18 Iar îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i:
Acestea zice
Fiul
lui Dumnezeu, ai Cărui ochi sunt ca para focului
şi picioarele asemenea aramei strălucitoare:
Tiatira sau Thyatira
era în vremea scrierii Apocalipsei o localitate situată între
Pergam şi Smirna. Iubirea arzătoare a lui Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu pentru Biserica sa, se vede din flacăra ochilor lui, ochi
care au puterea de a pătrunde şi de a vedea întreaga situaţie în
care se află fiecare comunitate creştină, grupată în jurul
bisericii ei şi care are în frunte pe Episcopul său
19 Ştiu faptele tale şi dragostea şi credinţa şi slujirea şi
răbdarea ta şi ştiu că faptele tale cele de pe urmă sunt
mai multe decât cele dintâi.
20 Dar am împotriva ta faptul că laşi pe femeia Izabela,
care se zice pe sine proorociţă, de învaţă şi amăgeşte
pe robii Mei, ca să facă desfrânări şi să mănânce cele
jertfite idolilor.
21 Şi i-am dat timp să se pocăiască şi nu voieşte să se
pocăiască de desfrânarea ei.
22 Iată, o arunc pe ea bolnavă la pat şi pe cei ce se
desfrânează cu ea, în mare strâmtorare, dacă nu se vor
pocăi de faptele lor.
23 Şi pe fiii ei cu moarte îi voi ucide şi vor cunoaşte toate
Bisericile că Eu sunt Cel care cercetez rănunchii şi
inimile şi voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre.
Isabela a fost probabil
o femeie reală care înşela şi amăgea cu farmecele ei
credincioşii slabi în credinţă.. Pentru aceste motive va
fi pedepsită cu boală, dar şi admiratorii ei cu mare
strâmtorare, iar fii ei vor fi ucişi, de nu se pocăiesc ei şi
mama lor. Grea ameninţare stătea deasupra capului acestei femei şi
al copiilor ei.
În ultimul verset vedem
că Domnul Iisus Hristos cercetează oamenii prin studierea
rărunchilor, adică a zonei rinichilor. Aici este vorba de
cercetarea glandelor suprarenale, situate ca două căciuliţe pe cei
doi lobi ai rinichilor. Ele au o mare vascularizare, fiind cele mai
drenate ţesuturi din organism, cu mare importanţă asupra
activităţii noastre zilnice. Centrul lor secretă doi hormoni care
intră în sânge, adrenalina şi noradrenalina care acţionează
împreună cu sistemului nervos central, determinând reacţia
noastră instinctivă de luptă sau de fugă. Această reacţie
determină creşterea ritmului cardiac şi a presiunii sanguine,
dilatarea pupilelor,”pielea de găină” şi creşterea
transpiraţiei.
Partea exterioară a
acestor glande secretă hormonii care acţionează asupra rinichilor,
reglând nivelul de glicemie din sânge şi gestionând activitatea
sexuală. Din aceste motive este posibil ca în suprarenale să se
găsească locul din care sunt iniţiate sentimentele noastre.
Cercetarea inimii cred că se referă la zona inimii şi la fel ca în
cazul anterior, mă gândesc la o altă glandă situată imediat în
spatele sternului, timusul. Această glandă se dezvoltă în
copilărie, ajungând la dimensiunea maximă la pubertate, când
poate atinge o greutate de aproximativ 30g, după care începe să
involueze. Rolul acestei glande încă nu este înţeles în
totalitate. Se ştie sigur că are rolul de a maturiza celulele „T”
existente în sânge pentru a deveni anticorpi. Aceşti anticorpi fac
parte din sistemul de apărare intern al corpului, împotriva
viruşilor şi bacteriilor. Această glandă are şi rolul de
stimulare a secreţiei unor hormoni hipotalamici şi hipofizari,
glande care se găsesc în creier, cu mare importanţă în procesele
de percepţie şi de gândire.
Extractele din această
glandă sunt eficiente în prevenirea şi neutralizarea
tumorilor maligne, în geriatrie ca agent de întinerire şi în
eliminarea stresului, ca şi a altor probleme neurovegetative. Din
acest motiv se fac studii intense asupra influenţei ei asupra
dezvoltării gândirii noastre. Activitatea timusului este coordonată
de glandele suprarenale şi la rândul ei, coordonează activitatea
hipofizei şi hipotalamusului, determinând percepţia şi gândirea
noastră.
Aceasta cred ca este
legătura prin care sentimentele ne determină gândurile si
percepţiile, care la rândul lor determină faptele noastre.
De aceea versetul spune „…şi vor cunoaşte toate Bisericile că
Eu sunt Cel care cercetez rărunchii şi inimile şi voi da vouă,
fiecăruia, după faptele voastre”.
24 Iar vouă şi celorlalţi din Tiatira câţi nu au învăţătura
aceasta, ca unii care n-au cunoscut adâncurile satanei,
după cum spun ei, vă zic: nu pun peste voi altă
greutate.
25
Însă, ceea ce aveţi, ţineţi până voi veni.
În aceste versete vedem că
asupra creştinilor care nu au cunoscut decăderea morală prin
ademenirea satanei, înfăptuită de Isabela şi adepţii ei, nu vor
veni alte greutăţi, adică nu vor fi cu nimic pedepsiţi. Ei
trebuie să vegheze permanent ca să se menţină departe de ispite,
până la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos.
26 Şi celui ce biruieşte şi celui ce păzeşte până
la capăt
faptele Mele, îi voi da lui stăpânire peste neamuri.
Aici se face referire la
totalitatea neamurilor şi popoarelor păgâne care refuzau
învăţătura Sfintei Scripturi peste care, cei curaţi vor stăpâni.
27 Şi le va păstori pe ele cu toiag de fier şi ca pe vasele
olarului le va sfărâma, precum şi eu am luat putere de
la Tatăl Meu.
28 Şi-i voi da lui steaua cea de dimineaţă.
29 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.
Există credinţa că, după
trecerea perioadei lui Antihrist şi a războiului care va veni,
lumea va fi condusă în pace de către Domnul Iisus Hristos renăscut
din creştinii Sionului. El va fi luat şi crescut la cer şi va veni
cu nume nou ceresc.La venirea sa va aduce la adevărată şi dreaptă
credinţă oamenii de pe Pământ, pentru că puterea şi împărăţia
este dată lui de Dumnezeu Tatăl.
Epistola a cincea către Biserica din Sardes; a şasea către
Biserica din Filadelfia. Numele noului Ierusalim. Epistola a şaptea către Biserica din Laodiceea.
1 Iar îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: Acestea zice
Cel ce are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele
şapte stele: Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar
eşti mort.
Sardes, se află la 75 km
est de Smirna şi la 50 km sud-est de Tiatira, a fost capitala
Lidiei, fiind distrusă de un cutremur în anul 17 d.Hr. A fost
reconstruită ulterior de romani şi din nou distrusă după anul
1400 de alt cutremur. În vremurile noastre, ruinele ei se află
în apropierea oraşului Sart din Turcia .
Aşa cum vedem în Sfânta
Scriptură, credinţa dovedită prin faptele credincioşilor
demonstrează prezenţa unui suflet viu. Din verset aflăm că
faptele şi credinţa pe care o manifesta Episcopul acelei
comunităţi, erau mai mut de faţadă, trăind doar cu numele,
pentru că sufletul său era aproape mort din cauza stingerii
credinţei. Despre aceste lucruri ne spune şi proorocul
Iezechiel în cap.33 „despre îndreptarea celor a căror credinţă
s-a răcit”:
11
Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa
este de
adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului,
ci
ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie
viu.
Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele
rele!
Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?
La fel îi spune şi
Mântuitorul nostru Iisus Hristos acestui Episcop.
2 Priveghează şi întăreşte ce a mai rămas şi era să
moară. Căci n-am găsit faptele tale depline înaintea
Dumnezeului Meu.
3 Drept aceea, adu-ţi aminte cum ai primit şi ai auzit şi
păstrează şi te pocăieşte. Iar de nu vei priveghea, voi
veni ca un fur şi nu vei şti în care ceas voi veni asupra
ta.
Domnul Iisus Hristos face
îndemn la priveghere, adică la păzirea credinţei care a mai
rămas în sufletul lui, prin întoarcerea sa la faptele cu adevărat
creştineşti. Acest lucru este necesar pentru că ziua judecăţii
Domnului va veni ca un fur şi nu va mai fi timp pentru iertarea
păcatelor. Despre venirea Zilei judecăţii ne spune şi
Sfânta Evanghelie după Luca, la cap.12:
39
Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în care
ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.
4 Dar ai câţiva oameni în Sardes, care nu şi-au mânjit
hainele lor, ci ei vor umbla cu Mine îmbrăcaţi în
veşminte albe, fiindcă sunt vrednici.
5 Cel ce biruieşte va fi astfel îmbrăcat în veşminte albe şi
nu voi şterge deloc numele lui din cartea vieţii şi voi
mărturisi numele lui înaintea părintelui Meu şi înaintea
îngerilor Lui.
6 Cel ce are urechi să audă ceea ce Duhul zice
Bisericilor.
Cei ce biruiesc toate
ispitele şi încercările vor avea în împărăţia cerurilor
sufletul îmbrăcat în haină albă, ca simbol al curăţeniei lor
spirituale şi al mântuirii lor, iar numele lor vor rămâne
înscrise în cartea vieţii, adică a celor vii din împărăţia
cerurilor.
7 Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea
zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David,
Cel ce deschide şi nimeni nu va închide şi închide şi
nimeni nu va deschide:
Filadelfia, este o
localitate situată la 120 km est de Efes şi la 40 km sud-est de
Smirna, iar oraşul de atunci a rămas până azi şi acum se
numeşte Alaşhehir, pe teritoriul Turciei.
Cheia lui David este
simbolul puterii şi autorităţii regale din vechime, aşa cum arată
proorocul Isaia în cap. 22, „proorocire pentru Ierusalim”:
22
Şi îi voi pune pe umeri cheile casei lui David şi dacă el
va deschide, nimeni nu va închide, şi dacă el va închide,
nimeni nu va deschide.
8 Ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă
deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă,
deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai
tăgăduit numele Meu.
Este vorba de uşa
Împărăţiei Cerurilor care se deschide prin cuvântul Evangheliei
aşa cum arată Epistola către Coloseni a Sfântul
Apostol Pavel în cap.4:
3 Rugându-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să
ne
deschidă uşa cuvântului, spre a vesti taina lui Hristos,
pentru care mă şi găsesc în lanţuri,
9 Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic
pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face
să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor
cunoaşte că te-am iubit.
10 Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, şi Eu te voi
păzi pe tine de ceasul ispitei ce va să vină peste toată
lumea, ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ.
11 Vin curând; ţine ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta.
Scăparea de ispite nu se
poate face decât, prin păzirea Cuvântului Evangheliei, a legilor
scrise în ea, cu multă evlavie şi răbdare până la sfârşitul
zilelor noastre. Numai aşa Domnul ne va scăpa de ispitele care vin
mereu peste oameni, ca să îi încerce. De aceea se spune că
răbdarea este virtutea sfinţilor. Despre acest
lucru vorbeşte şi a doua Epistolă Sobornicească a Sfântului
Apostol Petru în cap. 2:
9 Domnul poate să scape din ispite pe cei
credincioşi, iar
pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua
judecăţii,
Ultimul verset arată necesitatea
păstrării credinţei pentru ca lumina sufletelor să nu ne fie
răpită , deoarece Domnul vine curând.
12 Pe cel ce biruieşte îl voi face stâlp în templul
Dumnezeului Meu şi afară nu va mai ieşi şi voi scrie
pe el numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii
Dumnezeului Meu, al noului Ierusalim, care se
pogoară din cer, de la Dumnezeul Meu – şi numele
Meu cel nou.
13 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice
Bisericilor.
Cei care vor birui
ispitele cele mari, din ultimii ani ai lui Antihrist, vor fi
slujitori de încredere ai lui Dumnezeu şi se vor avea scris pe ei
că aparţin Cetăţii noului Ierusalim, care la vremea cuvenită, se
va coborî din cer.
zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi
adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:
Laodiceea este un oraş
întemeiat în secolul al III-lea î.Hr., iar ruinele sale se găsesc
în nordul localităţii Karsiyakala din Turcia, la aproximativ 200
km est de ruinele oraşului Efes. Oraşul era bine dezvoltat şi
destul de bogat. El refuză sprijinul Romei pentru reparaţiile pe
care le face, în urma cutremurului din 60 d.Hr.
Către Episcopul bisericii
din această localitate se adresează Domnul Iisus Hristos , Fiul lui
Dumnezeu cel ce este prin el Amin, adică garanţia absolută a
adevărului divin, aşa cum arată Epistola a doua către
Corinteni a Sfântului Apostol Pavel cap.1:
20
Căci toate făgăduinţele lui Dumnezeu, în El, sunt da; şi
prin El, amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi.
15 Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O,
de ai fi rece sau fierbinte!
16 Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece –
am să te vărs din gura Mea.
17 Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de
nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos
şi
vrednic de plâns, şi
sărac şi orb şi gol!
Această biserică este
mustrată nu pentru faptul că este bogată material, ci pentru
faptul că a devenit săracă spiritual, deoarece sufletul
comunităţii creştine este căldicel, adică nu este
înflăcărat de o puternică şi statornică credinţă.
În ultimul verset vedem că
nu comorile de pe pământ contează, ci comorile din cer care
luminează sufletul şi inima ta. Cel ce adună comori pe pământ
este vrednic de plâns, iar dacă sufletul este întunecat tot corpul
va fi întunecat, iar tu vei fi orb pentru că sufletul nu poate
vedea adevărul, iar mintea nu se poate raporta la el. În Sfânta
Evanghelie după Matei cap.6 se spune:
19
Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.
20 Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici
rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.
21 Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
22 Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău
curat, tot trupul tău va fi luminat.
23 Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat.
Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar
întunericul cu cât mai mult!
Remediul îl găsim din următoarele versete din Apocalipsă.
18 Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc,
ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci
şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie
de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
19 Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc;
sârguieşte dar şi te pocăieşte.
Aurul lămurit în foc
reprezintă adevărata învăţătură a Domnului Iisus Hristos,
scrisă în Evanghelii de Sfinţii Apostoli, aplicată cu smerenie,
evlavie şi pocăinţa, în faptele noastre de zi cu zi. Veşmintele
albe sunt date martirilor omorâţi pentru credinţa lor,
mucenicilor, mărturisitorilor şi celor care au rezistat până la
capăt ispitelor.
Mustrarea pe care o
face Mântuitorul, este făcută din dragoste pentru biserica din
Laodiceea şi are scopul, de a îndrepta şi curăţa
spiritele credincioşilor din acel loc prin pocăinţă.
20 Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi
va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu
Mine.
21 Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul
Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu
pe scaunul Lui.
22 Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.
Domnul Iisus Hristos bate
la uşa sufletelor celor din Laodiceea, la fel cum bate şi la uşa
sufletelor noastre. Dacă vom auzi glasul său prin intermediul
sufletului şi a conştiinţei noastre, el va intra şi va cina cu
noi. Fiind în sufletul nostru, Mântitorul ne va curăţi de păcate,
ne va lumina prin adevărul său şi ne va dezrobi pe noi.
