13
Şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum
smochinul îşi leapădă smochinele sale verzi, când este
zguduit de vijelie.
Sfântul Ioan Teologul arată cu
aproximativ 1750 de ani înainte, venirea unor impresionante ploi
meteorice. Acest fenomen nu este singular în istoria Pământului,
el se repetă de mii şi mii de ani, fiind consemnat încă din
antichitate. Problema este că numărul de apariţii este foarte mic:
3,5 ori pe secol, comparativ cu 41 de ploi meteorice între 1800 şi
1900, după cum arată site-ul arătat mai sus.
Acelaşi autor arată:
„Cele mai importante dintre ele au avut loc în anii 1799, 1833 şi
1866, la 33 de ani diferenţă. Ploaia meteorica din 1833 a fost
însă, după opinia profesorului Olmstead de la Yale College, “cel
mai impunător foc de artificii care s-a cunoscut vreodată”, iar
“Dicţionarul Trousset descrie scenele grandioase ale acelei nopţi
astfel: “Globuri mari de foc, care se azvârleau la intervale
descriind în câteva secunde unghiuri de 30-40 grade. Globurile
acestea lăsau în urma lor o dâră luminoasă care rămânea
vizibilă timp de mai multe minute şi, câteodată, chiar o jumătate
de oră şi mai mult.” În continuare ne spune că : “În
1866, fenomenul s-a repetat cu aceeaşi grandoare, însă el a fost
abia vizibil în SUA. El a putut fi contemplat din Europa, Mexic,
America de Sud, Siria, Turcia şi Africa de Nord. Ultima ploaie de
stele cunoscută, a fost cea din 1885. A fost o ploaie meteorică
universală, revărsând, după ziarul Times din acea vreme, peste
100 000 de meteori”.
faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din
locurile lor.
În acest verset este
posibil ca autorul să facă o descriere a imaginii cerului de la
începutul erupţiei vulcanului Krakatoa, din anul 1883,
din Indonezia. Est vorba de cel de al treilea vârf vulcanic, din
partea de nord, de pe insula cu acelaşi nume. În această
fază de început a erupţiei, activitatea seismică l-a făcut
cunoscut până în Australia, iar cenuşa antrenată a urcat în
atmosferă până la 6 km cu explozii care s-au auzit pe o distanţă
de 160 km.
Desfăşurarea erupţiei
a avut mai multe faze, prima fiind, emisia de aburi din luna
mai. Datorită temperaturilor ridicate (în medie de 800 grade
Celsius) şi a vitezei mari de urcare în atmosferă a coloanei
principale de gaze, abur, lavă şi rocă sfărmată, se antrenează
şi masele de aer din vecinătate. Din acest motiv se creează
curenţi rotori care modifică local densitatea aerului,
încolăcesc norii de fum cu vapori de apă sub formă de suluri
gigantice, creând efectul optic de strângere în suluri
a cerului. Vedem că această activare a vulcanului este însoţită
şi de o activitate seismică corespunzătoare cauzată de
fracturarea scoarţei terestre, la urcarea lavei către con. Aceasta
creează un dezechilibru al plăcilor tectonice, „ şi toţi munţii
şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor”.
În a doua fază,
erupţiile ajung la punctul culminant, fiind mult mai puternică, iar
din 26 august erupţia devine continuă cu explozii din zece în zece
minute. În ziua următoare, explozii uriaşe au zguduit insula, cea
mai mare explozie a fost auzită în Australia de vest, în Oceanul
Indian şi în insula Rodrighues, lângă Mauriţius
Ea a produs şi o
puternică alunecare de teren, care a rupt jumătate din conul Rakata
aflat la sudul insulei. Explozia a fost atât de puternică, încât
a spart timpanele marinarilor din apele învecinate şi a făcut
înconjurul globului de 7 ori, ecourile fiind înregistrate timp de 5
zile. Tot din cauza acestei explozii, prin masiva alunecare de teren
s-a declanşat un uriaş val tsunami devastator, de 40 m înălţime,
care aproape că a înconjurat globul.
Scurgerile piroclastice
au ucis aproape 4000 de oameni din vecinătatea vulcanului.
Autorităţile olandeze au aproximat cifra de 36.000 de victime de pe
insulele învecinate, dar alte estimări spun ca au fost peste
120.000 de victime. Valul tsunami declanşat de ruperea
vulcanului şi scufundarea a doua treimi din insulă, s-a propagat
din oceanul Indian până în Africa de Sud, coasta de vest a
Americii de Sud şi până la Canalul Mânecii.
Cu adevărat, insula
Krakatoua a dispărut rămânând doar o mică parte în sud . Din
muntele care era conul Rakata a rămas doar o stâncă.
Interesant este faptul că în zilele noastre, un nou con vulcanic se
ridică încet din ocean, ajungând azi la o înălţime de
aproximativ 300 m. Acest lucru arată ca activitatea vulcanică
în zonă, nu s-a încheiat .
Datorită acestei
erupţii, temperatura medie pe glob în anul 1883 a scăzut cu 1,2
grade deoarece vulcanul a emis în atmosferă importante cantităţi
de dioxid de sulf, care reflectă razele solare.
Cenuşa care a rămas un timp în păturile superioare ale
atmosferei, a fost dusă de vânt şi treptat a cuprins mari
suprafeţe din zonele locuite ale Europei şi Americii, determinând
colorarea în roşu intens a apusului de soare, iar luna apărea
albastră sau, uneori, verde.
Modificările geografice
si geofizice la scară planetară, datorate vulcanilor sau
puternicelor cutremure de pământ au fost puse în evidentă de
specialişti în zilele noastre, prin introducerea sistemelor de
poziţionare prin satelit. De exemplu, la cutremurul de 8.9 grade pe
scara Rihter din 2011 care a afectat arhipelagul japonez, s-au
raportat ca fenomene colaterale, modificarea axei de rotaţie a
Pământului cu 24 cm, iar viteza de rotaţie a crescut uşor şi
drept consecinţă, durata zilei a scăzut cu 1,8 milisecunde.
Insula principală a arhipelagului nipon s-a deplasat cu 2,5 m.
Categoric că şi vulcanii şi cutremurele majore din vechime au
produs importante modificări geofizice asupra planetei noastre, dar
noi nu avem date suficiente despre acestea.
15 Şi împăraţii pământului şi domnii şi căpeteniile oştilor
şi bogaţii şi cei puternici şi toţi robii şi toţi slobozii s-au
ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor,
16 Strigând munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi ne
ascundeţi pe noi de faţa Celui ce şade pe tron şi de
mânia Mielului;
Acţiunile care sunt
descrise în acele două versete aduc aminte de reacţia firească a
oamenilor de a se ascunde în timpul celor două războaie mondiale,
din faţa bombardamentelor de artilerie iniţiale şi apoi, a
bombardamentelor aeriene.
Primul război se
desfăşoară în 1914 prin atacul Imperiului Austro-Ungar asupra
Serbiei. Rusia susţine Serbia iar, în replică, Germania
declară război Rusiei şi ulterior Franţei, după care invadează
Belgia. Serbia declară război Germaniei, iar Franţa,
Austro-Ungariei, urmată de Anglia. Japonia declară război
Germaniei, Turcia declară război Triplei Alianţe iar Italia
declară război Austro-Ungariei. România intră în război în
1916, de partea Triplei Alianţei. În 1917 Statele Unite intră
în război, împotriva puterilor centrale. Războiul se termină
prin semnarea armistiţiului la 11 noiembrie 1918 cu învingerea
puterilor centrale. Numărul morţilor a fost de peste 9 milioane de
oameni. În primul război mondial sunt folosite, pentru prima dată
în istorie, bombardamentele aeriene, iar ca apărare a personalului
împotriva bombardamentelor de artilerie şi aeriene, sunt folosite
tranşeele cazematele şi adăposturile subterane. Acestea se
pare că sunt peşterile văzute de autorul Apocalipsei.
Primul război mondial a
dus la căderea a patru mari imperii: German, Austro-Ungar , Rus şi
Otoman, toate având rădăcini adânci în istorie.
Anii care au venit după
război, au adus criza economică şi în acest fel, treptat, apar
fascismul şi nazismul, iar pe de altă parte, comunismul. Mişcările
extremiste au promovat instaurarea dictaturilor în Europa.
Aceste organizaţii, au prins puternice rădăcini, ele având o
origine comună, fiind create şi finanţate de acelaşi for demonic,
chiar daca au luptat luptă sau vor lupta una împotriva celeilalte.
Între cele două
conflagraţii mondiale se înregistrează o dezvoltare spectaculoasă
a tehnologiei, în toate domeniile, dar mai ales în industria de
armament.
Al doilea război
mondial a început la 1 septembrie 1939 prin invadarea Poloniei de
către Germania. Aceasta, în 1940 se aliază cu Italia şi Japonia
şi devin cele trei puteri ale Axei. Germania anexează Austria, iar
la rândul ei Uniunea Sovietică, după ataşarea a jumătate din
Polonia, atacă Finlanda şi invadează Statele Baltice anexând
Bucovina şi Basarabia de la România. Italia atacă Grecia şi
Albania, iar în nordul Africii, din Liban, atacă Egiptul care era
sub englezi. In 1941 Germania ajută Italia şi ocupă Grecia şi
Iugoslavia, iar Japonia, cucereşte Indochina franceză,Vietnamul de
azi. În Finlanda, Ungaria şi România, vin la putere guverne de
orientare pro–germană, care împreună cu puterile Axei pregătesc
invazia din răsărit. În decembrie 1941 Statele Unite ale Americii
intră în război de partea aliaţilor, după atacul de la
Pearl Harbor, când o mare parte din flota sa de război a fost
distrusă de un masiv atac aerian japonez. Principalele puteri aliate
au fost Statele Unite, Anglia şi Uniunea Sovietică.
În iunie 1941, armatele
germane obţin o serie de victorii pe teritoriul Uniunii Sovietice,
dar în februarie 1943, încep să fie respinse progresiv, pierzând
teren. Ofensiva Sovietică a fost mult ajutată de americani
dar şi de întoarcerea armelor de către România, act ce a scurtat
războiul cu cel puţin sase luni. Unii specialişti consideră că o
stabilizare de durată a frontului în Munţii Carpaţi, ar fi dat
răgazul necesar Germaniei naziste pentru producerea primei
bombe nucleare, a măririi numărului avioanelor de vânătoare cu
reacţie şi a perfecţionării rachetelor purtătoare V1 şi V2. Al
doilea război mondial s-a încheiat în anul 1945, prin capitularea
Germaniei naziste la 8 mai şi a mai continuat în Asia până când
Japonia capitulează la 15 august 1945, după încasarea celor două
bombe nucleare americane.
Trebuie să remarc că,
al doilea război mondial, a însemnat moartea a peste 65 de milioane
de oameni dintre care mai mult de 50% au fost civili. A distrus
mare parte din oraşele mari ale Europei şi o bună parte din
infrastructură. Ca şi primul război, al doilea război mondial
a fost un moment de trecere prin purgatoriu a milioane de oameni
civili sau militari, în oraşele şi localităţile bombardate, în
lagărele de muncă forţată, în lagărele de exterminare, în sau
prin deportările masive a populaţiei.
În această
confruntare, un loc aparte îl constituie impactul psihic şi fizic
asupra oamenilor , dat de masivele bombardamente aeriene.
Oamenii din oraşele bombardate se ascundeau în adăposturi
subterane sau în staţiile şi galeriile de metrou, unde acestea
existau, aşteptând cu groază picarea bombelor. Oraşe întregi au
fost rase de pe faţa pământului, puţinii oameni care au mai
scăpat fiind doar cei adăpostiţi în subterane solid construite.
Mulţi oameni au fost salvaţi de Dumnezeu care i-a apărat
prin neexplodarea bombelor sau a obuzelor la impactul cu solul.
Această afirmaţie este puternic susţinută prin miile de bombe
şi obuze care s-au găsit şi se găsesc şi astăzi neexplodate
în pământ în toată Europa. Ele neexplodând au protejat
viaţa militarilor şi a civililor din zona lor distructivă.
Punctele de comandă ale
armatei ca şi centrele de decizie politică, ca şi casele regale
conducătoare aveau adăposturi subterane puternic consolidate, în
care se ascundeau politicienii, conducătorii armatelor dar şi
împăraţii lumii. Cred că despre acest lucru ne vorbeşte cu atâta
timp înainte Sfântul Ioan Teologul : „ Şi împăraţii
pământului şi domnii şi căpeteniile oştilor şi bogaţii şi
cei puternici şi toţi robii şi toţi slobozii s-au ascuns în
peşteri şi în stâncile munţilor.” El asemăna peşterile
cu adăposturile subterane şi staţiile de metrou în care se
refugiau toţi din faţa covorului nimicitor de bombe, lansat fie de
beligeranţi. În vârfurile stâncoase ale munţilor s-au dat
cele mai dure lupte, iar multe centre de rezistenţă nu au putut fi
anihilate decât după terminarea războiului, datorită reliefului
stâncos şi greu accesibil.
Apocalipsa adaugă încă
un verset care descrie foarte sugestiv groaza oamenilor din
adăposturi, care se rugau cu putere Domnului de iertare
„Strigând munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi ne
ascundeţi pe noi de faţa Celui ce şade pe tron şi de mânia
Mielului”.
17 Că a venit ziua cea mare a mâniei lor, şi cine are
putere ca să stea pe loc?
Într-adevăr când
începeau bombardamentele nimeni nu mai stătea pe loc pentru că
toţi fugeau să se ascundă în cele mai apropiate adăposturi deci
şi acest verset se confirmă în realitate.
Odată cu cele două
explozii nucleare, omenirea a intrat practic intr-o nouă eră, în
care „cutia Pandorei” a fost deschisă. Specialiştii care au
văzut rezultatele devastatoare asupra celor două oraşe japoneze,
deşi unii participaseră la teste în Statele Unite, au declarat
ulterior că au fost şocaţi de puterea distructivă a acestor
bombe. Două oraşe: Hiroshima şi Nagasaki au fost şterse
efectiv de pe faţa pământului. La Hiroshima au murit într-o
clipă 70 – 80 de mii de oameni, iar alte 70 de mii au fost
răniţi şi iradiaţi. La Nagasaki au murit aproximativ 80 de mii de
oameni şi foarte mulţi au fost răniţi. Mulţi dintre ei au murit
ulterior datorită bolilor cauzate de iradiere. Chiar şi după 20 de
ani mulţi mureau de cancere şi de leucemie. Din acelaşi motiv, la
fel ca la Cernobîl au apărut mutaţii genetice neaşteptate,
la distanţă de ani după acest nefericit eveniment al războiului.
Probabil că în acest moment oamenii s-au considerat egali cu
Dumnezeu şi de aceea , versetul 17 arată ca a sosit ziua cea mare a
mâniei cerurilor, pentru că oamenii au chemat-o, prin tehnologia
lor distructivă, prin faptele şi răutăţile lor de zi cu
zi.
Sistemul social şi
statal de azi, s-ar putea să fie doar o amintire frumoasă peste
câţiva ani. Lumea va fi condusă de cei puternici, sprijiniţi pe
marile corporaţii mondiale, care dispun de mari rezerve
financiare, de hrană şi petrol. Această hidră este
mult mai mare decât pare, iar braţele ei lungi vor să cuprindă
tot Pământul. Ea aşteaptă şi pregăteşte de mult evenimentele
care stau să vină, pentru a conduce şi stăpâni definitiv
sufletele noastre. Toţi vom fi obligaţi prin foamete, sărăcie şi
decădere spirituală, să ne închinăm Fiarei şi Satanei, nu lui
Dumnezeu şi Domnului Isus Hristos.
Dar nu trebuie să ne
temem, pentru că după cum citim din Biblie, stăpânirea ei va fi
scurtă. Sperăm ca după aceste vremuri de cumpănă, să se nască
o nouă generaţie de oameni, mai credincioşi, mai morali şi mai
evoluaţi spiritual decât suntem noi, care să împărăţească
lumea împreună cu Mântuitorul nostru pogorât din cer la a doua Sa
venire.
