7.  A şaptea pecete

 

        Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 8

 A şaptea pecete. Şapte îngeri cu şapte trâmbiţe.

           
              1   Şi când Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut
                   tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas.

     

     La deschiderea celei de a şaptea peceţi, s-a făcut tăcere în cer, din cauza intuirii de către toată fiinţa din cer a cataclismelor hotărâte de Dumnezeu, prin care trebuie să treacă Pământul şi toată făptura de pe el. Această tăcere este similară cu liniştea care se instalează în natură, înainte de venirea furtunii, când vântul nu mai bate, ci doar adie şi  păsărelele parcă amuţesc în miezul zilei. Ca durată această linişte de jumătate de oră o putem calcula având în vedere cele spuse în Psalmul 89 .

            4   Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de
                  ieri, care a trecut şi ca straja nopţii.

     Vedem că un ciclu zi-noapte în cer, este egal cu o mie de ani pe pământ. Presupunând durata acestui ciclu, zi şi noapte, de 24 de ore, aflăm  printr-un calcul simplu durata aproximativă a acestei perioade de linişte, este de aproximativ douăzeci de ani.     

     Această pauză este foarte greu de a fi identificată cu precizie, datorită mulţimii de evenimente catastrofice, de o amplitudine mai mică sau mai mare, care lovesc pământul şi populaţiile lui.  Criteriile statistice sunt absolut subiective şi doar cei cu adevărat înţelepţi, pot găsi şi deosebi asemenea perioadă.

     Cum autorul acestor rânduri, nu se numără printre ei, a căutat o zonă temporală în care evenimentele catastrofice să fie mai reduse ca amplitudine şi care să aibă un nivel de impact social şi emoţional mai mic. Această linişte pare să se instaleze după un foarte puternic cutremur în Chile, de 9,4 grade pe scara Richter din 1960, care a provocat pagube majore în oraşele de coastă, urmat de valuri tsunami care au lovit  Hawaii, Filipine şi  Japonia. După el a urmat în 1963 cutremurul din insulele Kurile, de 8,5 grade, 1964 9,2 în Alaska Prince Wiliam, iar în 1965 din nou în Alaska Şobolan Island, de 8,7 grade Richter.

După 1967 aceste cutremure se micşorează în intensitate, dar efectele lor se contabilizează în sute şi mii de morţi şi răniţi. Energia degajată de seisme scade şi scad şi pagubele produse, ele diferind mult de la ţară la ţară. Această perioadă se derulează până în jurul anilor 1987, dar  estimarea este pur subiectivă. Ea se bazează pe energia degajată în timpul  seismelor. Un cutremur de gradul 8 pe scara Richter degajă o energie de 100 de ori mai mare decât un cutremur de gradul 7. Dacă comparăm două cutremure unul de gradul 9 şi altul de gradul 6, diferenţa energiei eliberate este de aproximativ 1000 de ori mai mare. În raport cu un cutremur de 6 grade, cutremurul din Japonia  din 2011 a fost de 800 de ori mai puternic, ceea ce este cu adevărat impresionant. Evaluarea energiei degajate în cazul mişcărilor tectonice, se face pe Scara Richter, care este o scară logaritmică şi de aceea, la valori mari de  7, 8, 9 grade, chiar la diferenţe mici ale gradului seismelor,  corespund diferenţe uriaşe ale energiei degajate.     

               2   Şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui
                   Dumnezeu şi li s-a dat lor şapte trâmbiţe.

         

     Trâmbiţele sunt instrumentele de suflat asemănătoare trompetelor, date îngerilor pentru vestirea oamenilor de pe pământ, despre apropierea unui eveniment prevăzut prin planul lui Dumnezeu,  prin care vom  trece din cauza necredinţei noastre.

    Fiecare din cei şapte îngeri prevestesc o plagă trimisă asupra pământului. Tot în număr de şapte au fost şi plăgile trimise de Dumnezeu Egiptului, la ieşirea de sub robia egipteană a poporului evreu. Atunci, Moise primind  învăţătură de la  Dumnezeu a dat semnalul, iar plăgile s-au manifestat în zona în care era el, cu o întindere mai mică s-au mai mare, de exemplu vedem în „Ieşirea – A doua carte a lui Moise” cap. 9,

           23   Atunci şi-a întins Moise mâna spre cer şi a slobozit
                  Domnul tunete, grindină şi foc pe pământ; şi a plouat
                  Domnul grindină în pământul Egiptului.

Din versetul Apocalipsei vedem că anunţarea evenimentelor nu mai este făcută de un om, ci este dată înaltei autorităţi cereşti a celor şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu. Din acest motiv, ne aşteptăm ca aceste plăgi să afecteze o bună parte din suprafaţa pământului.  

           
             3   Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având
                  cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui  tămâie multă, ca s-o
                  aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe
                  altarul de aur dinaintea tronului.
             4   Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea
                  lui Dumnezeu, împreună cu  rugăciunile sfinţilor.

    

     Aceste versete arată că multe şi puternice sunt rugăciunile sfinţilor noştri înaintea lui Dumnezeu, ca să nu pierim în aceste mari cumpene şi ele să se manifeste cu mai mică intensitate. Rugăciunile se ridică în faţa Domnului, împreună cu fumul tămâii de pe altarul de aur din faţa tronului.

             5   Şi îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul
                  altarului şi a aruncat pe pământ; şi  s-au pornit tunete
                  şi glasuri şi fulgere şi cutremur.

Cel de al optulea înger, după ce s-au terminat de ridicat rugăciunile sfinţilor în faţa tronului lui Dumnezeu, a luat în cădelniţă foc din altarul cel din faţa tronului şi a aruncat pe pământ.

Materializarea acestui foc divin, se face la nivelul percepţiei noastre, sub forma evenimentelor care s-au petrecut şi se petrec pe planetă  în zilele noastre. Acţiunea celui de al optulea înger este doar o atenţionare, un preambul a ceea ce va urma. Este fără dubiu că acest foc vine din cer, dar nu numai din cerul fizic cunoscut, determinând apariţia unor mari perturbaţii climatice, dar şi sociale care generează pe pământ efectele arătate în continuare.    

În natură, fulgerele se produc în nori sau în aerul relativ umed, fiind, masive descărcări electrostatice. Datorită puterii mari descărcate, care poate ajunge la 20.000 amperi şi respectiv 30.000 volţi. Aerul din jurul jetului de plasmă devine puternic ionizat. Traseul jetului de plasmă datorită supraîncălzirii şi dilatării bruşte provoacă apariţia tunetului, care însoţeşte descărcarea electrică. Lungimea fulgerului poate fi de la sute de metri, până la câţiva kilometri. Fulgerele apar în nori când sarcinile pozitive se adună in partea superioară, iar sarcinile negative la baza lor. O  altă posibilă descărcare poate apare între nori care au un potenţial electric diferit, sau între nori şi sol, când se  numesc trăsnete. După unii cercetători, aceste trăsnete, provoacă anual mii de morţi.

Cu toate cercetările specialiştilor, rămân multe lucruri neclare privind acest fenomen. Cel mai controversat este mecanismul de declanşare. Se pare că pachete de radiaţii cosmice de energii foarte mari ajung  în atmosfera terestră, trecând prin fisurile scutului electromagnetic al pământului. Ele produc, în partea superioară a norilor, prin ciocnirea cu  particulele semi îngheţate un fenomen de descărcare electrică în avalanşă, a cărui potenţial iniţiază fulgerul. Acest mecanism demonstrează ca pământul şi întreaga creaţie de pe el, sunt permanent conectate cu universul din care fac parte şi care există prin cuvântul  lui Dumnezeu.

Iată ce ne spune Vechiul testament despre aceste lucruri în  „Ieşirea – A doua carte a lui Moise” la cap. 9:

          23   Atunci şi-a întins Moise mâna spre cer şi a slobozit
                 Domnul tunete, grindină şi foc pe pământ; şi a plouat
                 Domnul grindină în pământul Egiptului.
          24   Aceasta a fost o grindină foarte mare şi printre
                 grindină ardea foc, cum nu mai fusese în tot pământul
                 Egiptului, de când se aşezaseră oamenii pe el.
          ---
          33   Ieşind deci Moise de la Faraon şi din cetate şi
                 întinzându-şi mâinile către Domnul, au încetat tunetele
                 şi grindina şi s-a oprit ploaia.
     Iar în Cartea lui proorocului Iov la cap. 37, găsim:
            2   Ascultaţi bubuitul glasului Său Şi tunetul care iese din
                 gura Sa.
            3   Peste toată întinderea cerului El azvârle fulgerul Său şi
                 fulgerul Său ajunge până la marginile pământului.
            4   În urma fulgerului, vine un muget prelung. El tună cu
                 glasul Lui zguduitor, El nu mai împiedică fulgerele cât
                 timp glasul Lui răsună.
            5   Dumnezeu cu tunetul Său săvârşeşte minuni, El face
                 lucruri mari pe care noi nu putem să le pricepem.
           ---
           11   El umple norii cu apă şi din întunecimea furtunii
                  sloboade fulgerele.
           12  Iar norii, învârtindu-se în cercuri, aleargă după
                  planurile Sale, astfel că îndeplinesc tot ce le
                  porunceşte, în lungul şi în latul lumii Sale pământeşti.

     Cercurile în care se învârt norii, de care vorbeşte Iov, sunt cicloanele , mase uriaşe de nori şi aer, care se rotesc invers acelor de ceasornic în emisfera nordică şi în sensul acelor de ceasornic în emisfera sudică. Aceste sisteme noroase pot genera uraganele, dacă se formează pe ocean, sau taifunurile, dacă se formează pe uscat. În centrul lor, viteza vântului poate atinge 500 – 600 km/h. La o anumită distanţă de nucleu viteza scade la160 - 260 km/h. Din punctul de vedere al gradului de periculozitate, ele pot modifica vegetaţia şi relieful pe zone mari de uscat şi pot distruge mare parte din construcţiile uşoare, afectând  mulţimi de oameni. De asemenea, inundaţiile pe care le provoacă, pot genera efecte şi mai devastatoare asupra    mediului şi a oamenilor, decât vântul propriu zis.

În ultimii ani vedem clar că a crescut numărul uraganelor şi al taifunurilor care au afectat întinse zone populate.

Iată o succesiune de evenimente produse după anul 1987 :

-1997, uraganul Pauline, care a ajuns deasupra Mexicului. Datorită lui au pierit 250-400 de persoane si 300.000 de oameni au rămas fără adăpost;

-2002 , urganul Kenna a fost de categoria a 5-a, al treilea cel mai puternic din Oceanul Pacific, care a afectat coasta de vest a Mexicului. Uraganul a lăsat în urmă pagube de 101 milioane de dolari;

-2004, cutremurul din Indonezia, urmat de tsunami a provocat peste 200 000 de victime;

-2005, numărul uraganelor majore creşte brusc la 7 în acest an care depăşesc categoria a 3-a pe scara Saffir-Simpson. Uraganul Katrina categoria a 5-a loveşte în mod special New Orleans, fiind cel mai mare dezastru natural din istoria Statelor Unite din 1928. Daunele au ajuns la suma de 80 miliarde de dolari si a ucis 1836 de persoane, plus 705 care au fost date dispărute.

În anul 2005 probabil, a fost cel mai însemnat număr de furtuni înregistrat anual; din acest motiv cred că au fost şi cel mai mare număr de fulgere şi tunete înregistrate până acum.
      După cum arată al optulea înger, la sfârşitul perioadei a fost „cutremur”. 

În  11 martie 2011 Japonia s-a confruntat cu cel mai mare cutremur din istoria sa de 8,9 grade pe scara Rihter.  Acest devastator seism a fost urmat de un val tsunami de 10-15 meri care în unele locuri a atins şi 38m înălţime. Cutremurul a declanşat un şir de replici dintre care 5 cu magnitudinea de peste 7 gr.Richter. Seismul a provocat moartea a 16000 morţi, 4000 de dispăruţi 400000 de evacuaţi şi peste 80000 de locuinţe distruse sau avariate.   Ca fenomene colaterale la acest cutremur avem, modificarea înclinării axei de rotaţie a pământului cu 24 cm, deplasarea insulei principale din arhipelagul nipon cu 2,5 m, iar viteza de rotaţie a pământului a crescut uşor , drept consecinţă, durata zilei a scăzut cu  1,8 milisecunde.

             6  Iar cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe,
                 s-au gătit ca să trâmbiţeze.