15. Sfârşitul miilor de ani şi judecata de apoi

 15. Sfârşitul miilor de ani şi judecata de apoi  

            7  Şi către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din  
                închisoarea lui,
            8  Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele
                patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi
                să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul
                mării.
            9  Şi s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra
                sfinţilor şi cetatea cea iubită. Dar s-a pogorât foc din cer
                şi i-a mistuit.   

     „ Şi dacă se va plini acea mie de ani”după Biblia din1914, sau „după mii de ani”, după Biblia din 1982,  vedem că iar Satana este eliberat din închisoarea lui, din adâncul fântânii pământului, pentru a ispiti şi a deturna de la credinţă  oamenii cei slabi ai acelor vremuri care vor veni pe pământ. Probabil că, pentru cei ce cred în Domnul Dumnezeul nostru, confruntarea cu răul are darul de a întări sufletele în credinţă, iar pentru cei ce nu cred sau tratează cu indiferenţă acest lucru, de a merge la pierzare. După o vreme, din nou păcatele oamenilor se vor înmulţi şi se  va ajunge la un conflict deschis, între oastea sfinţilor şi  oştile pe care Satana le va aduna pentru acest mare război sub conducerea lui Gog şi Magog. Aceste trupe, în majoritate vin din interiorul pământului, din ţinuturi necunoscute nouă, dar despre care anumite scrieri vechi amintesc ca ar exista din vechime.  Aceste trupe vor fi aşa de multe, „ca nisipul mării”, iar cei închişi în adâncuri s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor, dar Dumnezeu a pogorât foc peste ei şi i-a nimicit. Despre această teribilă confruntare iată ce ne spune cu mii de ani înainte, în Vechiul Testament, Proorocul Iezechiel cap.38:   

            18  Şi în ziua aceea, când Gog va veni împotriva ţării lui
                  Israel, zice Domnul Dumnezeu, mânia Mea se va
                  aprinde pe faţa Mea.
            19  Şi în zelul Meu, în văpaia urgiei Mele am zis: Cu
                  adevărat în ziua aceea va fi un  mare cutremur în ţara
                  lui Israel.
            20  Atunci vor tremura înaintea Mea peştii mării şi păsările
                  cerului, fiarele câmpului şi toate târâtoarele care se
                  târăsc pe pământ şi toţi oamenii care sunt pe faţa 
                  pământului; şi se vor prăbuşi munţii, stâncile se vor
                  dărâma şi toate zidurile vor cădea la pământ.
            21  Prin toţi munţii Mei voi chema sabia împotriva lui, zice
                  Domnul Dumnezeu; sabia  fiecărui om va fi împotriva
                  fratelui său.
            22  Şi îl voi pedepsi cu ciumă şi vărsare de sânge; voi vărsa
                  asupra lui şi a taberelor lui şi asupra multor popoare
                  care sunt cu el, ploaie potopitoare şi grindină de piatră,
                  foc şi pucioasă;
            23  Voi arăta slava Mea şi sfinţenia Mea şi Mă voi arăta
                  înaintea ochilor multor popoare şi vor şti că Eu sunt
                  Domnul".

           10  Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de
                 foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul
                 mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii
                 vecilor.

Acest verset ne arată că iezerul de foc este veşnic. Acolo a fost aruncată fiara şi proorocul mincinos şi acum este  aruncat  şi Satana deoarece timpul existenţei şi acţiunii sale s-a sfârşit.

     

            11  Şi am văzut, iar, un tron mare alb şi pe Cel ce şedea pe
                  el, iar dinaintea feţei Lui pământul şi cerul au fugit şi
                  loc nu s-a mai găsit pentru ele.

Aceste versete arată sfârşitul celui de al doilea ciclu al existenţei omenirii pe Pământ. A doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru cap. 3 spune:

            5  Căci ei în chip voit uită aceasta, că cerurile erau de
                demult şi că pământul s-a închegat, la cuvântul
                Domnului, din apă şi prin apă,
            6  Şi prin apă lumea de atunci a pierit înecată,
            7  Iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi
                cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a
                pieirii oamenilor necredincioşi.
          10  Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor
                pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi
                pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.
          11  Deci dacă toate acestea se vor desfiinţa, cât de mult vi se
                cuvine vouă să umblaţi întru viaţă sfântă şi în cucernicie,
          12  Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina
                căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile,
                aprinse, se vor topi!

Acesta este momentul împlinirii cuvântului Sfântului Apostol Petru pentru lumea în care trăim acum. Acest cataclism nu reprezintă sfârşitul timpului  de existenţă, ca planetă, a pământului. El trece doar printr-o perioadă de majore transformări, iar viaţa, cu vrerea lui Dumnezeu, poate reîncepe oricând, dar deocamdată  a fugit din faţa Domnului. Până la acest moment oamenii din stadiul actual de dezvoltare spirituală vor mai evolua mii de ani, până când toată omenirea va fi chemată să dea socoteală, la judecata finală, înaintea Domnului Dumnezeului nostru despre faptele ei.

   

            12   Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând
                   înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă
                   carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii
                   au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu
                   faptele lor.
            13  Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul
                   au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost, fiecare după
                   faptele sale.

Aceste versete vorbesc de învierea generală aşa cum spune Sfânta Evanghelie după Ioan cap.5:

            29   Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii
                   şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.

La judecata oamenilor, toate cărţile au fost deschise pentru a se vedea şi conjunctura săvârşirii faptelor lor. Tot în acest moment se deschide şi cartea vieţii unde sunt trecuţi cei care s-au mântuit prin pocăinţa, smerenia, şi credinţa lor în Domnul Iisus Hristos şi care sunt vii şi care nu mai sunt judecaţi. Cei morţii în credinţă sunt înviaţi în cer şi judecaţi după faptele lor, marea dând morţii ei şi iadul dând morţii lor adică sufletele care după moartea fizică au ajuns acolo. Toţi aceştia au fost morţi în credinţă, deci nu au fost mântuiţi şi nu sunt trecuţi în cartea vieţii.  Iată ce ne învaţă despre învierea morţilor, Domnul  Iisus Hristos în Sfânta Evanghelie după Matei cap.22:

            29  Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind
                  Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
            30  Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită,
                  ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
            31  Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus
                  vouă de Dumnezeu, zicând: "Eu sunt Dumnezeul lui
                  Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui
                  Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel în cap.15 „Învierea Domnului şi învierea noastră” ne învaţă:    

            47  Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel
                  de-al doilea este din cer.
            48  Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi
                  cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
            49  Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să
                  purtăm şi chipul celui ceresc.

            14  Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc.
                   Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc.
            15  Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost
                  aruncat în iezerul de foc.

Şi moartea însăşi şi iadul au fost aruncate în iezerul de foc la această judecată, deoarece nu mai sunt necesare în acest plan de manifestare, iar cei găsiţi şi acum păcătoşi şi nu se căiesc de faptele lor rele, vor fi   aruncaţi în iezerul de foc, deoarece nu au putut fi scrişi în cartea vieţii. Aceasta este sentinţa finală.