13. Hristos biruieşte fiara  

     Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 19

Hristos biruieşte fiara.

            1  După acestea, am auzit, în cer, ca un glas puternic de
                 mulţime multă zicând: Aliluia! Mântuirea şi slava şi
                 puterea sunt ale Dumnezeului nostru!
            2  Pentru că adevărate şi drepte sunt judecăţile Lui! Pentru
                că a judecat pe desfrânata cea mare, care a stricat
                pământul cu desfrânarea ei, şi a răzbunat sângele
                robilor Săi, din mâna ei!
            3  Şi a doua oară au zis: Aliluia! Şi fumul focului în care
                arde ea se ridică în vecii  vecilor.
            4  Iar cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe au
                căzut şi s-au închinat lui Dumnezeu, Cel ce şade pe tron,
                zicând: Amin! Aliluia!

Mulţimile din cer exclamă: „Aleluia-”cuvânt se traduce prin „Lăudaţi-l pe Dumnezeu”, ca semn de mare bucurie pentru judecarea Babilonului. Această aclamaţie liturgică o regăsim în Vechiul Testament în Psalmii 104-106, 112-118 etc. Conducătorii acestei cetăţi, subalternii fiarei, pe lângă coruperea şi manipularea minţilor oamenilor, au instituit un  regim violent, îndreptat direct împotriva credincioşilor în Domnul Dumnezeul nostru şi în Domnul Iisus Hristos, iar mulţi din ei au murit. Aceştia sunt acum răzbunaţi.    

            5  Şi un glas a ieşit din tron, zicând: Lăudaţi pe Dumnezeul
               nostru toate slugile Lui, cei ce vă temeţi de El, mici şi
               mari.
           6  Şi am auzit ca un glas de mulţime multă şi ca un vuiet de
               ape multe şi ca un bubuit de tunete puternice, zicând:
               Aliluia! pentru că Domnul Dumnezeul nostru,
               Atotţiitorul, împărăţeşte.

Cei ce slujesc Domnului Dumnezeului nostru, mici sau mari în rangul slujirii lor şi mulţimi multe de credincioşi, dau slavă Domnului că împărăţeşte peste cerul şi pământul nostru.

            7  Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci a
                venit nunta Mielului şi mireasa Lui s-a pregătit,
           8  Şi i s-a dat ei să se înveşmânteze cu vison curat, luminos,
                căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor.
           9  Şi mi-a zis: Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii
               Mielului! Şi mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale
               lui Dumnezeu.

Nunta este unirea făcută de Domnul Dumnezeul nostru a împărăţiei cerului şi pământului fiului Său Domnul Iisus Hristos.

Acest cer si pământ  s-a  pregătit pentru acest eveniment, asemenea unei mirese. Sfânta Evanghelie după Matei cap. 22, ne redă această pildă spusă de Domnul Iisus Hristos, când învăţa mulţimile:

           2  Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a
               făcut nuntă fiului său.

      Prin „…fericiţi sunt cei chemaţi la cina nunţii Mielului!”, se înţelege că acum vor fi fericiţi cei ce au rezistat până la sfârşit asupririi de pe pământ a fiarei şi nu s-au dezis de credinţa lor, împreună cu toţi martirii creştini din toate timpurile.

Prin distrugerea desfrânatei celei mari, Dumnezeu a dat posibilitatea oamenilor de pe pământ să îmbrace sufletele lor cu haina cea albă şi curată a credinţei, a dragostei şi a slavei faptelor vrednice cu adevărat creştineşti.

Ca material, vizonul era o stofă ţesută foarte fin, albă şi foarte scumpă, din care se făceau hainele preoţilor şi ale oamenilor bogaţi, ca simbol al bunăstării lor. Aici, Sfântul Ioan Teologul arată că sufletul credincios şi curat dobândeşte o aură, ca o haină care are cel mai mare preţ atât pe pământ cât şi în cer, asemănătoare celei de vizon din planul fizic.  

            10  Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui.  
                  Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-
                  slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus.
                  Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este
                  duhul proorociei.
   

Sfântul Ioan Teologul vrea să se închine  îngerului care i-a cerut să scrie ce vede, dar acesta l-a oprit, deoarece şi el este doar slujitor a Domnului Dumnezeul nostru. Acesta este semn de mare smerenie a îngerului. La fel şi Sfântul Apostol Petru opreşte închinarea sutaşului, adică a conducătorului militar mai mare peste o sută de soldaţi romani, aşa cum vedem din „Faptele Apostolilor” cap.10:

            25  Şi când a fost să intre Petru, Corneliu, întâmpinându-l, i
                  s-a închinat, căzând la  picioarele lui.
            26  Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: Scoală-te. Şi eu sunt om.

Îngerul îi spune că mărturia lui Domnului Iisus Hristos, lăsată nouă prin Sfânta Evanghelie reprezintă duhul profeţiei. Această minunată scriere ne arată şi ne învaţă, cum trebuie sa fim în toate zilele noastre pentru a ne putea mântui. Acesta este marele adevăr pe care noi, cei de astăzi, trebuie să îl ştim, şi să îl urmăm.

            11  Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel ce
                  şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat şi judecă
                  şi se războieşte întru dreptate.
            12  Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt
                  cununi multe şi are nume scris pe care nimeni nu-l
                  înţelege decât numai El.

  

     Aici vedem puterea şi măreţia lui Domnului Iisus Hristos, la a doua venire pe pământ în planul fizic al realităţii noastre. Această imagine depăşeşte cunoaşterea şi imaginaţia noastră limitată. Ochii lui au capacitatea de a arde necredincioşii şi de a-i ilumina pe credincioşi, iar pe capul lui, multele cununi reprezintă puterea cu care L-a investit Domnul Dumnezeul nostru, de a împărăţi  în cer cât  şi pe pământ. Aşa ne spune Sfânta Evanghelie după Matei cap. 28:

            18  Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-
                   s-a toată puterea, în cer şi pe  pământ.

Numele său este nume ceresc, dat de Dumnezeu, iar mintea noastră pământeană nu îl poate înţelege.

            13  Şi este îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge şi numele  
                  Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu.

  

       El este Cuvântul lui Dumnezeu care transformă şi modelează permanent realitatea universului nostru, pe noi şi  planeta noastră, pământ. El este acţiunea însăşi a lui Dumnezeu în deplina manifestare asupra noastră şi a materiei înconjurătoare din care facem parte.

            14  Şi oştile din cer  veneau după El, călare pe cai albi,             
                  purtând veşminte de vizon  alb, curat.

  

Este vorba de oştile din cer care vin cu Domnului Iisus Hristos.  Caii şi hainele lor albe arată curăţenia faptelor şi a sufletelor lor. La fel ne vorbeşte şi Sfânta Evanghelie după Matei cap.16:

             27  Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu
                   îngerii Săi; şi atunci va  răsplăti fiecăruia după faptele
                   sale.

            15  Iar din gura Lui ieşea sabie ascuţită, ca să lovească
                  neamurile cu ea. Şi El îi va păstori cu toiag de fier şi va
                  călca teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu,             
                  Atotţiitorul.

   

Explicaţia despre  sabia ascuţită este desluşită în  Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel 4

            12  Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai
                  ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde
                  până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre
                  încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece
                  simţirile şi cugetările inimii,
            13  Şi nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate
                  sunt goale şi descoperite, pentru ochii Celui în faţa
                  Căruia noi vom da socoteală.

Lovirea neamurilor, aşa cum arată versetul de mai sus este, judecata făcută de Domnul Iisus Hristos oamenilor de pe întreg pământul. Despre păstoria neamurilor cu toiag de fier a Măntuitorului se vorbea încă din vremea Vechiului Testament. Aceasta reiese din „Psalmul al doilea  Al lui David”:

            8  Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi
                 stăpânirea Ta marginile pământului.
            9   Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului
                 le vei zdrobi!"

     

           16  Şi pe haina Lui şi pe coapsa Lui are nume scris:
                Împăratul împăraţilor şi Domnul  domnilor.

  

Această investire care este scrisă pe coapsă Lui arată prin numele scris în acel loc, că acel Călăreţ din fruntea oştirii este  Împăratul tuturor împăraţilor lumii, aşa cum  ne spunea cu atâta timp înainte Domnul Isus Hristos.

            17  Şi am văzut un înger stând în soare; şi a strigat cu glas
                  puternic, grăind tuturor păsărilor care zboară spre           
                  înaltul cerului: Veniţi şi vă adunaţi la ospăţul cel mare 
                  al lui Dumnezeu,
            18  Ca să mâncaţi trupuri de împăraţi şi trupuri de
                  căpetenii de oşti şi trupurile celor puternici, şi trupurile
                  cailor şi ale călăreţilor lor, şi trupurile tuturor celor
                  slobozi şi celor robi, şi ale celor mici şi celor mari.

     Rezultatul bătăliei dintre oştile cereşti şi oştile adunate de fiară, este prefigurat prin chemarea păsărilor de pradă şi a  animalelor pământului din zilele marii confruntări. Scopul acestei adunări este de a curăţa câmpul de bătaie de stârvurile celor ucişi, deoarece, oameni vii care să facă asta nu vor mai fi. Aceste fapte ne întăresc credinţa că această bătălie se va desfăşura efectiv. Acest apel la păsări şi animale este arătat şi de proorocii Vechiului Testament . Iată ce ne spune proorocul  Iezechiel la cap. 39:     

            17   "Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iar tu, fiul omului,spune
                   la tot felul de păsări şi tuturor fiarelor câmpului:
                   "Adunaţi-vă şi mergeţi din toate părţile, adunaţi-vă la
                   jertfa Mea, pe care o voi junghia Eu pentru voi, la
                   jertfa cea mare din munţii lui Israel şi veţi mânca acolo
                   carne şi veţi bea sânge.
            18   Carnea războinicilor o veţi mânca şi veţi bea sângele
                   căpeteniilor pământului, al berbecilor, al mieilor, al
                   ţapilor, al viţeilor şi al tuturor celor îngrăşaţi din Vasan;

La fel vorbeşte şi  Sfânta Evanghelie după Matei în cap.24:

            28   Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.

     

            19   Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului, şi oştirile
                   lor adunate, ca să facă război ce Cel ce şade pe cal şi
                   cu oştirea Lui.
            20   Şi fiara a fost răpusă şi, cu ea, proorocul cel mincinos,
                   cel ce făcea înaintea ei semnele cu care amăgea pe cei
                   ce au purtat semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat
                   chipului ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în  iezerul
                   de foc unde arde pucioasă.

   

     În acest pasaj autorul Apocalipsei Sfântul Ioan Teologul, descrie în prima parte, mulţimea oştilor adunate şi numărul mare de împăraţi mobilizaţi de cele trei duhuri rele, pentru a face război oştirii cereşti. Dar lovitura pe care au primit-o  a fost năpraznică .

     Despre această bătălie iată ce ne spune şi proorocul  Zaharia în cap 14:

            3   Atunci Domnul va ieşi la luptă şi se va război împotriva
                 acestor popoare, ca în vreme de luptă, ca în vreme de
                 război.
            4   Şi în vremea aceea se vor sprijini picioarele Lui pe
                 Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, la
                 răsărit; iar Muntele Măslinilor se va crăpa în două de la
                 răsărit la apus şi se va face o vale foarte mare şi jumătate
                 din munte se va da înapoi către miazănoapte şi cealaltă
                 jumătate către miazăzi.
            5   Şi voi veţi alerga prin valea munţilor Mei, căci valea
                 munţilor se va întinde până la locul unde Eu voi da
                 izbăvire. Şi veţi alerga cum aţi alergat de frica
                 cutremurului, în  vremea domniei lui Ozia, regele lui
                 Iuda. Atunci va veni Domnul Dumnezeul meu şi toţi
                 sfinţii împreună cu El.
            6   În vremea aceea nu va mai fi lumină, ci frig şi ger.
            7   Va fi o zi deosebită pe care Domnul singur o ştie; nu va
                 fi nici zi şi nici noapte, ci în vremea serii va fi lumină.

Despre pedepsirea fiarei şi a proorocului mincinos ca şi  despre cei care obligau oamenii să se închine chipului fiarei , ne spune şi Sfânta Evanghelie după Matei în cap.13:

            42  Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi

                  plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

La fel spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie după Ioan în cap. 12 cu referire la lumea noastră :

           31  Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul
                 lumii acesteia va fi aruncat afară.

În „Apocalipsa Sfântului Ioan un comentariu ortodox” scrisă de Arhiepiscopul Averchie Tauşev la pag. 237, redă ce spune Sfântul Andrei al Cezareii despre clipele din urmă ale Fiarei şi ale Profetului Mincinos „ Aceştia nu vor avea parte de o moarte obişnuită, ci ucişi fiind intr-o clipire de ochi, vor fi osândiţi la o a doua moarte în iezerul de foc”.   

            21  Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care iese din gura
                  Celui ce şade pe cal, şi toate păsările s-au săturat din
                  trupurile lor.

Categoric această bătălie se va purta concret, în planul fizic, cu mulţi morţi şi răniţi. Sumbră imagine în care păsările se satură din trupurile lor. La fel a proorocit şi proorocul Isaia în cap. 66 :

            16  Domnul va judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul şi mulţi
                  vor fi cei ce vor cădea de  bătaia Domnului!

La fel şi proorocul Agheu în cap.2 vorbind despre această luptă ne spune.

      22  Voi răsturna tronurile regatelor şi voi nimici puterea

            regilor neamurilor şi voi trânti la pământ carele şi pe

            războinicii din ele, iar caii şi călăreţii se vor prăbuşi

            unul pe altul în ascuţişul săbiei".

12. Judecata Babilonului

            Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 17
     Desfrânata cea mare, numită Babilonul, umblă beată de sânge ca o fiară cu şapte capete şi cu zece coarne.

            1  Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte
                cupe, şi a grăit către mine, zicând: Vino să-ţi arăt
                judecata desfrânatei celei mari, care şade pe ape multe,

  

     Babilon, este numită cetatea în care se găsesc instituţiile bisericii apostate şi a cultului idolatric. Aici găsim apucăturile  femeii desfrânate, plină de bogăţii, dar şi de hulă.  Cei care conduc instituţiile acestei mari cetăţi, au profitat, profită, şi vor profita de slăbiciunile oamenilor. În acest fel ei conduc şi stăpânesc  popoarele, lovind mintea şi robind sufletele lor, prin cultul desfrânării, al banului şi al idolatriei, care obligă pe toţi să se închine fiarei şi chipului său.   

     Femeia desfrânată este opusul femeii care naşte, care este Biserica lui Iisus Hristos. Faptul că ea „şade pe ape multe”, înseamnă că ea a condus, conduce şi va conduce spiritual mulţimi mari de oameni. 

       Îngerul care a vărsat cupa mâniei lui Dumnezeu asupra pământului, îl cheamă pe Sfântul Ioan Teologul să vadă această  judecată şi pedepsire desfrânatei.

            2  Cu care s-au desfrânat împăraţii pământului şi cei ce
                locuiesc pe pământ s-au îmbătat de vinul desfrânării ei.

    Oamenii simpli au  rămas drepţi în credinţa lor, împreună cu mulţi din preoţii care păstoresc bisericile. Dar conducerea la vârf a acestei biserici, a ajutat mulţi împărăţi să vină la putere. La rândul lor ei au ajutat financiar această biserică dar au avut si profituri mari de pe urma ei. Nu trebuie uitat că politica Europei era condusă mai mult sau mai puţin discret prin dispoziţiile papale. Prin acordarea indulgenţelor contra donaţiilor în bani, oamenilor avuţi li se promitea iertarea păcatelor. În acest fel clasa conducătoare au uitat de învăţătura Lui Dumnezeu şi a Domnului Iisus Hristos. La fel spune şi proorocul Ieremia din Vechiul Testament în cap.51:

            7  Babilonul a fost în mâna Domnului cupă de aur, care a
                îmbătat tot pământul; băut-au popoarele din vinul ei şi au
                înnebunit.
          13  O, tu, cel ce locuieşti lângă apele cele mari şi eşti plin de
                comori, venit-a sfârşitul tău şi măsura lăcomiei tale ţi s-a
                umplut!

     În Noul testament în  Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel la cap. 2, se arată cine conduce la vârf această instituţie a cultului idolatric:

              4  Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se
                  numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa
                  încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se
                  pe sine drept dumnezeu.

Această persoană numită Antihrist, este un om care primeşte multă putere de manipulare, constrângere şi înşelare de la Satana. Ea conduce împreună cu proorocul mincinos  şi cu conducerea biserici apostate, în cetatea numită desfrânata cea mare sau mama desfrânatelor.

            3  Şi m-a dus, în duh, în pustie. Şi am văzut o femeie şezând
                pe o fiară roşie, plină de nume de hulă, având şapte
                capete şi zece coarne.

    Femeia reprezintă biserica apostata care locuieşte în cetatea cea mare. Aşezarea pe fiara roşie arată rol de conducător asupra împărăţiilor subordonate acestui mare imperiu. „Şi m-a dus, în duh, în pustie,” poate arăta o zonă lipsită de oameni credincioşi.

            4  Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stofă stacojie şi
                împodobită cu aur şi cu  pietre scumpe şi cu mărgăritare,
                având în mână un pahar de aur, plin de  urâciunile şi de
                necurăţiile desfrânării ei.

     Hainele din purpură şi stofă stacojie împodobite cu pietre scumpe, reprezintă marea ei putere regală, asupra neamurilor şi popoarelor. Aceste culori sunt folosite de cardinalii de la vârful ierarhiei ecleziastice în Vatican. Asemănarea este posibil sa fie întâmplătoare. Paharul de aur din mâna ei simbolizează aceeaşi mare putere dogmatică.

  

            5  Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare,
                mama desfrânatelor şi a  urâciunilor pământului.

     În Roma antică, prostituatele erau obligate să aibă înscris numele lor pe o bentiţă, pe care o purtau pe fruntea lor. La fel, pe fruntea acestei femei, a desfrânatei celei mari, stă scris numele tainic al noului Babilon, mama desfrânatelor.

            6   Şi am văzut o femeie, beată de sângele sfinţilor şi de
                 sângele mucenicilor lui Iisus, şi văzând-o, m-am mirat
                 cu mirare mare.
            7  Şi îngerul mi-a zis: De ce te miri? Eu îţi voi spune taina
                 femeii şi a fiarei care o poartă şi care are cele şapte
                 capete şi cele zece coarne.

Aceste versete  arată răspunderea care apasă pe această biserică apostată, beată de sângele sfinţilor şi a mucenicilor lui Iisus. Cruciadele făcute in numele creştinismului, decimarea de populaţii întregi în care sub numele credinţei au fost jefuite. Inchiziţia care a torturat şi omorât mii de oameni a făcut mulţi martiri şi asta este doar faţa ştiută a lucrurilor.  Această imagine îngrozitoare, a creat autorului Apocalipsei mare uimire, iar îngerul, văzând asta, promite că îi va explica această taină. 

            8  Fiara pe care ai văzut-o era şi nu este şi va să se ridice
                din adânc şi să meargă spre pieire. Şi se vor mira cei ce   
                locuiesc pe pământ ale căror nume nu sunt scrise de la
                întemeierea lumii în cartea vieţii, văzând pe fiară că era
                şi nu este, dar se va  arăta.

Faţă de Dumnezeu care este atemporal, aşa cum vedem din cap. 1 versetul 4 ; „Cel ce este şi Cel ce era şi Cel ce vine”, fiara este supusă istoriei şi timpului care  acţionează implacabil asupra ei. Acum în timpul prezent, spunem doar că vedem anumite configurări, care urmăresc să ducă în viitor la constituirea acestui imperiu, ca o nouă ordine mondială bazată pe o nouă religie. Acest lucru se datorează şi faptului că stăpânirea pe faţă a acestei lumi încă nu s-a arătat, dar sigur se va arăta în perioada următoare şi va sta puţină vreme, până când va fi judecată şi distrusă de Domnul Isus Hristos  la a doua venire. 

            9   Aici trebuie minte care are înţelepciune. Cele şapte
                capete sunt şapte munţi deasupra cărora şade femeia.

     Cele şapte capete sunt şapte munţi, mulţi scriitori consideră că este vorba de Roma supranumită şi Babilon în vechime, oraş situat  pe şapte coline. Dar pot fi şi şapte ordine diferite ale acestui cult sau şapte biserici apostate, sau şapte împărăţi care au luat puterea cu ajutorul ei.  

            10  Dar sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul mai
                  este, celălalt încă nu a venit, iar când va veni are de
                  stat puţină vreme.
            11  Şi fiara care era şi nu mai este – este al optulea împărat
                  şi este dintre cei şapte şi merge spre pieire.

În cartea sa „Apocalipsa Sfântului Ioan un comentariu ortodox”, Arhiepiscop Averchie Tauşev ne spune despre aceste versete la pag. 219 că „Sfântul Andrei al Cezareei consideră cele şapte capete şi cei şapte munţi sunt şapte împărăţii care au avut o însemnătate şi o putere specială în lume: Asiria, Mezii, Babilonul, Persia, Macedonia şi Roma cu cele doua perioade…” Interesant este faptul ca ni se mai transmite o informaţie şi anume că, cel de al optulea împărat va fi dintre cei şapte, deci se confirmă faptul că el va fi macedonean, aşa cum prevestea şi proorocul Daniel. 

      12  Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece      

            împăraţi, care încă n-au luat împărăţia, dar care vor

            lua stăpânire de împăraţi, un ceas, împreună cu

            fiara.    

Este vorba de conducători aduşi la putere de fiară, puşi să împărăţească peste 10 mari state sau ale pământului, care conduc şi aplică învăţătura şi legile ei, prigonind creştinii. Este de presupus că aceşti pseudo-împăraţi, nu vor putea sta în scaunele lor de domnie decât un anumit timp hotărât de Dumnezeu. O alta interpretare este ca aceşti zece împăraţi ar fi conducătorii celor mari zece bănci mondiale care dirijează politica si finanţele acestor mari zone economice. Ei sunt  stăpâni din umbră, sunt împăraţi fără cunună împărătească pe frunţile lor. Ei vor lua cunună de împăraţi un ceas împreună cu fiara probabil în cadrul guvernului mondial.

            13  Aceştia au un singur cuget şi puterea şi stăpânirea lor
                  o dau fiarei.
            14  Ei vor porni război împotriva Mielului, dar Mielul îi va
                  birui, pentru că este Domnul domnilor şi Împăratul
                  împăraţilor şi vor birui şi cei împreună cu El – chemaţi
                  şi aleşi şi credincioşi.

La chemarea duhurilor arătate sub forma de broaşte în Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul cap. 16 versetul 13, trimit mare ajutor fiarei, pentru a porni război împotriva Domnului Iisus Hristos, venit a doua oară pe pământ, care va învinge împreună cu cei credincioşi .

            15  Şi mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora
                  şade desfrânata, sunt popoare şi gloate şi neamuri şi
                  limbi.
            16  Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî
                  pe desfrânată şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei o
                  vor mânca şi pe ea o vor arde în foc.

Aşa cum am mai arătat mai sus, apele multe reprezintă popoarele peste sufletele cărora stă desfrânata, dar, în ascuns, ea va fi urâtă de oamenii simpli şi de mai marii vremii. Când va veni momentul, ei o vor ataca şi desfiinţa fizic această biserică apostată, cât şi economic prin confiscarea tuturor averilor, iar tot ce ţine de ideologia, scrierile şi chipul ei  vor arde în foc. Cei zece conducători ai celor zece mari bănci mondiale prin operaţiuni financiare indirecte, îşi vor însuşi banii şi acţiunile  băncii Vaticanului şi „o vor face pustie şi goală”.

            17 Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să facă voia Lui şi
                  să se întâlnească într-un gând şi să dea fiarei împărăţia
                 lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu.
           18  Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care
                 are stăpânire peste împăraţii pământului.

Aici se relevă marele plan , anume că acei împăraţi care au dat împărăţia lor fiarei, când s-a împlinit cuvântul lui Dumnezeu. s-au întors împotriva conducerii bisericii apostate din cetatea numită şi Babilon.

   

        Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 18
     Vestea căderii Babilonului. Poporul Domnului să iasă din cetate! Cei care se întristează şi cei care se bucură de căderea ei.

            1  După acestea, am văzut un alt înger, pogorându-se  
                 din cer, având putere mare, şi pământul s-a luminat de
                 slava lui,
            2  Şi a strigat cu glas puternic şi a zis: A căzut! A căzut
                Babilonul cel mare şi a ajuns locaş demonilor, 
                închisoare tuturor duhurilor necurate, şi închisoare
                tuturor păsărilor spurcate şi urâte.
           3   Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut
                toate neamurile şi împăraţii  pământului s-au desfrânat
                cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor
                ei s-au îmbogăţit.

Îngerul care vine cu multă lumină şi cu o mare strălucire în jurul său semn al sfinţeniei şi puterii sale, dă lumii vestea căderii Babilonului din demnitatea de centru spiritual al lumii şi a apropiatei lui distrugeri. În el  s-au  refugiat  şi adăpostit demonii şi s-au ascuns duhurile necurate. Păsările spurcate sunt cele care nu se pot mânca, despre care spune Vechiul Testament. Păsările spurcate, într-o  interpretare actuală, pot fi oamenii fără suflet care aleargă de acolo colo deservind aceşti mulţi îmbogăţiţi demonici ai planetei. Aceştia au profitat din plin de pe urma slăbiciunilor trupului a poftelor şi minţii oamenilor. Ei au manipulat oamenii simpli şi i-au transformat în sclavi ai propriilor pofte,  murdărind astfel sufletele şi conştiinţa lor. Acest proces de pervertire a sufletelor oamenilor de pe pământ a început de mult, din negura istoriei.

            4  Şi am auzit un alt glas din cer, zicând: Ieşiţi din ea,
                poporul meu, ca să nu vă faceţi  părtaşi la păcatele ei şi
                să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei;
            5  Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu
                Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei.   

Îngerul spune: ieşiţi din cetate popor ales a Lui Dumnezeu ca să nu fiţi părtaşi la păcatele celor care vieţuiesc acolo. Prin expresia 

„ poporul meu” se referă atât la urmaşi evreilor care au rămas în Roma de-a lungul istoriei cât şi la mulţi alţi oameni cu sufletul curat şi drept credincios, pentru că pedepsele sortite acestui oraş să nu îi afecteze. La fel şi Lot a fost scos înaintea dezastrului din Sodoma aşa cum spune Facerea – Întâia carte a lui Moise cap.19:

           12  Apoi au zis cei doi Oameni către Lot: "Ai tu pe cineva
                 din ai tăi aici? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe
                 oricine altul în cetate, scoate-i din locul acesta,
           13  Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că
                 strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului şi
                 Domnul Ne-a trimis să-l pierdem".

După plecarea lui Lot, Sodoma şi Gomora ca şi cetăţile învecinate au pierit lovite de ploaie de pietre, pucioasă şi foc, care au venit din cer.

            6  Daţi-i înapoi, precum v-a dat şi ea şi, după faptele ei, cu
                măsură îndoită, îndoit măsuraţi-i; în paharul în care v-a
                turnat, turnaţi-i de două ori.
            7  Pe cât s-a mărit pe sine şi a fost în desfătări, tot pe atâta
                daţi-i chin şi plângere.  Fiindcă în inima ei zice: Şed ca
                împărăteasă şi văduvă nu sunt şi jale nu voi vedea
                nicidecum!
            8  Pentru aceea într-o singură zi vor veni pedepsele peste
                ea: moarte şi tânguire şi foamete şi focul va arde-o de
                tot, căci puternic este Domnul Dumnezeu, Cel ce o
                judecă.   

Cei care o pedepsesc aduc la îndeplinire planul lui Dumnezeu şi lor le spune îngerul, să îi dea pedeapsă dublă în paharul păcatelor ei. Pentru că mai marii acestei biserici apostate s-au crezut mai mari peste tot pământul domnind împreună cu Antihrist peste popoare după bunul plac. Ei au crezut că nimic nu îi poate atinge pe ei sau pe cetatea lor. Pedepsirea şi distrugerea ei se face într-o singură zi prin foc.

              9  Iar  împăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi
                  s-au dezmierdat cu ea, se vor jeli şi se vor bate în piept
                  pentru ea, când vor vedea fumul focului în care arde,
            10  Stând departe de frica chipurilor ei, şi zicând: Vai! Vai!
                  Cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că
                  într-un ceas a venit judecata ta!

Unii  împăraţi ai pământului o jelesc, pentru că odată cu căderea acestei mari metropole, o parte substanţială din  investiţiile şi finanţele lor au pierit, într-un ceas au pierit averile lor, şi interesele, influenţa şi puterea lor, zicând: vai! vai! vai !  cu multă prudenţă, ca să nu audă chipul fiarei, acei roboţi cu înfăţişarea fiarei , care ucideau pe cei care nu se închinau lor.  

            11  Şi neguţătorii lumii plâng şi se tânguiesc asupra ei,
                  căci nimeni nu mai cumpără marfa lor,
            12  Marfă de aur şi de argint, pietre preţioase şi
                  mărgăritare, vison şi porfiră, mătase şi stofă stacojie,
                  tot felul de lemn bine mirositor şi tot felul de lucruri de
                  fildeş, de lemn de mare preţ şi marfă de aramă şi de fier
                  şi de marmură,
           13   Şi scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi mir şi tămâie şi
                vin şi untdelemn şi făină de grâu curat şi grâu şi vite şi oi
                şi cai şi căruţe şi trupuri şi suflete de oameni.

Cel mai dureros lucru în acest pasaj este faptul că în această lume comerţul cu oameni continuă, într-o formă mai mult sau mai puţin mascată.

            14  Şi roadele cele dorite de sufletul tău s-au dus de la tine
                  şi toate cele grase şi strălucite au pierit de la tine şi
                  niciodată nu le vor mai găsi.
            15  Iar neguţătorii de aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de
                  pe urma ei, vor sta departe, de frica chinurilor ei,
                  plângând şi tânguindu-se,

     

Roadele cele dorite de sufletul tău se referă la roadele poftite de trupul şi de mintea noastră limitată, pentru satisfacerea poftelor noastre, nu a trebuinţelor adevărate. Negustorii plâng pierderea profitului lor, dar şi a bogăţiei din magazine, tarabe şi bănci care a dispărut atât de repede.

            16  Şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea
                  înveşmântată în vison şi în porfiră şi în stofă stacojie şi
                  împodobită cu  aur şi cu pietre scumpe şi cu                        
                  mărgăritare! Că într-un
                  ceas s-a pustiit atâta bogăţie!  

 

   Vedem din nou similitudinea cu cetatea Vaticanului unde cardinalii sunt îmbrăcaţi în profiră şi stofă stacojie, unde există o concentrare foarte mare de bogăţie materială. Nu trebuie sa uitam de puternica banca a Vaticanului.

     

            17  Şi toţi cârmacii şi toţi cei ce plutesc pe mare şi
                  corăbierii şi toţi câţi lucrează pe mare stăteau departe,
            18  Şi strigau, uitându-se la fumul focului în care ardea,
                  zicând: Care cetate era asemenea cu cetatea cea mare!
            19  Şi îşi puneau ţărână pe capetele lor şi strigau plângând
                  şi tânguindu-se şi zicând:Vai! Vai! Cetatea cea mare,
                  în care s-au îmbogăţit din comorile ei toţi cei ce ţin
                  corăbii pe mare, că într-un ceas s-a pustiit!

La fel se plâng şi armatorii care deserveau cu nave această mare metropolă, care era şi un important port comercial şi turistic, prin care venea multă marfă şi mulţi oameni din toate colţurile lumii. Armatorii s-au îmbogăţit la fel ca negustorii, de pe urma ei.

   

            20  Veseleşte-te de ea, cerule şi voi sfinţilor, şi voi     
                  apostolilor, şi voi proorocilor, pentru că Dumnezeu a
                  pronunţat judecata voastră asupra ei.
            21  Şi un înger puternic a ridicat o piatră, mare cât o piatră
                  de moară, şi a aruncat-o în mare, zicând: Cu astfel de
                  repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare,
                  şi nu se va mai afla.
            22  Şi glasul celor ce cântă din chitară şi din gură şi din
                  flaut şi din trâmbiţă nu se va mai auzi de acum în tine şi
                  nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug nu se va
                  mai afla în tine şi huruit de mori nu se va mai auzi în
                  tine niciodată!

Toţi din cer se veselesc de căderea şi pedepsirea de către Dumnezeu a desfrânatei celei mari, adică a acestei mari metropole, care era centrul mondial al stăpânirii fiarei. Îngerul arată cum şi cât de repede va dispare cetatea cea mare, aruncând o piatră în mare. Probabil, după lovirea din cer, este posibil ca pământul, din zona metropolei, să se scufunde în mare. Se cunosc  cetăţi antice care au suferit un asemenea sfârşit, datorat scufundării plăcii tectonice în urma unor puternice cutremure şi erupţii vulcanice.        

            23  Şi niciodată lumina de lampă nu se va mai ivi în tine;
                  şi glasul de mire şi mireasă nu se vor mai auzi în tine
                  niciodată, pentru că neguţătorii tăi erau stăpânitorii
                  lumii şi pentru că toate neamurile s-au rătăcit cu
                  fermecătoria ta.

      24  Şi s-a găsit în ea sânge de prooroci şi de sfinţi şi

            sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.

În ultimele versete îngerul ne asigură că nu va mai exista viaţă în această mare metropolă, datorită faptului că ei au dorit să fie stăpânii lumii, dar mai ales stăpânii sufletelor oamenilor, din toate limbile şi neamurile pe care le-au dus la pierzanie. Ultimul verset ne asigură că acolo se găsesc urmele sângelui vărsat de prooroci şi sfinţi şi al celor înjunghiaţi pentru mărturia cuvântului lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos.

11. Cele sapte cupe ale maniei

   11. Cele şapte cupe ale mâniei

    Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 15

Cântarea biruitorilor fiarei. Şapte îngeri cu şapte cupe ale mâniei.

            1  Am văzut, apoi, în cer, alt semn, mare şi minunat: şapte
                îngeri având şapte pedepse – cele de pe urmă – căci cu
                ele s-a sfârşit mânia lui Dumnezeu.

     După cum scrie versetul, acestea sunt ultimele plăgi, adică ultimele încercări prin care trebuie să treacă oamenii şi pământul. Prezentarea  lor de către Sfântul Ioan Teologul, se face puţin mai târziu.

            2  Şi am văzut ca o mare de cristal, amestecată cu foc, şi pe
                biruitorii fiarei şi ai chipului ei şi ai numărului numelui
                ei, stând în picioare pe marea de cristal şi  având 
                alăutele lui Dumnezeu.

 

     Autorul Apocalipsei vede pe cei care au învins armatele imperiului lui Antihrist şi pe chipul fiarei, adică acel sistem robotizat la care era obligatoriu să te închini, după cum am arătat anterior şi care ucidea pe cei ce îndrăzneau să nu se închine. Ei au învins şi pe cei care slujeau lui Antihrist, care purtau numele sau numărul fiarei.

            3  Şi ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi  
                cântarea Mielului, zicând: Mari şi minunate sunt
                lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule!  
                Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al
                neamurilor!
            4  Cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi nu va slăvi
                numele Tău? Că tu singur eşti sfânt şi toate neamurile
                vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că
                judecăţile Tale s-au făcut cunoscute.

     Cu toţii dau slavă Domnului pentru marea victorie asupra fiarei, aşa cum au dat slavă când Domnul i-a scos din Egipt. Despre acea cântare  Vechiul Testament  spune în „Ieşirea – A doua carte a lui Moise” cap.15:

            1  Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului
                cântarea aceasta şi au zis: "Să cântăm Domnului, căci cu
                slavă S-a preaslăvit! Pe cal şi pe călăreţ în mare i-a
                aruncat!
            6  Dreapta Ta, Doamne, şi-a arătat tăria. Mâna Ta cea
                dreaptă, Doamne, pe vrăjmaşi i-a sfărâmat.

     La fel şi acum cei care stau pe marea de cristal, cântă   Domnului Dumnezeul nostru şi Domnului Iisus Hristos slavă, pentru victoria lor asupra fiarei.

            5  Şi după aceasta, m-am uitat şi s-a deschis templul

                cortului mărturiei din cer.

            6  Şi au ieşit din templu cei şapte îngeri cu cele şapte

                pedepse, îmbrăcaţi în veşmânt de in curat, luminos, şi

                încinşi, pe la piept, cu cingători de aur.

            7  Şi una din cele patru făpturi dădu celor şapte îngeri cele

                şapte cupe de aur pline de mânia lui Dumnezeu, Cel ce

                este viu în vecii vecilor.

            8  Iar templul se umplu de fum, din slava lui Dumnezeu şi

                din puterea Lui, şi nimeni nu putea să intre în templu,

                până ce se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte

                îngeri.

   

Prin expresia una din cele patru făpturi autorul se referă la unul dintre heruvimi, care dau îngerilor cupele cu ultimele şapte pedepse care vor lovi pământul. Fumul din templu se poate traduce prin mulţimea mare a rugilor care se înalţă în faţa Lui Dumnezeu. „Ca fumul tămâii sa se ridice ruga mea înaintea ta Doamne” spune foarte frumos psalmistul.

           Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 16
     Vărsarea celor şapte cupe ale mâniei şi cele şapte urgii ce vin asupra pământului.

            1  Şi am auzit glas mare, din templu, zicând celor şapte
                îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe
                ale mâniei lui Dumnezeu.

      În acum vedem plata care vine din cer pentru oamenii care nu s-au pocăit şi nu au dat slavă prin credinţă Domnului Dumnezeuui nostru Atotţiitorul. Aceste plăgi ne amintesc de evenimentele  făcute de Dumnezeu în Egiptul antic lui Faraon, pentru a elibera din robie şi a lăsa slobod poporul evreu sub conducerea lui Moise.

Prima cupă

            2 Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o
               bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau
               semnul fiarei şi care se închinau chipului fiarei.

Această manifestare a plăgii ne duce cu gândul la a şasea plagă asupra Egiptului scrisă în Vechiul Testament în „Ieşirea – A doua carte a lui Moise” cap. 9

            8  Iarăşi a grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron şi a zis:
                "Luaţi-vă câte o mână plină de cenuşă din cuptor şi s-o
                arunce Moise spre cer înaintea lui Faraon şi a slujitorilor
                lui.
            9  Şi se va stârni pulbere în tot pământul Egiptului şi vor fi
                pe oameni şi pe vite răni şi băşici usturătoare în toată ţara
                Egiptului".

Nu putem afirma  cu siguranţă că tipul bolii este acelaşi ca şi în antichitate. Aici se vorbeşte de o bubă rea şi ucigătoare, în timp ce în antichitate se vorbeşte doar de răni provocate de ea.

A doua cupă

             3  Şi al doilea înger a vărsat cupa lui în mare, şi marea s-a  
                 prefăcut în sânge ca de  mort,  şi orice suflare de viaţă a
                 murit, din cele ce sunt în mare.

Termenul de sânge ca de mort, poate fi interpretat ca sângele unei fiinţe înjunghiate, fiind vâscos, gros , consistent. Culoarea brun închis arată lipsa oxigenului din sânge, care nu permite viaţa.

A treia cupă

            4  Iar cel de al treilea a vărsat cupa lui în râuri şi în

                izvoarele apelor şi s-au prefăcut  în sânge.

            5  Şi am auzit pe îngerul apelor, zicând: Drept eşti Tu, Cel

                ce eşti şi Cel ce erai, Cel  Sfânt, că ai judecat acestea:

            6  Fiindcă au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor, tot

                sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt!

            7  Şi am auzit din altar, grăind: Da, Doamne Dumnezeule,

                Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!

Plaga prin care loveşte apele curgătoare şi toate rezervele de apă ale oamenilor, seamănă şi ea  cu cea din antichitate aşa cum vedem în Vechiul Testament în „Ieşirea – A doua carte a lui Moise” cap.7:

      20  Şi au făcut Moise şi Aaron cum le-a poruncit Domnul: a

            ridicat Aaron toiagul său şi a lovit apa râului, înaintea

            ochilor lui Faraon şi înaintea ochilor slujitorilor lui, şi

            toată apa din râu s-a prefăcut în sânge.

      21  Atunci peştele din râu a murit, râul s-a împuţit şi

            Egiptenii nu puteau să bea apă din  râu; şi era sânge în

            toată ţara Egiptului.

Despre interpretări ale acestui fenomen dat de Dumnezeu am discutat mai pe larg la Pecetea a şaptea, trâmbiţa a doua.

A patra cupă  

      8  Şi al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare şi i s-a dat

          să dogorească pe oameni cu focul lui.

      9  Şi oamenii au fost dogoriţi cu mare arşiţă şi au hulit

          numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile

          acestea, şi nu s-au pocăit ca să-i dea slavă.

Se arată lovirea pământului prin încălzirea excesivă cauzată de soare. Această plagă se poate produce fie prin subţierea drastică şi găurirea stratul de ozon din straturile superioare ale atmosferei terestre, sau prin explozii masive solare venite pe fondul  creşterii activităţii sale. La acest lucru, aşa cum am mai arătat, contribuie şi schimbările sau oscilaţiile majore de intensitate ale câmpului magnetic al pământului, care filtrează şi reduce, radiaţia solară dar şi oscilaţiile câmpului electromagnetic solar, care permite fluxurilor de plasma si particule sa părăsească mai uşor astrul.

   

A cincea cupă

     10  Şi al cincilea înger a vărsat cupa lui pe scaunul fiarei şi

           în împărăţia ei s-a făcut întuneric şi oamenii îşi muşcau

           limbile de durere.

     11  Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor şi

           a bubelor lor, dar de  faptele lor nu s-au pocăit.

Despre această plagă ne vorbeşte şi Vechiul Testament în Ieşirea – A doua carte a lui Moise cap. 10, când Domnul a făcut noapte în ţara Egiptului timp de trei zile:

      21  Atunci a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna ta spre

            cer şi se va face întuneric în pământul Egiptului, încât

            să-l pipăi cu mâna".

      22  Şi şi-a întins Moise mâna sa spre cer şi s-a făcut

            întuneric beznă trei zile în tot pământul Egiptului,

      23  De nu se vedea om cu om, şi nimeni nu s-a urnit de la

            locul său trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumină peste

            tot în locuinţele lor.

Dar vedem că oamenii s-au înverşunat şi, în loc să dea slavă Domnului, au hulit pe Dumnezeu şi nu s-au pocăit.

A şasea cupă

      12  Şi al şaselea înger a vărsat cupa lui în râul cel mare

            Eufrat  şi apele lui au secat, ca să fie gătită calea

            împăraţilor de la Răsăritul Soarelui.

Acum, Dumnezeu seacă râul Eufrat, care era în antichitate considerat o barieră naturală împotriva invaziei perşilor, sau a altor popoare aflate la est de el. De aceea, se spune că secarea lui ajută împăraţii din est care vin de departe, dinspre Japonia „Ţara Soarelui Răsare”, pentru bătălia finală.

            13  Şi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei
                  şi din gura proorocului celui mincinos trei duhuri
                  necurate ca nişte broaşte.
            14  Căci sunt duhuri diavoleşti, făcătoare de semne şi care
                  se duc la împăraţii lumii  întregi, să-i adune la războiul
                  zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atotţiitorul.

Aceste duhuri sunt ambasadorii celor trei  care conduc imperiul lui Antihrist. Nu ştim precis dacă sunt oameni în carne şi oase, sau doar o imagine holografică trimisă către restul împăraţilor lumii, prin care le cere să dea mare ajutor militar în trupe şi arme. Această concentrare de forţe se face pentru  bătălia finală pe care Antihrist o pregăteşte împotriva Mielului, a îngerilor lui şi a oamenilor care erau cu ei în tabăra de pe muntele Sionului.

           
           15  Iată, vin ca un fur. Fericit este cel ce priveghează şi
                 păstrează veşmintele sale, ca să nu umble gol şi să se
                vadă ruşinea lui!

Despre venirea acelei zile ne spune şi Sfânta Evanghelie după Matei în cap.24:

           43  Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă
                 din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se
                 spargă casa.

     46  Fericită este sluga aceea, pe care venind stăpânul său, o

           va afla făcând aşa.

La fel ne arată şi Sfânta Evanghelie după Luca cap.12:      

          39   Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în care ceas
                 vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.

    40   Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul

           Omului va veni.

În Epistola întâia către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel în cap. 5 „A doua venire a lui Hristos. Cuviincioasă pregătire pentru ea” vedem:

            2   Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca
                 un fur noaptea.
            3   Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de
                 veste, va veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea
                 însărcinată, şi scăpare nu vor avea.
            4   Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce
                 ziua aceea ca un fur.

Şi în continuare Sfântul Apostol Pavel arată:    

            7   Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; şi cei ce se îmbată,
                 noaptea se îmbată.
            8   Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în
                 platoşa credinţei şi a dragostei şi punând coiful nădejdii
                 de mântuire;
            9   Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre
                 dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos,

     Aşa cum am văzut mai sus, în partea a doua din versetul 15 din cap.16 din Apocalipsă; „fericit este cel ce priveghează şi păstrează veşmintele sale, ca  să nu umble gol şi să se vadă ruşinea lui!”, nu se referă aşa cum mulţi ar crede la vesmintele trupului, adică la hainele noastre. El se referă la veşmântul sufletului  nostru. Sufletul nu îl poţi acoperi decât prin haina cea curată a credinţei şi a dragostei pentru Domnul Iisus Hristos şi pentru semeni, a smereniei şi a pocăinţei pentru faptele noastre cele necugetate. Această haina este îmbrăcămintea de lumină a sufletului pe care noi trebuie să o păstrăm curată. Dacă s-a murdărit trebuie, cu mare grijă curăţată la preot, prin taina spovedanie. Fără această haină, sufletul este trist şi gol.

    

            16   Şi i-au strâns la locul ce se cheamă evreieşte
                   Harmaghedon.
            17   Şi al şaptelea înger a vărsat cupa lui în văzduh şi glas  
                   mare a ieşit din templul cerului, de la tron, strigând:
                   S-a făcut!
            18   Şi s-au pornit fulgere şi vuiete şi tunete şi s-a făcut
                   cutremur mare, aşa cum nu a fost, de când este omul
                   pe pământ, un cutremur atât de puternic.

  

   Harmaghedonul sau Armaghedonul se presupune  a fi de origine ebraica şi este transcrierea lui Har- Meghiddo care se traduce prin „muntele sau colina Meghiddo”, deşi nu se cunoaşte un asemenea munte sau colină, cu această denumire. Există o localitate în câmpia Esrom, în nordul Israelului numită Meghiddo. Acolo este o veche cetate care deţinea controlul asupra intersecţiei a două importante drumuri comerciale din antichitate. Pe aceste locuri s-au adunat de multe ori armatele şi s-au dat bătălii sângeroase. In Vechiul Testament ea apare de mai multe ori, de exemplu, în Cartea Judecătorilor în cap. 5:

            19   Atunci au venit regi să se războiască, Războitu-s-au
                   atunci regii Canaanului La Taanac, pe apa
                   Meghidonului, Dar n-au luat pradă, nici argint, nici
                   bani.

La fel apare şi în Cartea a patra a Regilor în cap.23:

      29  În zilele lui s-a dus Faraonul Neco, regele Egiptului,

            împotriva regelui Asiriei, la râul Eufratului. Atunci a

            ieşit Iosia în întâmpinarea lui, iar acela când l-a văzut

             l-a omorât în Meghido.

Acest loc este arătat şi de Proorocul Zaharia din Vechiul Testament, în cap,12:

      11  În ziua aceea, va fi plângere mare în Ierusalim, ca

            plângerea de la Hadad-Rimon, în câmpia Meghidonului.

În marea bătălie descrisă de Apocalipsă vedem că oştile cereşti vor veni efectiv pe Pământ în planul realităţii noastre. În Biblie se mai pomeneşte de un fapt asemănător, când oastea Domnului, a venit efectiv pe Pământ. Acest moment este redat în  Facerea – Întâia carte a lui Moise cap. 32:

            1   După aceea Iacov s-a dus în calea sa. Şi căutând, el a
                 văzut oştirea lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat
                 îngerii lui Dumnezeu.
            2   Iacov însă, când i-a văzut, a zis: "Aceasta este tabăra lui
                 Dumnezeu!" Şi a pus locului aceluia numele Mahanaim,
                 adică două tabere.

     Împotriva oştirii lui Dumnezeu, acum în câmpia  Meghidonului se adună , oştile mobilizate de Antihrist, proorocul mincinos şi de balaur. In versetul 18 „ Şi s-au pornit fulgere şi vuiete şi tunete şi s-a făcut cutremur mare, aşa cum nu a fost, de când este omul pe pământ, un cutremur atât de puternic.” Toate aceste manifestări descrise de Sfântul Ioan Teologul, pot fi asemănate cu ceea ce se întâmplă într-o confruntare militară de proporţii. Nu putem să ne imaginăm armamentul care s-a folosit, dar exploziile produse pot determina dezechilibrarea plăcilor tectonice şi drept urmare, Dumnezeu îngăduie declanşarea unui mare cutremur cu consecinţe devastatoare pe întreaga planetă.    

       

           19  Şi cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi şi cetăţile
                 neamurilor s-au prăbuşit, şi Babilonul cel mare a fost
                 pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul
                 vinului aprinderii mâniei Lui.

Roma este cetatea cea mare care era mai de mult numită şi Babilon. Nu putem şti acum dacă vor exista aici cetăţi ale neamurilor, de aceea nu putem şti cu siguranţă care va fi acest mare oraş, despre care versetul  ne arată că s-a rupt în trei parţi.

            20   Şi toate insulele pieriră şi munţii nu se mai aflară.
            21   Şi grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste
                   oameni. Şi oamenii huliră pe Dumnezeu, din pricina
                   pedepsei cu grindină, căci urgia ei era foarte mare.

   Insulele dispar, prin creşterea nivelului oceanului planetar, datorită topirii calotelor glaciare. Categoric, plăcile tectonice se mişcă, determinând reaşezarea faliilor continentale  care remodelează uscatul.

Grindina la mărimea talantului, reprezintă un fenomen meteorologic rar, dar foarte periculos datorită greutăţii mari a bucăţilor de gheaţă. Un talant avea: 26 kg. talantul grec, 32 kg talantul roman, mergând până la 59 kg. talantul babilonian. Având in vedere locul unde scria Sfântul Ioan Teologul si epoca în care o făcea, talantul avea între 32,3 – 36 kg. Această greutate este foarte mare deoarece, pe lângă greutate proprie pe care o are, se mai adaugă şi o mare viteză de cădere care măreşte mult forţa impactului.