorul are tendinţa de a relua linia timpului, cu o uşoară revenire din trecut către viitor. Acest mod de prezentare ajută cititorul să aibă  puncte de conexiune temporală, pentru acţiuni care se desfăşoară în cer, dar şi pe pământ.

Toate evenimentele relatate se petrec după înălţarea la ceruri a Domnului nostru Iisus Hristos şi se termină la mii de ani depărtare. După ce vom face împreună descrierea  textului şi explicarea simbolurilor, în corelaţie cu date recente, vom analiza dezvoltarea temporală a evenimentelor viitoare pentru a înţelege poziţia noastră aproximativă în vremurile pe care le trăim..

Pe parcursul acestei scrieri, pentru a putea înţelege mai bine textul, am folosit  conexiuni biblice din Vechiul Testament, cu scrierile Proorocilor, cât şi din Noul Testament cu scrierile Apostolilor. Alături  de aceste scrieri, am adăugat şi unele observaţii personale sau din alte lucrări pe care le-am considerat edificatoare.   

Având în vedere aceste deziderate, să începem parcurgerea acestui text minunat, care trebuie citit cu multă evlavie, luare aminte şi înţelepciune, pentru a fi pe deplin folositor minţii, dar mai ales sufletului nostru. 

    2. Semnele sfârşitului şi ale începutului consemnate

       de prooroci şi Apostoli  

Încă din vremea marilor prooroci ai Vechiul Testament, au existat descrieri ale avertismentelor, semnelor şi pedepselor date de Dumnezeu oamenilor, pentru închinarea la idoli, lăsarea de păcate şi revenirea la dreapta credinţă.

     În acest ciclu de dezvoltare a omenirii pe Pământ, civilizaţia  a trecut şi va mai trece prin transformări determinate de cataclisme naturale şi artificiale; mulţi oamenii vor muri, dar şi mulţi se vor salva prin credinţa în Dumnezeu. Ultima perioadă din acest ciclu de dezvoltare umană, din vremea primilor prooroci, poartă numele de ziua lui Dumnezeu sau ziua Domnului. Această „zi”, desemnează o perioadă de timp mult mai îndelungată decât o zi terestră. Atunci vor fi pedepsite păcatelor oamenilor, iar la „sfârşitul veacului”, va fi „învierea morţilor” şi „judecata de apoi”.   După judecata lui Dumnezeu  va începe un nou ciclu de dezvoltare a vieţii pe Pământ, când oamenii vor vedea un  pământ nou, care are deasupra  un cer nou. Aceste previziuni sunt făcute cu mii de ani  înainte de zilele noastre, prin glasul proorocilor din vechime, aşa cum vom vedea în continuare.  

  

  Sfântul prooroc Atmos

A proorocit în vremea împăratului Iudeii, Ozia  şi în vremea împăratului lui Israel, Ieroboam, întorcând poporul de la închinarea la idoli. Iată ce profeţea el la acea vreme, referitor la începerea zilei Domnului în cap.8:

      9    Iar în ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi apune

            soarele în miezul zilei şi voi întuneca pământul în zi

            luminoasă;

          10    Voi preface praznicele voastre în jelire şi toate cântările

                  voastre în tânguire; pe toate coapsele voi pune sac şi

                  pleşuve vor fi toate capetele; voi înteţi jalea ca pentru  

                  cel unul-născut şi sfârşitul va fi o zi de deznădejde!

          11    Iată vin zile, zice Domnul Dumnezeu, în care voi

                  trimite foamete pe pământ, nu foamete de pâine şi nu

                  sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului.

          12    Şi ei se vor clătina de la o mare până la cealaltă şi de

                  la miazănoapte la răsărit şi vor cutreiera pământul

                  căutând cuvântul Domnului, dar nu îl vor afla.

     Sfântul prooroc Sofronie

     Numele acestui prooroc poate fi interpretat ca "straja Domnului" său "cunoscătorul celor ascunse"; a trăit în Ierusalim între 640- 609 î.Hr. El a prezis că Hristos Domnul, va fi Judecător şi Împărat a toată suflarea cuvântătoare şi că va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Despre venirea zilei Domnului a spus următoarele în cap.1:

          14     Aproape este ziua cea mare a Domnului, aproape este 

                   şi zoreşte într-una. Se aude venind ziua Domnului!

                   Viteazul va ţipa groaznic atunci.

          15     Zi de mânie este ziua aceea, zi de strâmtorare şi de

                   jale, zi de pustiire şi de nimicire, zi de întuneric şi de

                   beznă, zi de nori şi de negură;

          16     Zi cu sunet de trâmbiţă şi de strigăte de război

                   împotriva cetăţilor întărite şi a turnurilor înalte.

          17     Voi strâmtora pe oameni şi vor merge ca orbii, căci 

                   împotriva Domnului au săvârşit păcate; sângele lor

                   vărsat va fi ca pulberea şi trupurile lor ca gunoiul.

          18     Nici aurul, nici argintul nu vor putea să-i izbăvească

                   în ziua mâniei Domnului, căci tot pământul va fi

                   mistuit de focul mâniei Lui; căci El va distruge, da,    

                   va pierde într-o clipă pe toţi locuitorii pământului.

 

      Sfântul prooroc Daniel

     Fiu de nobil, Daniel a fost luat de tânăr în robia babiloneana, în 606 î.Hr. când Nabucodonosor cucereşte Ierusalimul.  Împreună cu alţi tineri,  este dus la Babilon, pentru a sluji ca interpret şi pentru a învăţa legile şi religia acestui mare imperiu. El face parte dintre cei patru mari prooroci ai vechiului testament alături de Isaia ,Ieremia, Iezechiel.

     Prin revelaţia dată de Dumnezeu, reuşeşte să interpreteze visele regelui babilonean şi astfel este pus mai mare peste tot ţinutul Babilonului. Fiind pizmuit pentru onorurile care i se acordau, un mic grup de curteni manipulează legile, încât Daniel, fără să vrea, le încalcă şi pentru asta, este aruncat în groapa cu lei. Bunul Dumnezeu îl salvează, trimiţând un înger, care ţine leii departe de trupul lui şi  scapă nevătămat. Pentru marea sa credinţă, în a doua parte a vieţii, Daniel primeşte harul proorocirii.  El are o serie de viziuni prin care ne vorbeşte despre soarta imperiilor care au intervenit in istoria iudeilor. Unele din aceste profeţii vor mai fi discutate pe parcursul acestei scrieri. Despre evenimente apropiate zilei lui Dumnezeu. ne vorbeşte în cap.12:

           1     Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod

                  care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de

                  strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi

                  până în vremea de acum. Dar în vremea aceea,                  

                  poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit

                  scris în carte.

            2    Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se

                  vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi

                  ruşine veşnică.

            3    Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului şi cei  

                  care vor fi îndrumat pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi

                  ca stelele în vecii vecilor.

            ---

          10    Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi, iar cei nelegiuiţi

                  se vor purta ca cei nelegiuiţi; toţi cei fără de lege nu

                  vor pricepe, ci numai cei înţelepţi vor înţelege.

     După venirea în lume a Domnului Iisus Hristos, în  propovăduirea Evangheliei, este ajutat de cei 12 Apostoli. Cuvântul „apostol” în greacă, înseamnă „trimis” sau „sol”. Scrierile şi învăţăturile apostolilor sunt reunite în partea a doua din Biblie, în Noul Testament. Ei au învăţat şi au propovăduit împreună cu Mântuitorul timp de 3 ani, înainte de Înălţarea Sa la cer. După plecarea Mântuitorului Iisus Hristos, apostolii au primit sarcina de a învăţa poporul iudeu şi popoarele învecinate Sfânta Scriptură, răspândind creştinismul în lume.

   Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei.

      Înainte de a fi apostol, a fost vameş, fiind originar din Capernaum. Lui se atribuie textul primei Evanghelii scris în limba aramaică şi apoi în greacă, aşa cum mărturiseşte Sfântul Epifanie. A predicat Evanghelia la parţi şi medini şi se afirmă că a murit ca martir, ars pe rug de păgânii din  Etiopia. Evanghelia sa a fost confirmată ca autentică de toate sinoadele ecumenice. Iată ce ne transmite  referitor la ziua Domnului în Sfânta Evanghelie după Matei cap.24:

           15   Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin

                  Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt  – cine citeşte

                  să înţeleagă –

     16   Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.

     ---

     27   Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până

            la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

     28   Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.

     29   Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va

            întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor

            cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui.

     30   Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor

            plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul

            Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă

            multă.    

     

   Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu

S-a născut din părinţi bogaţi, iar în casa lui, se adunau primii creştini pentru rugăciune. Se spune că, în camera de sus au mâncat Paştele Apostolii, după moartea Mântuitorului şi acolo au primit Duhul Sfânt. Marcu l-a însoţit pe Pavel şi pe Barnava în drumul lor de predicare a Evangheliei, în Antiohia, Seleucia, Cipru, Salami şi Perga Panfiliei. A propovăduit şi în Alexandria, unde a creat o comunitate de credincioşi şi ulterior  construieşte o biserică puternică. Păgânii din cetate l-au prins pe Apostolul Marcu cu ocazia unei sărbători păgâne şi l-au întemniţat. A doua zi l-au târât peste stânci, iar Marcu şi-a dat sufletul. El este considerat întemeietorul Bisericii Ortodoxe Copte din Alexandria, unde a fost îngropat şi unde se păstrează azi moaştele sale. Iată ce ne vorbeşte Sfânta Evanghelie după Marcu în cap.13:

           18   Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna.

     19   Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până

            acum, de la începutul făpturii, pe care a zidit-o

            Dumnezeu, şi nici nu va mai fi.

    ----

    24   Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va

            întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei.

    25   Şi stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri

           se vor clătina.

    26   Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu

           putere multă şi cu slavă.

    27   Şi atunci El va trimite pe îngeri şi va aduna pe aleşii Săi

           din cele patru vânturi, de la marginea pământului până

           la marginea cerului.

   Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca

     S-a născut în Antiohia Siriei unde a studiat învăţătura greacă şi a devenit medic iscusit, iar, ulterior, a devenit şi un foarte bun pictor. În Teba Boeţiei îl întâlneşte pe Iisus, pe care îl urmează   numărându-se printre cei 70 de apostoli. După moartea Mântuitorului, mergând cu mare tristeţe împreună cu Sfântul Apostol Cleopa  către cetatea Emaus, li s-a arătat în cale Domnul înviat şi mult s-au bucurat. După pogorârea Sfântului Duh, merge în Antiohia, pentru ca împreună cu Pavel, să predice Evanghelia. Dregătorul Teofit îl roagă să scrie despre faptele lui Iisus Hristos şi aşa ia fiinţă Evanghelia după Luca, lucrare pentru care se documentează minuţios. Ulterior a mai predicat în Italia, Dalmaţia, Macedonia şi în Grecia. Tot el pictează primele icoane ale Maicii Domnului cu Iisus în braţe şi cu Petru şi Pavel. Moare în cetatea Tebei la 80 de ani, spânzurat de păgâni, iar moaştele sale se găseau în Biserica Sfinţilor Apostoli în Constantinopol – Istambulul de azi,  care s-a pierdut în negura timpului.  

      Iată cum redă el acest viitor eveniment în Evanghelia sa, scrisă  în urmă cu aproape 2000 de ani , la cap.21:

           20   Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti,

                  atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui.

           21   Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din

                  mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarină să nu intre

                  în el.

           22   Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească

                  toate cele scrise.

           23   Dar vai celor care vor avea în pântece şi celor care vor

                  alăpta în acele zile. Căci va fi  în ţară mare strâmtorare  

                  şi mânie împotriva acestui popor.

     24   Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la

            toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare        

           de neamuri, până ce se vor împlini vremurile 

            neamurilor.

           25   Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe

                  pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina

                  vuietului mării şi al valurilor.

           26   Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce  

                  au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor  

                  clătina.

           27   Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu

                  putere şi cu slavă multă.

           28   Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi

                  ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea  

                  voastră se apropie.

  

  Sfântul Apostol Petru

     Iniţial s-a numit Simon şi a fost pescar din Betsaida pe teritoriul Siriei de astăzi; ulterior a locuit în Capernaum . Este unul dintre primii discipoli ai lui Iisus şi a fost fratele mai mare al apostolului Andrei. Numele de Petru vine de la piatră, deoarece Iisus aşa îl numea. Este unul dintre primii întemeietori ai bisericii iudeo-creştine din Ierusalim. A fost arestat şi închis în Ierusalim, din porunca regelui Agripa, dar a fost eliberat miraculos de un Înger. Ulterior, pleacă în  Antiohia, care se găseşte astăzi pe teritoriul Turciei. Mai târziu, la Roma, ajunge conducător al mişcării creştine. În vremea împăratului Nero este arestat şi  răstignit cu capul în jos la cererea sa.      

     Deşi multă vreme s-a crezut ca este îngropat la Roma, cercetările au arătat că nu este vorba despre scheletul său. Petru, ca Episcop al Romei, este considerat predecesorul papal de mai târziu, iar în cinstea lui, au fost ridicate monumente şi bazilici, dintre care cea mai renumită este San Pietro din Roma. Iată cum redă el în A doua Epistolă Sobornicească  venirea zilei Domnului la cap.3:

           6    Şi prin apă lumea de atunci a pierit înecată,

           7    Iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi  

                 cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a

                 pieirii oamenilor necredincioşi

          ----

          10   Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor

                 pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi

                 pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.

          11   Deci dacă toate acestea se vor desfiinţa, cât de mult vi

                 se cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în

                 cucernicie,

          12   Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din

                 pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar

                 stihiile, aprinse, se vor topi!

          13   Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi

                  şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea.

     După cum vedem, Sfântul Apostol Petru  ne arată că înainte  a mai existat o civilizaţie pe Pământ, o lume a cărei urme se găsesc şi astăzi, care a fost distrusă de cuvântul Domnului prin apă. În mod similar civilizaţia actuală va fi distrusă, în ziua Domnului prin foc, iar noi vom aştepta ceruri noi şi pământ nou, pe care se va reînnoi viaţa într-un alt ciclu de dezvoltare umană. 

   

   Sfântul Apostol Pavel

S-a născut la Tars ca cetăţean roman, dintr-o familie bună, cu numele de Saul. Copil fiind, urmează şcoala de la sinagoga iudaică, iar din familie, primeşte  o puternică educaţie elenistică. Urmează la Ierusalim şcoala de rabini, apoi, apare ca persecutor al creştinilor. Pe drum, când se îndrepta spre Damasc, cu împuternicire pentru a prinde creştinii din acest oraş, Saul, este oprit de Iisus Hristos şi convertit la credinţă. Acest eveniment este descris în Faptele Sfinţilor Apostoli cap.9:

            3   Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o  

                 lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată.

            4   Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule,

                 Saule, de ce Mă prigoneşti?

            5   Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu  

                 sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să

                 izbeşti cu piciorul în ţepuşă.

      6   Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce

           voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în

           cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.

     După această întâmplare, devenind apostol, a început să predice în Damasc şi Ierusalim.  În jurul anului 45d.Hr. merge în Antiohia Siriei, unde propovăduieşte Evanghelia, atât printre iudei cât şi printre păgâni.   Sfântul Apostol Pavel merge la Atena, unde a convertit la creştinism un număr de greci, printre care şi pe  Dionisie Areopagitul, primul episcop al Atenei. După această reuşită pleacă la  Corint, în Galaţia, Frigia, şi Efes.  Ajunge în Macedonia, iar de aici în Iliria, după care poposeşte în  Milet. Pleacă  pe mare la Cezareea Palestinei şi de aici la Ierusalim unde este încarcerat doi ani, dar, datorită cetăţeniei romane pe care o avea din naştere, cere dreptul de a fi judecat de împăratul roman. La Roma este condamnat la o detenţie uşoară, într-o casă unde a continuat propovăduirea creştinismului. A fost lăsat liber după anul 63 d.Hr. şi pleacă din nou ca misionar. Sfârşitul său este încă neclar, dar se pare că s-a reîntors la Roma, unde  închis fiind moare ca martir sub domnia împăratului Nero, în aceeaşi zi cu Sfântul Apostol Petru.  

     În Epistola a doua către Tesaloniceni Sfântul Apostol Pavel ne vorbeşte despre ziua Domnului în cap.2:

            1   În privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a

                 adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, fraţilor,

            2   Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea,  nici să vă

                 spăimântaţi – nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt,

                 nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi,  cum că ziua

                 Domnului a şi sosit.

            3   Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua

                 Domnului nu va sosi până ce

                 mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da

                 pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,

            4   Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se

                 numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa

                 încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se

                 sine drept dumnezeu.

     Sfântul Apostol Pavel ne arată limpede că ziua Domnului nu va veni până nu se va lepăda omenirea de credinţă. După Sf. Ioan Hrisostomul, Antihrist, nu va fi Satana în persoană, ci un om de care acesta se va folosi din plin.

 

   Ca o observaţie generală vedem  în versetele biblice, atât ale proorocilor cât şi ale Apostolilor, câteva trăsături comune referitoare la ziua lui Dumnezeu. Cauza principală a venirii acestei zile o reprezintă înmulţirea peste măsură a păcatelor oamenilor, păcate care însumate, afectează întreaga creaţie. De aceea, este necesară judecata de apoi şi reînnoirea lumii prin curăţirea Pământului prin foc, pentru ca întreaga creaţie de pe Pământ să se primenească.

     Ca elemente comune ale acestor evenimente  înfricoşătoare, desluşim: un  mare cutremur care va zgudui lumea, foc din cer şi sabie, adică un mare război, venirea lui antihrist la conducerea guvernului mondial şi  o puternică prigonire a oamenilor credincioşi timp de trei ani şi jumătate.

     Alte elemente sunt: întunecarea soarelui în mijlocul zilei, luna nu se va mai vedea noaptea timp de trei zile, lovirea pământului din cer şi venirea Fiul Omului pe norii slavei, cu putere multă, care va face dreaptă judecată.  

Referitor la numele lui antihrist Sfântul Andrei al Cezareii scrie următoarele:

"Despre numele cel murdar al lui antihrist şi despre tâlcuirea numărului precum şi despre altele ce s-au scris despre acela, vremea le va descoperi şi experienţa celor înţelepţi..., dar nu a binevoit harul dumnezeiesc să se scrie în dumnezeiasca carte numele lui cel pierzător. Însă cercetând cu raţiunea, cu adevărat multe (nume) se pot afla...". (Sfântul Andrei al Cezareii, Tâlcuire la Apocalipsă, cap.58, pp. 541-342, ediţie greacă).

     Mântuitorul nostru Iisus Hristos, le spunea aşa - zişilor învăţători din vremea sa: "Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremurilor nu puteţi" (Mt. 16, 3).