16
Un nou început, coborârea din cer a noului
Ierusalim
Apocalipsa
Sfântului Ioan Teologul 21
Cerul cel nou.
Pământul cel nou. Noul Ierusalim. Douăsprezece porţi şi
douăsprezece pietre de temelie. Lumina dumnezeiască în loc de
soare.
şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.
Pământul, ca planetă,
a intrat într-un ciclu de transformări geofizice de mare
anvergură. Din acest motiv marea nu mai este în locul
ei, ştiut din timpul proorocirii, iar făptura însăşi va reveni
la viaţă prin Cuvântul Domnului Dumnezeului nostru, nouă şi
nestricată. Aşa arată şi Epistola către Romani a Sfântului
Apostol Pavel cap. 8:
21 Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robiastricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor
lui Dumnezeu.
se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă,
împodobită pentru mirele ei.
3 Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată,
cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu
ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei.
4 Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va
mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai
fi, căci cele dintâi au trecut.
Coborârea din cer a
noului Ierusalim este o imagine grandioasă. Această cetate uriaşă
venită din cer, are la bază Biserica Domnului Iisus Hristos, iar
înăuntrul ei sunt oameni din care se va ridica viitorul popor al
Domnului Dumnezeului nostru şi El va fi cu ei. În acest fel
omenirea se înnoieşte pe pământ şi un alt ciclu al vieţii pe va
reîncepe.
toate. Şi a zis: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice
de crezare şi adevărate.
6 Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega,
începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea,
în dar, din izvorul apei vieţii.
Domnul care este
atemporal, adică în afara timpului nostru, spune autorul
„Apocalipsei,” Sfântul Ioan Teologul, că toate vor fi noi
pe această lume. Toţi vor bea din izvorul vieţii, aşa cum arată
şi Psalmul 35 a lui David:
8
Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale şi din izvorul
desfătării Tale îi vei adăpa pe ei.
9 Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea
lumină.
Despre natura acestei ape vii, apă dătătoare de viaţă, ne lămureşte Sfânta Evanghelie după Ioan cap. 4:
13 Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va
înseta iarăşi;
14 Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai
înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în
el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.
Apa vieţii este Harul Sfântului Duh cu care Iisus botează omenirea prin taina Sfântului Botez prin venirea sa.
Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu
Despre acest lucru
scrie şi Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Evrei cap. 8:
10 Că
acesta e testamentul pe care îl voi face cu casa lui
Israel, după acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile
Mele în cugetul lor şi în inima lor le voi scrie, şi voi fi lor
Dumnezeu şi ei vor fi poporul Meu.
ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli
şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu
foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.
Iată ce ne spune în
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel cap. 6:
9 Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni
împărăţia lui
Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici
închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici
sodomiţii, (oameni pervertiţii sexual, inclusiv
homosexualii)
10 Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii,
nici răpitorii ( tâlhari, jefuitori, cu sau fără violenţă,
escrocii, cămătarii, bancherii) nu vor moşteni
împărăţia lui Dumnezeu.
11 Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spălat, dar v-aţi
sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus
Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.
9 Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele
şapte cupe pline cu cele din urmă şapte pedepse, şi a
grăit către mine zicând: Vino să-ţi arăt pe mireasa,
femeia Mielului.
10 Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi
mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-
se din cer, de la Dumnezeu,
Unul din îngerii care
au răsturnat cele şapte cupe ale mâniei Domnului peste pământ,
îl cheamă pe Sfântul Ioan Teologul şi îi arată coborârea din
cer a noului Ierusalim,cetatea cea sfântă. Ea se coboară din
înălţimea cerului de la Dumnezeu.
cea a pietrei de mare preţ, ca piatra de iaspis, limpede
cum e cristalul.
12 Şi avea zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, iar
la porţi douăsprezece îngeri şi nume scrise deasupra,
care sunt numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor
lui Israel.
Cetatea emană prin ea
însăşi lumina slavei Domnului, o lumină puternică şi curată
precum cristalul, şi are douăsprezece porţi botezate cu numele
seminţiilor lui Israel. Toată cetatea pare a fi construită sub
influenţa numărului doisprezece sau a pătratului său. Această
enormă cetate, coborâtă din cer, aparţine Împărăţiei lui
Dumnezeu. Ea vine din cer pe pământ unind cele două planuri, cel
ceresc cu cel pământesc, unind astfel şi cele două temporalităţi
într-o singură manifestare. Prin aceasta cetate se face concret
legătura dintre universul nostru fizic cu universul ceresc venit in
mod concret pe pământ
spre miazăzi trei porţi şi spre apus trei porţi.
Asta denotă direcţiile
în care s-au dus seminţiile lui Israel, direcţii din care ele se
vor întoarce pentru a se închina Domnului Dumnezeului nostru
şi Domnului Iisus Hristos, în Ierusalimul cel ceresc coborât pe
pământ.
în ele douăsprezece nume, ale celor douăsprezece
apostoli ai Mielului.
Biserica lui Iisus
Hristos din cer ca şi cea de pe pământ, se bazează pe acţiunea
iluminatoare asupra omenirii a celor doisprezece Apostoli, aşa cum
vedem că a început prin Petru, după cum se arată Sfânta
Evanghelie după Matei cap.16:
18 Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe
această piatră voi
zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
Ulterior, în Epistola
către Efeseni, Sfântului Apostol Pavel în cap.2 ne mărturiseşte
că toţi cei doisprezece apostoli sunt piatră de temelie împreună
cu proorocii:
20 Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor,
piatra
cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.
21 Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să
ajungă
un locaş sfânt în Domnul,
22 În Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş
al lui
Dumnezeu în Duh.
de aur, ca să măsoare cetatea şi porţile ei şi zidul ei.
16
Şi cetatea este în patru colţuri şi lungimea ei este tot
atâta cât şi lăţimea. Şi a măsurat
cetatea cu trestia:
douăsprezece mii de stadii. Lungimea şi lărgimea şi
înălţimea ei sunt deopotrivă.
Cetatea are formă
cubică . Prin stadii se înţelege o măsura grecească o stadie
este de 184 m care, înmulţit cu douăsprezece mii de stadii dau o
mărime de 2.208 km pe o latură.
coţi, după măsura omenească, care este şi a îngerului.
Putem calcula grosimea
zidului după măsurile vremii , care ar fi de 62,36 m.
aur curat, ca sticla cea curată.
19 Temeliile zidului cetăţii sunt împodobite cu tot felul de
pietre scumpe: întâia piatră de temelie este de iaspis, a
doua din safir, a treia din halcedon, a patra de smarald,
20 A cincea de sardonix, a şasea de sardiu, a şaptea de
hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de
hrisopras, a unsprezecea de iachint, a douăsprezecea
de ametist.
Piatra numită iaspis este
de culoare verde. Safirul, a doua piatră, de mare
duritate este de culoare albastră. A treia piatră este
halcedon, adică calcedoniu şi are culoarea roşie. A
patra piatră este smaraldul considerată şi piatră preţioasă,
care este de culoare verde. A cincea piatră este
sardonixul care are culoarea de roşu închis către maro.
A şasea piatră este sardiu şi are culoarea de
roşu brun. A şaptea piatră este de hristolit, adică de crisolit
care este de culoare verde-gălbui translucid. A opta piatră
semipreţioasă este berilul, de culoare verde. A noua este
topazul, piatră de culoare galben-aurie. A zecea piatră este
hrisopras adică crisopazul care este o piatră
semipreţioasă, de culoare verde. A unsprezecea piatră
este iachintul care are culoarea galben-roşiatic. Ametistul
este a douăsprezecea piatră care este un cuarţ, de culoare
violetă.
mărgăritare; fiecare din porţi este dintr-un mărgăritar.
Şi piaţa cetăţii este de aur curat, şi străvezie ca sticla.
Mărgăritarele sau perlele sunt boabe rotunde şi strălucitoare, de culoare albă cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici şi care se folosesc ca podoabe de preţ.
Referitor la cele 12
mari mărgăritare, care sunt porţi de intrare în cetate, Sfântul
Andrei al Cezareii a cărui învăţătură este redată în
lucrarea „Apocalipsa Sfântului Ioan un comentariu ortodox”,
scrisă de Arhiepiscopul Averchie Tauşev, la pag. 264 spunea:
„Cele douăsprezece porţi sunt, evident, cei doisprezece ucenici
ai lui Hristos, prin care noi am aflat uşa spre şi calea vieţii.
Ei sunt, de asemenea, douăsprezece mărgăritare preţioase, care
şi-au primit lumina şi strălucirea lor de la mărgăritarul cel de
mare preţ Care este Hristos”.
Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este templul ei.
Lipsa templului din
cetate arată că în casa Domnului Dumnezeului nostru a tot ţiitorl
şi a Domnului Iisus Hristos, nu mai este necesar templul deoarece
devin inutile ritualurile şi jertfele care se făceau în templul
din Vechiul Ierusalim. Cetatea însăşi şi cei ce slujesc în
ea sunt ai Domnului nostru şi reprezintă prin ea însăşi
sfinţenia coborâtă pe Pământ.
o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi
făclia ei este Mielul.
„Acolo unde luminează
soarele duhovnicesc al dreptăţii nu mai este necesar un soare
material” scrie Sfântul Andrei la cap.67 aşa după cum vedem la
pag. 265 în „Apocalipsa Sfântului Ioan un comentariu ortodox”
de Arhiepiscopul Averchie Tauşev. Despre această lumină se arată
şi în Sfânta Evanghelie după Matei cap17 „Schimbarea la faţă”:
2
Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a
strălucit faţa
Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca
lumina.
Despre acest eveniment, la fel mărturiseşte şi
Sfânta Evanghelie după Marcu cap. 9 versetul 2, ca şi Sfânta
Evanghelie după Luca cap.9:
28
Iar după cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu Sine
pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să
Se roage.
29 Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi
îmbrăcămintea Lui albă strălucind.
Despre această mare lumină găsim o consemnare
elocventă în Faptele Sfinţilor Apostoli cap. 9 „Chemarea lui
Saul”:
3
Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o
lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată.
4 Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule,
Saule, de ce Mă prigoneşti?
5 Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt
Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu
piciorul în ţepuşă.
6 Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce
voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în
cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.
7 Iar bărbaţii, care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriţi,
auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni.
8 Şi s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deşi avea ochii
deschişi, nu vedea nimic. Şi luându-l de mână, l-au dus în
Damasc.
9 Şi trei zile a fost fără vedere; şi n-a mâncat,
nici n-a băut.
Vedem că de la această lumină puternică a
Mântuitorului, ochii lui Saul nu au mai putut vedea trei zile.
Ulterior el a devenit Apostolul Pavel, care a adus multă
lumină şi cunoaştere profundă credincioşilor, prin desluşirile
sale.
pământului vor aduce la ea mărirea lor.
25 Şi porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci
noaptea nu va mai fi acolo.
Toţi oamenii de pe
pământ vor vedea adevărul prin lumina cetăţii, iar sufletul
fiecăruia se va curăţa luminând lor. Porţile cetăţii nu se vor
închide pentru că pe pământ nu mai există răutate sau viclenie,
iar locuitorii cetăţii sfinte nu au de cine sau de ce să se teamă.
In zona în care este cetatea, nu v-a mai fi noapte, dar pe pământ
ciclul noapte- zi va continua.
27 Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e
dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei
scrişi în Cartea vieţii Mielului.
Împăraţii pământului
vor renunţa la mărirea lor deşartă şi o vor da de bunăvoie
conducerii sfintei cetăţi venită din cer. De aceea, cinstea şi
slava neamurilor se vor da Domnului Iisus Hristos.
Aceasta va ocârmui toate popoarele de pe pământ, prin Cuvântul
Său dătător de viaţă . Cei ce vor intra pe porţile cetăţii
sunt cei scrişi în Cartea vieţii Mielului. Cei păcătoşi
nu pot trece prin porţile cetăţii, chiar dacă ar dori, ele
acţionând ca filtre
Apocalipsa
Sfântului Ioan Teologul 22
Râul şi pomul
vieţii. Fericirea veşnică. Ioan este martorul credincios.
Făgăduinţa şi judecata lui Dumnezeu. Venirea lui Hristos.
cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al
Mielului,
2 Şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a
râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece
ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele
pomului sunt spre tămăduirea neamurilor.
Simbolistica râului, ca
apă a vieţii, este multiplă. Apa râului poate fi interpretată ca
un bun mediu de viaţă, purtător de Duh Sfânt ce izvorăşte din
tronul Lui Dumnezeu. S-a constatat că apa unui râu, în
care este dizolvată şi o cantitate de aer, este mediul ideal de
transport al vieţii pe pământ. Este demonstrat ştiinţific, că
apa reacţionează la cuvintele spuse din suflet, la sentimentele
noastre şi are diferite comportamente în aceleaşi condiţii
fizice, în funcţie de energia sufletească pe care o înmagazinează
în structura ei. Apa curgătoare este purtătoare intrinsecă a
viului, dar progresiv se încărca cu toxinele noastre.
Legendele spun că apa
vieţii, izvorăşte dintr-un loc necunoscut şi înconjoară planeta
de 7 ori, timp în care se încarcă treptat cu negaţiile din
minţile şi sufletele noastre, murdărindu-se progresiv. La
terminarea drumului ea curge neagră şi tulbure, în adâncurile
pământului, către iad.
În mijlocul pieţei din
sfânta cetate coborâtă din cer, Sfântul Ioan Teologul, văzătorul
de taine, vede rodind pomul vieţii, pe care îl descrie. Iată ce ne
spune despre acest pom şi Biblia în Facerea – Întâia carte a
lui Moise în cap.2:
9 Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ
tot
soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de
mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul
cunoştinţei binelui şi răului.
---22 Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca
unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu
cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul
vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!..."
24 Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii
celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără
vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.
Aceste versete arătă
că acest pom a existat din cele mai vechi timpuri, dar şi faptul că
el este păzit cu străşnicie de heruvimi şi de sabie de foc după
căderea în păcat a omului. Ştim acum că sabia de foc este numele
Domnului Iisus Hristos, iar Heruvimii reprezintă înţelepciunea şi
credinţa pe care trebuie să o avem că să putem mânca din roadele
pomului vieţii, pentru a trăi în veci. Mai mult, autorul ne spune
că acest pom dă roade de 12 ori pe an în fiecare lună, iar
frunzele pomului sunt pentru tămăduire, adică pentru vindecarea
neamurilor.
al Mielului va fi în ea şi slugile Lui Îi vor sluji Lui.
4 Şi vor vedea faţa Lui şi numele Lui va fi pe frunţile lor.
5 Şi noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţă de lumina
lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul
Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor împărăţi în vecii
vecilor.
Despre vederea feţei
Domnului ne vorbeşte şi Sfânta Evanghelie după Matei în cap. 5:
8 Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe
Dumnezeu.
Iar în Întâia Epistolă Sobornicească a
Sfântului Apostol Ioan la cap.3 spune:
2 Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom
fi
nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi
vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este.
La fel ne spune şi Sfântul Apostol Pavel în cap.
13 din Epistola întâia către Corinteni:
12 Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar
atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci
voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
Aceste versete arată că
în evoluţia noastră la un moment dat, dacă Dumnezeu va voi, iar
noi vom fi în acelaşi plan fizic cu el, îl vom vedea. Să ne
amintim că Sfântului Apostol Pavel, domnul Iisus Hristos i s-a
arătat în mod concret, pe drumul Damascului, la mulţi ani de la
răstignire, rămânând apoi orb trei zile. Din vechime, doar
Proorocii şi Apostolii, foarte rar vorbesc despre Chipul lui
Dumnezeu. Foarte frumos descriu acest lucru şi versetele Proorocului
Isaia în cap. 60 din Vechiul Testament:
19 Nu vei mai avea soarele ca lumină în timpul zilei şi
strălucirea lunii nu te va mai lumina; ci Domnul va fi
pentru tine o lumină veşnică şi Dumnezeul tău va fi
slava ta.
20 Soarele tău nu va mai asfinţi şi luna nu va mai
descreşte; că Domnul va fi pentru tine lumină veşnică şi
zilele întristării tale se vor sfârşi.