10. A doua venire a Domnului Iisus Hristos

10. A doua venire a Domnului Iisus Hristos 

        

         Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 14

Mielul şi cei răscumpăraţi sălăşluiesc în Sion. Trei îngeri vestesc judecăţile lui Dumnezeu. Secerişul şi culesul viei.

         1   Şi m-am uitat şi iată Mielul stătea pe muntele Sion şi cu

              El o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele

              Lui şi numele Tatălui Lui, scris pe frunţile lor.

   2   Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe

        şi ca bubuitul unui tunet  puternic, iar glasul pe care l-am

        auzit ca glasul celor ce cântă cu alăutele lor.

   3   Şi cântau o cântare nouă, înaintea tronului şi înaintea

        celor patru fiinţe şi înaintea bătrânilor; şi nimeni nu putea

        să înveţe cântarea decât numai cei o sută patruzeci şi

        patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.

   4   Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt

        feciorelnici. Aceştia sunt care merg după Miel ori unde se

       va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni,

        pârgă lui Dumnezeu şi Mielului.

   5  Iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără

        prihană.

Tabloul acestor versete descrie poposirea  pe muntele Sionului a o sută patruzeci şi patru de mii de oameni care au fost însemnaţi după derularea evenimentelor descrise prin pecetea a şasea şi înaintea desfacerii de către Domnul Iisus Hristos a peceţii a şaptea, aşa cum vedem din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul cap.7;

    3  Zicând: Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii,

        până ce nu vom pecetlui, pe frunţile lor, pe robii

              Dumnezeului nostru.

          4  Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi

              patru de mii de pecetluiţi, din toate seminţiile fiilor lui  

              Israel:

Aceştia sunt puri şi  într-o permanentă stare de sfinţenie, fiind tineri şi neprihăniţi, fapt care le permite să aibă o legătură permanentă, directă cu Domnul Iisus Hristos şi cu Dumnezeu. Deja vedem că se nasc copii cu capacităţi deosebite intelectuale şi artistice, copii atât de speciali cu o conştiinţă înaltă. Forţele răului deja îi atrag pe aceşti copii supradotaţi în şcoli speciale, ademenind părinţii pentru a-i încredinţa lor spre instruire şi educare, cu scopul de a fi monitorizaţi permanent şi a le servi lor interesele.

Aşa cum am văzut din cele douăsprezece seminţii ale lui Israel,  au fost însemnaţi câte douăsprezece mii de oameni din fiecare seminţie, care acum se găsesc pe muntele Sionului. Ei merg împreună cu Domnul Iisus Hristos revenit pe Pământ, oriunde, pentru că sunt fără păcate.

      În versetul al doilea autorul ne prezintă zgomotul produs de venirea pe pământ a oştilor cereşti  „ Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe şi ca bubuitul unui tunet  puternic, iar glasul pe care l-am  auzit ca glasul celor ce cântă cu alăutele lor”

La fel spune şi Proorocul Ioil în Vechiul Testament în cap.2 intitulat „Pedeapsa, îndemnarea la pocăinţă”;

            10  Înaintea lor tremură pământul, cerul se cutremură,
                  soarele şi luna se întunecă, iar  stelele îşi pierd
                  strălucirea lor.
            11  Dar Domnul Îşi face auzit glasul în fruntea oştirilor
                  Sale, căci întinsă foarte este tabăra Lui şi puternic este
                  cel ce împlineşte poruncile Lui. Ziua Domnului este
                  mare şi înfricoşătoare foarte şi cine va putea sta
                  împotriva ei?

     Din cer, Sfântul Ioan aude o cântare nouă pe care nimeni nu poate să o înveţe, decât cei o sută patruzeci şi patru de mii care au fost răscumpăraţi de pe Pământ.

            6   Şi am văzut apoi alt înger, care zbura prin mijlocul

           cerului, având să binevestească Evanghelia veşnică  

           celor ce locuiesc pe pământ şi la tot neamul şi seminţia        

           şi limba  şi poporul,

      7  Zicând cu glas puternic: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi

          Lui slavă, că a venit ceasul  judecăţii Lui, şi vă închinaţi

          Celui ce a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele              

          apelor.

Primul înger propovăduieşte, spre mare luare aminte celor care locuiesc pe pământ, Evanghelia Dreptăţii şi a Împărăţiei care arată sosirea ceasului judecăţii lui Dumnezeu, cerând ca toţi locuitorii pământului, să se mântuiască de faptele lor şi să dea slavă Domnului, Dumnezeului nostru. La fel ne spune şi Sfânta Evanghelie după Matei cap. 24:

   14  Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în

         toată lumea spre mărturie la  toate neamurile; şi atunci va

         veni sfârşitul.

      8  Şi un al doilea înger a venit, zicând: A căzut, a căzut

          Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate

          neamurile din vinul furiei desfrânării sale.

       Al doilea înger anunţă căderea Babilonului, cetatea cea mare. Asupra numelui acestei cetăţi apare o dilemă. Una din interpretări este cea Biblică care arată că este vorba de cetatea Romei care este comparată cu Babilonul prin condensarea păgânismului în ea în timpul stăpânirilor Romane. Acest lucru reiese din Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru cap. 5:

            13  Biserica cea aleasă din Babilon şi Marcu, fiul meu, vă
                  îmbrăţişează.

     Aici este vorba de biserica creştină din Roma, iar Marcu este Evanghelistul Marcu, ucenic al Sfântului Apostol Petru. Roma, eterna cetate, s-a schimbat mult ca înfăţişare dar şi ca mentalitate. Biserica lui Hristos, întemeiată acolo de Sf. Apostol Petru, teoretic, este reprezentată astăzi de Cetatea Vaticanului, a cărei conducere instituţională este permanent erodată de tot felul de scandaluri şi este destul de contestată. În  Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul cap. 2 stă scris:

      5  Drept aceea, adu-ţi aminte de unde ai căzut şi te

          pocăieşte şi fă faptele de mai înainte; iar de nu, vin la tine

          curând şi voi mişca sfeşnicul tău din locul lui, dacă nu

          te vei pocăi.

     Este posibil ca ameninţarea arătată în cazul Episcopului din Efes, să se fi aplicat şi în cazul Vaticanului adică să se fi mutat sfeşnicul Harului la o altă biserică a lui Iisus.

     O altă interpretare a aşezării în zilele noastre a Babilonului, arată că această cetate este acolo unde se concentrează cel mai mult atitudinea şi faptele păgâne, de închinare la idoli şi la alte scârnavii şi unde se adună mulţime mare de reprezentanţi comerciali, mari şi mici, ai multor popoare şi de unde se fac cele mai importante acte de comerţ.  Aşa cum Roma era caracterizată a fi Babilon la începutul erei noastre, în zilele noastre, alte oraşe concurează cu succes la acest titlu, de exemplu, sediul Uniunii Europene din Bruxelles arată ca turnul vechiului Babilon, sau alte oraşe care se înalţă cu mare semeţie din deşert, ca centre mondiale financiare şi turistice fără egal.  

     9   Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas

          puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte

          semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui,

   10   Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat

          neamestecat, în potirul  mâniei Sale, şi se va chinui în foc

          şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înainte

          Mielului.

   11  Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au

         odihnă nici ziua nici noapte cei ce se închină fiarei şi

         chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.

     Al treilea înger anunţă veşnică pedeapsă a celor care primesc pe mâna lor dreaptă sau pe fruntea lor, semnul fiarei şi se închină acesteia.   

   12  Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui

         Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.

  13  Şi am auzit un glas din cer, zicând: Scrie: Fericiţi cei

         morţi, cei ce acum mor întru  Domnul! Da, grăieşte

         Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor

         vin cu  ei,

Una dintre cele mai mari virtuţi, pe lângă pocăinţă şi smerenie este răbdarea şi credinţa în lucrurile pe care le face Dumnezeu. Răbdarea sfinţilor se manifestă în asumarea lipsurilor de tot felul şi a hranei, în aşteptarea celei de a doua veniri a Mântuitorului pe Pământ.        

      Judecarea celor vinovaţi, este  promisă mai demult celor care stăteau sub altarul Domnului din cer, pe care i-am văzut la desfacerea peceţii a cincea. În acele zile de mare prigoană a creştinilor şi a bisericii creştine, cei care mor pentru credinţa lor în Dumnezeu şi în Domnul Iisus Hristos, sunt fericiţi, pentru că faptele lor bune sunt luate în considerare la judecata de apoi şi credinţa lor, ca dreptate, Sfânta Evanghelie după Matei cap.16 arată:

            27  Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu
                   îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele
                   sale.

      14  Şi am privit şi iată un nor alb şi Cel ce şedea pe nor era

            asemenea Fiului Omului, având pe cap cunună de aur

            şi în mână seceră ascuţită.

      15  Şi iată un alt înger a ieşit din templu, strigând cu glas

            mare Celui ce şedea pe nor: Trimite secera şi seceră,

            că a venit ceasul de secerat, fiindcă s-a copt secerişul                       

            pământului.

      16  Şi Cel ce şedea pe nor a aruncat pe pământ secera lui şi

            pământul a fost secerat.               

     Pentru cei care trăiesc pe pământ, vine secerătorul lor, care este îngerul de pe norul alb, aruncă „secera sa” la momentul stabilit „că a venit ceasul de secerat” şi seceră pământul. În Vechiul Testament în „proorocie pentru pieirea Babilonului” a proorocului  Ieremia cap.51, se vedem:

     33  Că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Fiica

           Babilonului e asemenea unei arii în timpul treieratului:

           încă puţin şi vine vremea secerişului".

     Referitor la această pildă a semănătorului şi secerişului, lămuritoare şi de mult folos ne sunt versetele din Noul Testament , Sfânta Evanghelie după Matei cap. 13, în care Domnul Iisus Hristos ne spune;  semănătorul seamănă boabele în ţarina sa, dar nu toate ajung în pământ roditor. Unele boabe ajung pe drum, aceştia sunt oamenii care aud cuvântul împărăţiei cerurilor, dar nu îl înţeleg. Boabele semănate pe sol pietros, sunt oamenii care aud cuvântul cel bun, dar rădăcinile nu pot creşte, din cauza solului rău şi la vreme de strâmtoare planta piere. Boabele care ajung între scaieţi, sunt ca oamenii care aud cuvântul roditor, dar grijile vieţii şi ale averii, îi înăbuşă şi nu pot da rodul cuvenit. Boabele semănate în pământ bun, sunt ca oamenii care aud cuvântul cel bun, îl înţeleg şi aduc rod fiecare, unul o suta , altul şaizeci, altul treizeci. Dar când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui şi a semănat neghină în ţarină sa. Stăpânul ţarinii atunci a hotărât să lase să crească odată cu grâul şi neghina, iar la vremea secerişului, secerătorii vor plivi întâi neghina, o vor lega în snopi şi o vor arunca în foc, iar grâul cel curat îl vor aduna în vasul stăpânului. Iisus dezleagă Apostolilor această pildă. Tot aici vedem şi interpretarea simbolurilor din această pildă:

            37  El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea

                  bună este Fiul Omului.

            38  Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii

                  împărăţiei;iar neghina sunt fiii celui rău.

            39  Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este

                  sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.

            40  Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi

                  la sfârşitul veacului.

            41  Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din

                   împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac

                   fărădelegea,

            42  Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi

                   plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

            43  Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia

                  Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.

Vedem că în Sfânta Evanghelie după Matei cap.13 personajele din această pildă şi modul lor de acţiune, sunt explicate de Domnul Iisus Hristos, foarte clar Apostolilor.

     

            17  Şi un alt înger a ieşit din templul cel ceresc, având şi el
                  un cuţitaş ascuţit.
           18   Şi încă un înger a ieşit din altar, având putere asupra
                  focului, şi a strigat cu glas  mare celui care avea
                  cuţitaşul ascuţit, zicând:

                  Trimite cuţitaşul tău cel ascuţit şi

                  culege ciorchinii viei pământului, căci s-au copt.

            19  Şi îngerul a aruncat, pe pământ, cuţitaşul lui şi a cules

                  via pământului şi struguri i-a aruncat în teascul cel

                  mare al mâniei lui Dumnezeu.

            20  Şi teascul a fost călcat afară din cetate şi a ieşit sânge

                  din teasc, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o

                  mie şase sute de stadii.

 Despre această zi şi acest ceas, vorbesc şi Proorocii Vechiului Testament, după cum vedem în Isaia cap.63 „Ziua izbânzii”.

      1  Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai

           roşii decât ale celui ce culege la vie, cu podoabă în

           îmbrăcămintea Lui şi mândru de belşugul puterii Lui?

          "Eu sunt Acela al Cărui cuvânt este dreptatea şi puternic

           este să răscumpere!"

      2   Pentru ce ai îmbrăcămintea roşie şi veşmântul Tău este

           roşu ca al celui care calcă în teasc?

      3  "Singur am călcat în teasc şi dintre popoare nimeni nu  

          era cu Mine; şi i-am călcat în mânia Mea, i-am strivit în

          urgia Mea, încât sângele lor a ţâşnit pe veşmântul Meu,

          şi Mi-am pătat toate hainele Mele.

      4  Căci o zi de răzbunare era sortită în inima Mea şi anul

           răscumpărării sosise. 

     La fel spune şi Proorocul Ioil în cap. 4 din Vechiul Testament;

    13  Aduceţi seceri, căci holda este coaptă, veniţi, coborâţi-vă,

          căci teascul este plin, albiile dau peste margini;

          fărădelegile lor n-au seamăn.

Peste tot este vorba de zdrobirea oamenilor necredincioşi, care sunt asemănaţi cu ciorchinii viei  pământului. Întinderea de o mie şase sute de stadii, după unele interpretări ar fi o lungime de aproximativ 300 de km, probabil o vale foarte lungă.  Sângele ieşit din teasc semnifică mulţimea păcatelor lor adunate generaţie după generaţie prin vărsarea de sânge nevinovat, care acum va fi răzbunat.

9. Femeia care naste, balaurul, fiara si proorocul mincinos - partea a doua

       Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 13

Fiara, care se ridică din mare, defăimează pe Dumnezeu şi dă război sfinţilor. O altă fiară, proorocul mincinos, se ridică din pământ. Numele celei dintâi: 666.

     1   Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea

                zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece cununi
                împărăteşti şi pe capetele ei: nume de hulă.
           

Sfântul Ioan Teologul revine asupra descrierii fiarei ridicate din mare, adică asupra imperiului lui Antihrist. Analizând imaginea observam că fiara, adică imperiul, are şapte capete, care sunt şapte conducători încoronaţi. Aceştia au nume de hulă, adică titluri divine nepermise pe care le poartă: fiu al zeilor , augustul, divinul, domnul etc. Cele şapte capete sunt cei şapte conducători ai acestui imperiu care se succed în istorie.  Ei doresc să reclădească Imperiul Roman în totalitatea sa, care a fost rănit de moarte în anul 476 d.Hr., dar este reînviat pentru perioade mai lungi sau mai scurte, în diferite etape istorice.

În anul 476 d.Hr. Romulus Augustus, a fost ultimul împărat al Imperiului Roman de Apus, dat jos de triburile germanice. După acest moment istoric, imperiul se destramă şi de aceea se spune că a fost rănit de moarte. Resuscitarea sa a stat în mintea multor capete încoronate, care, în istorie, prin forţa armelor au refăcut parţial acest mare imperiu. Până în prezent putem număra  şapte împăraţi, care au avut titluri de împăraţi romani. Primul, Împăratul Iustinian care conducea Imperiul Roman de Răsărit de la Constantinopole actual Istambul, căutând în anul 554 d.Hr. „oameni potriviţi” pentru a guverna în regiunile din vest, al doilea împărat este Charlemagne sau Charles care la anul 800 era declarat de Papă, „Sfânt Împărat Roman”; unificarea făcută de el nu a rezistat după moartea lui, iar  imperiul său a fost divizat. Al treilea împărat este cuceritorul Otto cel Mare, care este încoronat de Papă în 962 cu titlul de „Împărat Roman”. Şi acest imperiu a rezistat doar trei secole, după care s-a divizat. Al patrulea împărat, este Charles al V-lea provenit din familia regală a  Habzburgilor. Al cincilea împărat este considerat Napoleon Bonaparte. El visa să unească Europa centrală şi de vest, să cucerească de la turci Constantinopolul, după care India. În Primul Război Mondial din 1914 în Austro-Ungaria împreună cu Germania, apare al şaselea cap Wilhelm, care avea titlul de „Kaiser adică Cezar” al Germaniei. Al şaptelea cap împărătesc este considerat Mussolini care se declară „Împărat Roman” în alianţă cu Hitler. Al Doilea Război Mondial are ca scop declarat reapariţia Imperiului Roman, dar şi această reunificare forţată a eşuat, cu preţul a zeci de milioane de victime. Şapte împăraţi au fost, iar al optulea urmează să vină.

     Actual, Uniunea Europeană este începutul reconstrucţiei din zilele noastre a vechiului Imperiu Roman, pe baze aşa-zis democratice şi prin parteneriate încheiate între state, cu punerea în comun a economiilor şi pieţelor de desfacere, dar şi a suveranităţii lor.  Această reconstrucţie este în zilele noastre este doar parţială, deoarece încă nu cuprinde toate statele fostului imperiu.  Conducerea de la Bruxelles speră, acest proiect să se înfăptuiască cât mai curând. În perioada Uniunii Europene conducerea este democratic asigurată de un parlament ales şi de preşedinţi aleşi.  După cel de al Treilea război Mondial probabil imperiul fiarei va fi o uniune de state sau regiuni, condusă de un singur conducător. După război, se pare că refacerea Europei va fi surprinzător de rapidă, iar rana cea de moarte dată imperiului Roman in 476 d.Hr, va fi acum vindecată, cu observaţia că  democraţia de acum, se va transforma treptat într-o dictatură. Conducerea fiarei, adică a imperiului, va fi atribuită unui om care va veni după cei zece conducători ai ei, care se va proclama împărat Roman. Între acest moment şi cel de al şaptelea cap încoronat, conducerea acestei mari alianţe politico-economice numită Uniunea Europeană o au trei preşedinţi aleşi. Pe timpul mandatului lor ei au putere şi guvernează efectiv, având printre altele şi scopul lărgirii uniunii cu noi state. Acesta este motivul pentru care lor li se atribuie câte un corn şi câte o cunună împărătească. Ei nu sunt proclamaţi ca împăraţi, deci nu pot fi număraţi ca şi cap încoronat. Coarnele reprezintă puterea lor de acţiune cât şi direcţia spre care se îndreaptă ea. Toţi cei zece conducători, împăraţi şi preşedinţi, sunt reprezentaţi în profeţie de câte un corn şi o cunună împărătească.  De aici apare diferenţa între numărul de şapte capete, „încoronate” şi numărul de zece coarne şi zece cununi împărăteşti. Iată ce spune despre acest lucru proorocul Daniel în cap.7:

         24   Şi cele zece coarne înseamnă că din acest regat se vor
                ridica zece regi, şi un altul  se va scula după ei; el se va
                deosebi de cei dinaintea lui şi va doborî la pământ  trei
                regi.

Despre cum se va petrece preluarea puterii în noul imperiu de către cel de al unsprezecelea conducător care este Antihrist în devenire,  iată ce spune proorocul Daniel în cap.7

            8  M-am uitat cu luare aminte la coarne, şi iată un alt corn
                mic creştea între ele, şi trei din coarnele cele dintâi au
                fost smulse de el. Şi iată că acest corn avea ochi ca ochii
                de om şi gură care grăia lucruri mari.           

     Iniţial, el este un mic conducător zonal care doboară conducerile altor trei state pe care le alipeşte,  punând bazele imperiului. La acest nucleu iniţial aderă şi alte state, mărind suprafaţa şi puterea acestei uniunii statale. 

           2   Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului,

                picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de
                leu. Şi balaurul i-a dat ei puterea lui şi scaunul lui şi

                stăpânire mare.

În antichitate, leopardul era simbolul Greciei, sub cuceritorul Alexandru cel Mare. Ursul era atribuit Persiei, iar leul este simbolul Babilonului, actual Irak între râul Tigru şi râul Eufrat. Dacă încercăm să transpunem acum pe o hartă actuală zona despre care se vorbeşte, vedem o multitudine de state: Albania şi Macedonia, Grecia, Turcia, Armenia, Azerbaidjan, Siria, Irak, Iran, Afganistan, Pakistan.         

      Acest imperiu obţine o importantă victorie  asupra a trei regate.  În acest fel arată puterea mare pe care o are şi din acest motiv, balaurul îi dă şi stăpânirea sa, formând o mare coaliţie. Balaurul reprezintă statele asiatice puternic industrializate si care au multă  populaţie, o uriaşă putere economică şi financiară.
    Diferenţa dintre balaur şi fiara ieşită din mare constă  în numărul de cununi. Balaurul are 7 cununi împărăteşti pe care le poartă pe cele şapte capete, iar fiara are 10 cununi purtate pe fiecare din cele 10 coarne, deşi are tot şapte capete încoronate.

           3  Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte,
               dar rana ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul s-a
               minunat mergând după fiară.

     Unul din capete era pe moarte şi a fost readus la viaţă iar această faptă a fost prezentată ca o mare minune şi semn divin, în faţa popoarelor de pe întreg pământul, prin care cei slabi au mers după fiară.

           4   Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei
                stăpânirea; şi s-au închinat fiarei,  zicând: Cine este
                asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea?
           5   Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat
                putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni.

     Prin parteneriatul dintre fiară şi balaur, fiara  primeşte putere multă de la balaur,  iar  populaţia  este încântată de facilităţile economice date de acesta, pe care îl recunosc ca partener şi puternic aliat. În perioada aceasta Antihrist a făcut multe înţelegeri cu diferite state, cum vedem şi din proorocirea lui Daniel cap. 8:

      27  Şi el va încheia un legământ cu mulţi într-o săptămână,

            iar la mijlocul săptămânii va înceta jertfa şi prinosul şi

            în templu va fi urâciunea pustiirii, până când pedeapsa

            nimicirii cea hotărâtă se va vărsa peste locul pustiirii".  

     În acest timp puterea fiarei va creşte deoarece multe state vor dori să devină parteneri economici ai marelui imperiu. După venirea lui Antihrist la domnie, va începe prigoana împotriva creştinilor. Această prigoană  va dura timp de patruzeci şi două de luni, care înseamnă cei trei ani şi jumătate.

            6   Şi şi-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să
                 hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în
                 cer.
            7   Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i
                 s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi
                 limba şi neamul.
            8   Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale
                 căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în
                 cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.
            9   Dacă are cineva urechi – să audă!

     Antihrist defăimează Împărăţia lui Dumnezeu, numele Lui, şi pe toţi cei care locuiesc în cer. El declanşează pe pământ război împotriva poporul evreu, numit şi poporul sfinţilor, pe care îi va învinge, aşa cum am văzut mai sus la cap.12 în versetele 17 şi 18 din Apocalipsă. Prin forţa armelor cucereşte efectiv Israelul şi se opreşte cu trupele la ţărmul mării Mediterane. În Sfânta Evanghelie după Luca 21 se spune:

           20   Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci
                  să ştiţi că s-a apropiat  pustiirea lui.
           21   Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din            
                  mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarină să nu
                  intre în el.
           22   Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească
                  toate cele scrise.

     Toate popoarele pământului recunosc puterea şi stăpânirea fiarei şi balaurului. Fac excepţie de la această închinare cei scrişi în cartea vieţii Domnului Iisus Hristos, care sunt creştini adevăraţi.

      La jumătatea domniei sale Antihrist a crescut vorbirea de rău la adresa lui Dumnezeu, şi a împărăţiei Lui, a tuturor Sfinţilor şi celor ce locuiesc în ea.

          10   Cine duce în robie de robie are parte; cine cu sabia va
                 ucide trebuie să fie ucis de sabie. Aici este răbdarea şi
                 credinţa sfinţilor.

     Acest verset redă o lege generală din acest univers, principiul acţiunii si reacţiunii forţelor, care se aplică atât forţelor mecanice, dar si faptelor, gândurilor şi sentimentelor noastre. Numai că, timpul de manifestare a reacţiunii forţelor, este hotărât de Dumnezeu. Multe fapte mai puţin bune, sau  păcătoase, prin reacţiune se răsfrâng asupra noastră, mai târziu deoarece Domnul ne da timp de pocăinţă şi de reparare a greşelii. Dacă acest lucru nu îl înfăptuim în timpul vieţii el planează ca o umbră  aspra celor ce vin după noi,  până la a patra generaţie. De aceia se cade să ne rugăm pentru iertarea păcatelor noastre, a  părinţilor, bunicilor şi străbunicilor noştri.
     „Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor”. Aceste cuvinte se referă la aşteptarea şi convingerea noastră, similară cu a sfinţilor, că Dumnezeu face permanent  dreptate prin judecarea tuturor faptelor noastre, iar cei credincioşi, curaţi şi drepţi  vor fi vii.

          11   Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi
                 avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un
                 balaur

     Cea de a doua fiară desemnează doi conducători religioşi, care vor dezvolta o nouă religie propovăduită  în întreg imperiu. Liderul acestei noi religii va fi proorocul mincinos. Aceasta este de fapt o pseudo religie din care Dumnezeu va fi scos progresiv şi care va glorifica şi justifica acţiunile lui Antihrist. Liderul ei vrea să ne convingă că Domnul Iisus Hristos a revenit pentru noi pe pământ odată cu venirea balaurului alungat din cer.  În Sfânta Evanghelie după Matei în cap. 24, Mântuitorul atrage atenţia asupra acestui lucru:

           4   Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească
                cineva.
           5   Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt
                Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi.

   23   Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau

          dincolo, să nu-l credeţi.

   24   Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci

          mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să

          amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.

         25   Iată, v-am spus de mai înainte.
         26   Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi;
                iată este în cămări, să nu credeţi.

        12   Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în

               lucrare, în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe

               el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de

               moarte fusese vindecată.

  13   Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din  

         cer, pe pământ, înaintea oamenilor,

     Această pseudo religie, este adoptată pentru început în fostul imperiu Roman .  Ulterior v-a fi extinsă  în întreg imperiul, deoarece prin ea se justifică acţiunile stăpânirii. Manipularea se face permanent chiar şi în zilele noastre prin mas-media căt şi prin alte forme mai subtile, reclame, muzică, internet unde electromagnetice etc. Atunci se va face inclusiv prin biserică arătând că  Domnul Iisus Hristos a venit pe Pământ şi săvârşeşte minuni. Asupra acestui fapt, suntem avertizaţi prin Sfânta Evanghelie după Marcu cap.13:

           5   Iar Iisus a început să le spună: Vedeţi să nu vă înşele

                cineva.

           6   Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi

          vor amăgi pe mulţi.

     La fel ne arată şi Sfânta Evanghelie după Luca 21:

           7   Şi ei L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, când oare, vor fi
                acestea? Şi care este semnul când au să fie acestea?
           8   Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni
                în numele Meu, zicând: Eu  sunt, şi vremea s-a apropiat.
                Nu mergeţi după ei.

Focul  pe care această a doua fiară poate să-l facă să cadă pe pământ în faţa oamenilor în zilele noastre nu mai reprezintă o problemă, deoarece am văzut acţiune bombelor cu napalm aruncate în pădurile din Vietnam. Să nu uităm de bombardamentele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki şi în alte poligoane de testare a armelor de toate felurile.   

     Focul divin care se pogora din cer înaintea oamenilor cu adevărat, îl făcea Dumnezeu la rugămintea Sfântul Ilie, după cum am văzut anterior din scrierea Vechiului Testament.    

          14   Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele
                 ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce
                 locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost
                 rănită cu sabia şi a rămas în viaţă.

     Proorocul mincinos cere tuturor celor de pe pământ să facă statui cu chipul fiarei, care a fost rănită de sabie dar a rămas în viaţă,  spunând probabil că posedă puteri supranaturale şi de aceea, toţi trebuie să se închine ei.

          15   Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul

                 fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor  

                 închina chipului fiarei.

     Acest lider pune în funcţiune în prezenţa mulţimii şi a televiziunilor, un set de roboţi foarte performanţi, în care funcţionează o electronică de vârf şi care reproduc fidel chipul lui Antihrist. Aceştia au un anumit nivel de inteligenţă artificială, deoarece pot vorbi, pot vedea şi chiar omorî la distanţă. Aceşti idoli electronici vor fi pe străzi, în instituţii şi poate chiar în casele oamenilor, monitorizând acţiunile lor dacă se închină lui sau nu.    

     Primii paşi în sistemul de supraveghere la distanţă se integrează acum  prin introducerea televiziunii interactive prin cablu şi satelit, prin care utilizatorul poate determina soarta unor personaje, interacţionând cu serialul preferat, modificând la alegere cursul acţiunii acestuia. Deja programele pot fi schimbate prin simpla mişcare a mâinii sau mai nou prin comanda cerebrală. Sistemul are o cameră încorporată care urmăreşte reacţiile feţei şi mişcările noastre, dând comenzi sistemului. Din punct de vedere tehnologic sistemul imaginat încă mai prezintă o provocare, deoarece nu se pot citi gândurile oamenilor de la distanţă, dar odată rezolvată aceasta problemă, în viitorii ani, va apare posibilitatea ca toţi cei care nu se închină fiarei să poată fi penalizaţi, sau omorâţi pe loc. Această acţiune este posibilă prin implantarea în corp a unui sistem de cipuri foarte mici ca dimensiuni, care pot funcţiona autonom sau comandate de la distanţă, pentru a interacţiona cu sistemul neurovegetativ al posesorului dar şi cu aceşti roboţi. Aceste nanocipuri  implantate în corp fac parte integrantă din semnul fiarei.    

          16   Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei

                 bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca

                 să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.

    17   Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât

           numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau

           numărul numelui fiarei.

     Odată cu instituirea peceţii lui Antihrist, vedem robia tuturor oamenilor din acest uriaş imperiu. Fiinţele umane sunt reduse la stadiu de prizonieri într-un vast lagăr de concentrare, care nu are garduri cu sârmă ghimpată. Supravieţuirea lor şi a familiilor lor, va depinde de acceptarea de bunăvoie a acestei peceţi. Ei vor fi constrânşi, prin îngrădirea accesului la alimente,  medicamente, la asistenţă medicală şi alte servicii publice la acceptarea de bună voie a semnului fiarei. Această pecete constă dintr-un sistem structurat, care are la bază un cip electronic de recunoaştere la distanţă dotat cu un  procesor specializat, în care vor fi memorate datele biometrice şi de identificare, tot istoricul medical şi social al individului, dar şi echivalentul electronic al banilor pentru munca prestată, banii fizici de azi vor deveni  doar o amintire. Fără acest cip implantat pe frunte sau pe braţ, la fel cum erau marcaţi sclavii în vechime, sau deţinuţii din lagărele de concentrare, nimeni nu poate cumpăra sau vinde. Dacă nu cumperi nu ai ce să mănânci, nu ai cu ce să te îmbraci şi nici cum să beneficiezi de tratament medical. 

Dacă munceşti în propria grădină, nu ai cum să vinzi ceea ce produci ca să primeşti banii electronici, deoarece ei se înscriu doar în cipul implantat şi prin urmare, nu poţi cumpăra cele trebuitoare vieţii.    

Cristina Alexandrescu, în articolul său din dcnews.ro din 09 noembrie 2013 intitulat „Teoria incredibilă a conspiraţiei, cum descrie un preot grec al treilea război mondial…”  arată:

     „Părintele grec Elpidie, un om care susţine că a vorbit cu Dumnezeu, are o teorie a conspiraţiei incredibilă cu privire la al Treilea Război Mondial. Despre pecetea lui Antihrist articolul ne spune:

„Nu vor fi ca aceste cip-uri de azi, astea nu înseamnă nimic… acestea sunt doar o prefigurare a cipului pe care îl va pune Antihristul cui va accepta. Nu vor obliga pe nimeni, dar vor şti că nu vom putea supravieţui fără ele. Aceasta pecete va fi o invenţie satanică extrem de complexă, dar pe de altă parte şi foarte subtilă, care va funcţiona pe doua nivele. Primul nivel va fi similar cu antena de satelit prin care putem să recepţionăm programe la televizor. Prima oară vor încerca să ne dea aceasta antenă, pe căi ocolite, în special prin aşa zise “vaccinuri” vor încerca să ne implanteze nano-echipamente în corp, invizibile cu ochiul liber şi care vor juca rolul unui spion. Acest echipament va putea citi şi interpreta semnalele corpului uman. Acesta va fi o parte din pecete.

…Nu vor putea exista în noi ceea ce sataniştii vor încerca să ne introducă prin înşelăciune, acele nano – dispozitive (n.t. introduse ca primul nivel al peceţii, de care vorbeşte părintele). Sfânta Împărtăşanie va avea o asemenea putere încât va anihila puterea a ceea ce vor să implanteze.

    Al doilea nivel va fi un cip extrem de subtil pe care îl vor implanta pe mană sau pe frunte, un nano-cip (nu ca cele pe care le ştim acum), care va comunica cu echipamentele pe care le vom avea deja în corpul nostru şi care vor funcţiona ca un tot unitar, ca un computer şi vor transmite informaţii. Acest dispozitiv va putea să interacţioneze strâns cu materialul genetic al omului, cu creierul si cu sistemul nervos, astfel încât nimeni nu va putea sa-l mai scoată. De aceea, cei care vor primi acest semn vor fi robiţi de Antihrist. Şi cine va înţelege că ceva nu e în regulă nu-l va mai putea scoate. Cine va încerca să îl scoată va muri.…Dar asta nu se va întâmpla acum. Generaţia noastră nu va trăi aceste vremuri. Următoarea generaţie va vedea aceste lucruri.”

          18   Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să
                 socotească numărul fiarei; căci este număr de om.
                 Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

Despre acest număr şi decodificarea lui s-au scris multe studii şi articole, părerile fiind diverse. Atât evreii cât şi grecii din antichitate, obişnuiau să atribuie fiecărei litere din alfabet sau, numai consoanelor, un număr de la unu la nouă. Faptul că este un număr de om ne duce cu gândul la faptul că, în antichitate până la  a avea baza de numeraţie din zece cifre, a circulat un sistem baza de numeraţie sase în Asiria, Media şi Babilon. Şi azi se mai păstrează parte din el de exemplu, cercul are 360 grade, adică 60x6 grade, un grad are 60 minute, un minut 60 secunde. Măsurarea timpului în ore, minute, secunde, foloseşte acelaşi sistem.  

9. Femeia care naşte, balaurul, fiara şi proorocul mincinos - prima parte

9. Femeia care naşte, balaurul, fiara şi proorocul

       mincinos

     Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 12

Femeia care naşte şi balaurul. Balaurul, biruit de Mihail, urmăreşte pe femeie şi pe cei din sămânţa ei.

            1   Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie
                 înveşmântată cu soarele şi luna era  sub picioarele ei şi
                 pe cap purta cunună din douăsprezece stele.
            2  Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi muncindu-se
                ca să nască.

     Vedem un semn mare arătat în cer, care prefigurează faptele care se vor petrece, pe Pământ.

În cartea „Apocalipsa Sfântului Ioan un comentariu ortodox” de Arhiepiscopul Averichie Tauşev,  la cap.12 pag 167 se arată: „…Sfântul Ipolit, Sfântul Metodie şi  Sfântul Andrei al Cezareei, consideră că aceasta este „Biserica îmbrăcată în Cuvântul Tatălui, strălucind mai mult decât soarele. Strălucirea soarelui semnifică de asemenea deţinerea de către Biserică a adevăratei cunoaşteri a lui Dumnezeu, a poruncilor şi a revelaţiei Sale depline.”

Cele douăsprezece stele reprezintă cei doisprezece Episcopii  care au rămas fermi în credinţa lor în Dumnezeu Tatăl în Sfântul Duh şi în Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu împreună cu credincioşii lor.

În Vechiul testament se arată proorocirea lui Isaia cap.66,

„Lepădarea jertfelor. Judecata şi Împărăţia Domnului”:

          8  Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea? Oare o ţară
              se naşte într-o singură zi şi un popor dintr-odată? Abia au
              apucat-o durerile naşterii şi fiica Sionului a şi născut fii!

     Cele douăsprezece stele pot reprezenta şi cele douăsprezece  seminţii ale lui Israel din Vechiul Testament şi cei  doisprezece Apostoli ai Domnului Iisus Hristos din Noul Testament. Luna, care este reprezentată sub picioarele femeii reprezintă supremaţia Bisericii Domnului Iisus Hristos asupra timpului măsurat în cicluri lunare şi demonstrează atemporalitatea învăţăturii lui Dumnezeu şi a Domnului Iisus Hristos. Faptul că  femeia trece prin chinurile naşterii, are o dublă semnificaţie. Prima semnificaţie este a trecerii bisericii prin propriile chinuri specifice începuturilor.  În perioada de început a bisericii mulţi martiri şi-au dat viaţa pentru credinţa lor în Domnul Iisus Hristos. În perioada care vine, a lui Antihrist, mulţi credincioşi  vor da din nou jertfa credinţei lor în Domnul Iisus Hristos.   Multe erezii încep din nou să apară dar vor fi îndepărtate din sânul Bisericii.

   În imperiul fiarei, împotriva ei, va începe  marea prigoană, deoarece religia oficială va fi alta. Din acest motiv, multe biserici şi mânăstiri se vor închide din ordinul imperiului fiarei, a întunericului sufletelor şi al minţii, iar oamenii vor înseta după  Cuvântul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos.

   O altă semnificaţie a femeii aflate în chinurile naşterii se bazează pe credinţa noastră că, din această Biserică se  va naşte Domnul Iisus Hristos, la a doua venire pe Pământ.

  

           3   Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu,
                având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui,
                şapte cununi împărăteşti.

 

     Despre acest balaur, din vechime spunem că este vorba în planul transcendent de Satana, care, materializat în şarpe, a ispitit pe Eva să încalce porunca lui Dumnezeu, la facerea lumii, aşa cum citim în  Vechiul Testament, în Facerea la cap. 3:

            1   Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe
                  pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis
                  şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu
                  mâncaţi roade din orice pom din rai?"
            2    Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului
                  putem să mâncăm;
            3    Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a
                  zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi
                  de el, ca să nu muriţi!"
            4    Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!

Culoarea roşie corespunde  sângelui vărsat în război, dar şi asupririi prin violenţă a populaţiei civile neînarmate. În planul fizic, balaurul roşu poate fi asemănat cu dragonul roşu, care este un vechi simbol asiatic. În astrologie se spune că există permanent un corespondent fizic pe pământ al celor arătate în cer. Balaurul cu şapte capete putem să îl asemănăm cu o coaliţie de zece state, sau  zone administrative, care vor stăpâni Pământul.  Aceste împărăţii vor fi conduse de şapte conducători încoronaţi. Antihrist este unul din aceşti conducători care doboară trei dintre ei şi rămâne singurul conducător direct a trei împărăţii, iar ulterior i se dă putere şi peste  celelalte împărăţii. Din acest motiv avem şapte  capete şi zece coarne care sunt cele zece împăraţii sau zone administrative.

            4   Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a
                 aruncat pe pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii,
                 care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când
                 se va naşte.

     Coada lui târăşte a treia parte din stele, lucru care arată mulţimea îngerilor căzuţi din cer, care susţin balaurul roşu. Pe Pământ înţelegem că, similar cu cele din cer, sunt  multe state care depind economic, financiar sau în alt fel de acest mare imperiu şi de aceea îl urmează şi de bună voie se subordonează lui.

     O altă interpretare este cea referitoare la Episcopii căzuţi care sunt asemănaţi cu stelele din cer şi care cad  în înşelătoria Satanei. Aşa cum vedem la cap.1 versetul 20:

            20   Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta 
                   Mea, şi a celor şapte sfeşnice de aur este: Cele şapte
                   stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar  sfeşnicele
                   cele şapte sunt şapte Biserici.

     Ei nu mai pot străluci, deoarece Harul Domnului pleacă de la ei. Presupunem că ei vor încerca să constituie biserica apostată. Dacă acceptăm o asemenea interpretare, observăm ca numărul lor este mare deoarece autorul ne vorbeşte de o treime din numărul total al Episcopilor existenţi pe pământ în acel moment. „Apocalipsa Sf. Ioan un comentariu ortodox” de Arhiepiscopul Averichie Tauşev, la pag 169, ne arată ce spunea  Sfântul Andrei al Cezareei la cap 33 „ Diavolul este totdeauna înarmat împotriva Bisericii, silindu-se din ce în ce mai mult, să-i facă pe cei renăscuţi de ea mâncare pentru sine”.

 
            5   Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să
                 păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul
                 ei  fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui,

     Femeia însemnată, care face parte din  Biserica lui Domnului Iisus Hristos, fiind în chinurile facerii, naşte un copil, pe care Dumnezeu îl ia în cer pentru a-l creşte şi pentru a-l scăpa de balaurul de pe pământ, care doreşte din răsputeri să îl omoare. Acesta este Fiul Omului despre care am vorbit mai înainte prin proorocirea lui Daniel cap.7,13. Aşa cum am mai arătat, este vorba de a doua venire în lumea noastră, a Domnului Iisus Hristos, cel care va păstori toate neamurile Pământului. Acest lucru a fost profeţit de multă vreme prin  Psalmul al 2-lea  al lui David:

            8   Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi
                 stăpânirea Ta marginile  pământului.
            9   Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului
                 le vei zdrobi!"

            6   Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de
                 Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două
                 sute şi şaizeci de zile.

 

     Măsurile represive  aplicate în  imperiul lui Antihrist împotriva creştinilor, determină femeia care a născut împreună cu conducerea Bisericii Creştine, să se refugieze în deşert o mie două sute şaizeci de zile. Această durată este de trei ani cinci luni şi douăsprezece zile. Acolo, în deşert ea a avut adăpost şi hrană pentru a putea supravieţui acestei perioade. Toate aceste zile sunt foarte grele, deoarece numărul lor se ţine zi cu zi, iar Sfânta Evanghelie după Matei vorbeşte despre această grea perioadă de prigoană, pe care urmează să o traverseze creştinii, în cap. 24:

             9  Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi
                 veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu.

     Pentru cei care cred în Dumnezeu,  în Iisus Hristos şi în Duhul Sfânt, Sfânta Evanghelie după Matei  ne spune în cap. 24:

            22  Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un
                   trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.

Acest lucru înseamnă că pentru cei credincioşi, timpul va curge mai repede decât pentru ceilalţi oameni. Acest lucru este posibil şi poate deveni real, deoarece sufletul determină percepţia noastră asupra curgerii timpului.

          
            7   Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit
                 război cu balaurul. Şi se  războia şi balaurul şi îngerii
                 lui.

    

     În acest verset, este vorba de Sfântul Arhanghel Mihail, care este comandant al oştilor cereşti. El poartă sabie de foc şi este păzitor al Legilor lui Dumnezeu şi al poporului evreu. Mihail în ebraică se traduce „cine este ca Dumnezeu?” şi alături de Sfântul Arhanghel Gavril, face parte din Soborul celor şapte îngeri protectori. Aşa cum vedem din Vechiul Testament şi în scrierile proorocului Daniel cap.10:

            13  Şi îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci
                  şi una de zile, dar iată că  Mihail, cel dintâi dintre
                   îngerii păzitori, a venit în ajutorul meu şi eu l-am lăsat
                  acolo la îngerul păzitor al regelui Perşilor.

    În scrierea proorocului Daniel în cap.12, din nou ne vorbeşte de acţiunile Sfântului Arhanghel Mihail, pe care acum îl numeşte voievod, la fel ca şi versetul din Apocalipsă, adică conducător al armatei cereşti:

           1   Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod
                care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de
                strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele
                şi până în vremea de acum. Dar în vremea aceea, poporul
                tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris în
                carte. 

           8   Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer.
           9   Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult,
                care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată
                lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au  fost
                aruncaţi cu el

.

     Aici se relevă în mod explicit la faptul că balaurul, respectiv Satana,  pierde lupta din cer şi este nevoit să vină fizic pe pământ, împreună cu toţi îngerii lui căzuţi din cer. Unii comentatori actuali văd în acest verset o anunţare a venirii extratereştrilor pe pământ, lucru anunţat chiar şi de Vatican, prin vocea Papei. 

         10   Şi am auzit glas mare, în cer, zicând: Acum s-a făcut
                mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi
                stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost
                pârâşul fraţilor noştri, cel ce îi pâra pe ei înaintea
                Dumnezeului nostru, ziua şi  noaptea.

 

     Ioan Carpatinul în „Una sută capete de mângâiere”, cap.25, Filocalia,IV, p.130-131 ca şi în scrierile lui Isihie Sinaitul, Cuvânt despre trezvire, cap.47 Filocalia IV .p.78 arată:

 „ Când sufletul iese din trup, vrăjmaşul dă navala asupra lui, războindu-l şi ocărându-l şi făcându-se pârâş amarnic şi înfricoşat al lui, pentru cele ce a greşit. Dar atunci se poate vedea cum sufletul iubitor de Dumnezeu şi prea credincios, chiar dacă a fost mai înainte rănit adeseori de păcate, nu se sperie de năvălirile şi ameninţările aceluia ci se întăreşte mai mult întru Domnul şi zboară plin de bucurie încurajat de Sfintele puteri care îl conduc”. Versetul din Apocalipsă, cu bucurie ne spune, că diavolul care pâra şi cerea stăpânirea asupra sufletelor celor care mureau, a fost izgonit din cer pe pământ, deci în aceste timpuri, nu mai poate ridica asemenea pretenţii, la moartea noastră.              

          11   Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul
                   mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul lor, până la
                   moarte.

  

     Biruinţa asupra balaurului din cer a fost deplină datorită sângelui vărsat de Domnul Iisus Hristos care s-a jertfit pentru iertarea păcatelor noastre şi prin cuvântul biruitor al martirilor creştini care au dat mărturie. Ei şi-au dat viaţă pământească pentru Mântuitorul nostru şi Biserica Creştină, câştigând viaţă veşnică.  Aşa cum ne spune şi Sfânta Evanghelie după Ioan cap.12:

            25   Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi
                   urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru
                   viaţa veşnică.

            12   Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în
                   ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a
                   coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul
                   lui e scurt

     Cei din cer, se bucură de plecarea diavolului, dar ne plâng pe noi, pentru că venind pe pământ, el aduce toate relele şi înşelările sale. Acestea se vor manifesta din plin în  timpul domniei lui Antihrist, timp pe care îl vedem desluşit în prorocirea lui Daniel

cap 8:

          13  Şi am auzit un sfânt care grăia, şi un alt sfânt a zis
                către cel ce grăia: "Până când va dura vedenia şi jertfa
                de fiecare zi nu se va mai aduce şi un păcat al pustiirii
                 va fi pus în loc şi templul şi oştirea vor fi călcate în
                 picioare?"  
           14  Atunci el i-a răspuns: "Până la două mii trei sute de
                 seri şi de dimineţi; după aceasta templul îşi va avea din
                 nou rostul lui". 

Adică şase ani, trei luni şi jumătate, iar la versetul proorocul Daniel ne spune despre Antihrist in cap. 27:

            27  Şi El va încheia un legământ cu mulţi într-o săptămână,
                  iar la mijlocul săptămânii va înceta jertfa şi prinosul şi
                  în templu va fi urâciunea pustiirii, până când pedeapsa
                  nimicirii cea hotărâtă se va vărsa peste locul pustiirii".

Aşa cum ştim, când profetul Daniel vorbeşte de evenimente care au durata dată în săptămâni, ştim că el vorbeşte despre săptămâni de ani, care au o durată de şapte ani. Antihrist  va fi blajin la început şi va încheia înţelegeri cu multe state ca să îi recunoască puterea lui dominantă pe glob, probabil ca şef al unui guvern mondial. El va „împărăţi” timp de doi ani şi zece luni, până când  va interzice jertfa în templu, ca şi slujirea din bisericile creştine.   

           
           13  Iar când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ,
                 a prigonit pe femeia care născuse pruncul.
          14   Şi femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur,
                 ca să zboare în pustie, la locul ei, unde e hrănită acolo
                 o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de
                 faţa şarpelui.        

     Aşa cum am văzut şi anterior, imperiul întunericului lui Antihrist prigoneşte puternic biserica Domnului Iisus Hristos, ştiind că timpul său de domnie îngăduit de Dumnezeu este scurt. Marele vultur este un simbol ascuns, posibil un heruvim, sau posibil un avion sau o formaţie de avioane care,  au numele de cod „vulturul „ şi care, practic,  transportă Episcopii adevăratei biserici creştine în deşert. Acolo biserica va petrece perioada cea mai dură a prigoanei împotriva a tot ce înseamnă credinţă în Dumnezeu Tatăl şi Domnul Iisus Hristos pe pământ. Aceasta va dura „o vreme si vremuri si jumătate de vreme” adică trei ani şi  jumătate.

     

          15    Şi şarpele a aruncat din gura lui, după femeie, apă ca
                  un râu ca s-o ia apa.
          16    Şi pământul i-a venit femeii într-ajutor, căci pământul
                  şi-a deschis gura sa şi a înghiţit râul pe care-l
                  aruncase balaurul, din gură.  

     Observăm că, în general, în această scriere, apa este comparată cu mulţimea oamenilor sau a maselor de oameni. Aruncarea apei din gura balaurului poate reprezenta trimiterea unei formaţiuni militare în deşert pentru a captura sau destructura biserica. O altă ipoteză este constrângerea făcută de Antihrist asupra  multor oameni, pentru lepădarea totală a credinţei. Aceştia, indiferent că ştiu sau nu locul unde se ascunde Biserica vie şi lucrătoare a Domnului Iisus Hristos, refuză să îşi schimbe credinţa, şi sunt trimişi în deşert fără apă şi hrană. Cred că de aceea se spune că pământul şi-a deschis gura sa ca să îi primească, pentru ca Biserica să dăinuie vie şi nealterată.     

     O altă interpretare mai puţin plauzibilă, vorbeşte despre deschiderea sau distrugerea unui baraj mare,  prin a cărui deversare, să creeze o viitură puternică pe albia unui curs de apă, cu scopul vădit de distrugere a aşezărilor aflate în aval, unde se ascund oamenii care formează Biserica vie şi luptătoare.

   

           17   Şi balaurul s-a aprins de mânie asupra femeii şi a
                  pornit să facă război cu ceilalţi din seminţia ei, care
                  păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus.
           18   Şi a stat pe nisipul mării.

 

     Văzând că nu poate să distrugă Biserica, balaurul adică Antihrist, condus de Satana, a pornit  prigoana pe tot Pământul împotriva creştinilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus. El va declanşa război şi va cotropi Israelul, învingând rapid poporul sfinţilor, adică poporului evreu, oprindu-se pe nisipul mării Mediterane.

   

Cap. 8 Cei doi prooroci - partea a doua

 Trâmbiţa a şaptea

            15  Şi a trâmbiţat al şaptelea înger şi s-au pornit, în cer,
                  glasuri puternice care ziceau:  Împărăţia lumii a ajuns
                  a Domnului nostru şi a Hristosului Său şi va împărăţi
                  în vecii vecilor.
            16  Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care şed înaintea lui
                  Dumnezeu pe scaunele lor, au căzut cu feţele la pământ
                   şi s-au închinat lui Dumnezeu,
            17  Zicând: Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeule,   
                  Atotţiitorule, Cel ce eşti şi Cel ce erai  şi Cel ce vii, că
                  ai luat puterea Ta cea mare şi împărăţeşti.

     După trâmbiţa a şaptea glasurile din cer se bucură şi ne vestesc că  Dumnezeu va impune imediat autoritatea Sa pe Pământ. El va da  împărăţia pământului Fiului său, Domnului Iisus Hristos. Aşa arată şi proorocul Daniel la cap.7:
          13   Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului
                 venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel
                 vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui.
          14   Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate
                 popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui.
                 Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece,
                 iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.
   Domnul nostru Iisus Hristos care vine acum cu nume nou ceresc, este numit de către proorocul Daniel, Fiul Omului. El primeşte Pământul ca împărăţie de la Dumnezeu Tatăl şi vine fizic pe norii slavei cereşti.
           
          18   Şi neamurile s-au mâniat, dar a venit mânia Ta şi
                 vremea celor morţi, ca să fie  judecaţi, şi să răsplăteşti
                 pe robii Tăi, pe prooroci şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem
                 de numele Tău, pe cei mici şi pe cei mari, şi să pierzi
                 pe cei ce prăpădesc pământul.

Cap. 8 Cei doi prooroci - partea intaia

   8. Cei doi prooroci

   Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 10

Un înger se arată, ţinând în mână o carte deschisă. Poruncă lui Ioan să înghită această carte.

            1 Şi am văzut alt înger puternic, pogorându-se din cer,
               învăluit într-un nor şi pe capul lui era curcubeul, iar faţa
               lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte
               stâlpi de foc,
            2 Şi în mână avea o carte mică, deschisă. Şi a pus piciorul
               lui cel drept pe mare, iar  pe cel stâng pe pământ,

Măreţia acestui înger este deosebită, faptul că a pus un picior pe mare şi unul pe uscat, denotă înalta autoritate pe care o are pe întreg pământul. El vesteşte ce urmează să se petreacă pe Pământ, dar şi cu popoarele lumii, asemănate cu marea. Cartea mică deschisă este cartea care ne revine nouă şi arată că îngerul a venit pentru a aduce  la cunoştinţa oamenilor cele ce vor fi  de aici înainte din punct de vedere social şi spiritual.

            3   Şi a strigat cu glas puternic, precum răcneşte leul. Iar
                 când a strigat, cele şapte tunete au slobozit glasurile
                 lor.
            4   Şi când au vorbit cele şapte tunete, voiam să scriu, dar  
                 am auzit o voce care zicea din cer: Pecetluieşte cele ce
                 au spus cele şapte tunete şi nu le scrie.

    

     Cele şapte tunete sunt cele şapte duhuri care stau în fata tronului lui Dumnezeu şi transmit cuvântul Domnului, aşa cum vedem şi din Psalmul 28 a lui David ;

           3   Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat;
                 Domnul peste ape multe.

Aici apele multe înseamnă popoare şi mulţimi de oameni din diferite neamuri, care aud cuvântul Lui Dumnezeu.

           5   Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe
                 pământ, şi-a ridicat mâna dreaptă către cer,
           6    Şi s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, Care a
                 făcut cerul şi cele ce sunt în cer şi pământul şi cele ce
                 sunt pe pământ şi marea şi cele ce sunt în mare, că timp
                 nu va mai fi,
           7   Ci, în zilele când va grăi al şaptelea înger – când va fi
                să trâmbiţeze – atunci va fi  săvârşită taina lui
                Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, proorocilor.

     După trâmbiţa a şaptea pe pământ, timp nu va mai fi pentru îndreptarea păcătoşilor. Prin asta el ne avertizează că aceştia sunt ultimii ani, în care oamenii trebuie să se îndrepte cu credinţă şi smerenie către Dumnezeu. Iată ce spune proorocul Daniel în cap. 11;

          36  Şi regele va face după placul său şi se va ridica şi se va
                trufi împotriva oricărui dumnezeu şi împotriva   
                Dumnezeului dumnezeilor va spune lucruri nemaiauzite
                şi va  propăşi până ce sfârşitul mâniei va veni, că ceea
                ce este hotărât se va întâmpla.

      În acest verset proorocul vorbeşte de Antihrist care încearcă să domine oamenii de pe întreg pământul, creând un  imperiu cu o nouă aşa zisă religie, care cere şi îi constrânge pe toţi oamenii să se închine lui.

   

            8  Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iarăşi a vorbit cu
                mine, zicând: Mergi de ia cartea cea deschisă din mâna  
                îngerului, care stă pe mare şi pe pământ.
            9  Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi
                mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o  şi va amărî pântecele
                tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.

     Mâncarea cărţii, se referă la asimilarea în totalitate a conţinutului prorocirii. Expresia este uzuală şi astăzi cu referire la elevi şi studenţi care învaţă susţinut, adică „au mâncat cartea”, o ştiu pe de rost. Pe de altă parte, anumite scrieri care trebuiau să rămână secrete erau scrise pe hârtie de orez, care după citire şi învăţarea conţinutul trebuiau fi mâncate, ca înscrisul să nu poată cădea în mâna inamicilor. Despre acest lucru ne spune din vremea sa şi proorocul Iezechiel cap. 3;

           1  Apoi mi-a zis: "Fiul omului, mănâncă ceea ce ai
               dinainte, mănâncă această hârtie şi mergi de grăieşte
               casei lui Israel!"
           2   Atunci eu mi-am deschis gura şi Acela mi-a dat să
                mănânc cartea aceea,
           3   Şi mi-a zis: "Fiul omului, hrăneşte-ţi pântecele şi-ţi
                satură lăuntrul tău cu această carte pe care ţi-o dau Eu!"
                Şi eu am mâncat-o şi era în gura mea dulce ca mierea.

         10   Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am  
                mâncat-o; şi era în gura mea dulce ca mierea, dar, după
                ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât.
         11   Şi apoi mi-a zis: Tu trebuie să prooroceşti, încă o dată,
                la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi.

      Dulceaţa din gura Sfântului Ioan Teologul este dată de bucuria sufletului pentru aflarea cuvintelor Domnului, scrise în această carte mică. Amărăciunea pântecelor vine din tristeţea minţii şi a trupului, la aflarea şi înţelegerea evenimentelor prin care vor trece oamenii. În acest fel i s-a dat Sfântului Ioan Teologul darul de a profeţi tuturor de pe Pământ. Acest dar îl primiseră şi profeţii din vechime de la Sfântul Duh. În continuare, îngerul subliniază importanţa profeţirii corecte pentru a transmite popoarelor, neamurilor şi împăraţilor, modul de desfăşurare a evenimentelor care  vor veni, după ce a şaptea trâmbiţă va suna. 

      Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 11

Măsurarea templului. Doi martori ucişi de fiară înviază şi se înalţă la cer. Trâmbiţa a şaptea. Cântarea. Templul lui Dumnezeu în cer.

            1   Apoi mi-au dat o trestie, asemenea unui toiag, zicând:
                 Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul şi  
                 pe cei ce se închină în el.
            2  Iar curtea cea din afară a templului, scoate-o din 
                 socoteală şi n-o măsura, pentru că a fost dată
                 neamurilor, care vor călca în picioare cetatea sfântă
                 patruzeci şi două de luni.

  

     Sfântul Ioan Teologul primeşte sarcina de a măsura spaţiul care va rămâne sfânt din Templul lui Dumnezeu din Ierusalim. După cum ştim, Templul nu a mai fost reconstruit după distrugerea sa de către romani. Problema reconstrucţiei din zilele noastre este învăluită de un mare mister, probabil în vederea feririi lui de curiozitatea oamenilor şi de eventuale atacuri teroriste. Curtea exterioară nu trebuie măsurată deoarece a fost dată neamurilor, care sunt necredincioşi şi care vor călca cetatea sfântă, adică Ierusalimul, timp de trei ani şi şase luni. Se pare că într-o anumită zonă în care s-a aflat vechiul templul, se lucrează în subteran la un nou templu, dar ştirea poate fi doar o speculaţie.

    Timpul arătat aici de patruzeci si două de luni înseamnă trei ani şi jumătate.   

            3  Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci,
                îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile.
            4  Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care
                stau înaintea Domnului pământului.

     În aceste vremuri, vor veni cei doi prooroci trimişi de Dumnezeu, ca să deconspire lucrarea falsă a domniei lui Antihrist pe tot Pământul. Cei doi prooroci sunt îmbrăcaţi în sac, la fel ca proorocii din vechime, lucru care arată apelul lor la pocăinţă, adresat tuturor oamenilor de pe Pământ. Ei sunt comparaţi cu două sfeşnice care luminează sufletele şi minţile, înaintea venirii Domnului. Prin proorocirea lor, omenirea este din nou avertizată, să nu creadă minciunile propagandei demonice şi să se întoarcă la adevărata credinţă, deoarece judecata acestei lumi este aproape. Această proorocire este deosebit de importantă, deoarece timpul în care ea se petrece este precis exprimat în zile, totalizând trei ani, cinci luni şi aproximativ unsprezece zile.

     Asupra numelor celor doi prooroci, s-au făcut mai multe presupuneri. Unii autori spun că ar fi  Moise şi Ilie, sau după alţii, Enoh şi Ilie, pentru că aceştia doi au fost ridicaţi în trup de carne, la cer. O altă posibilitate, ar fi ca cei doi prooroci sa fie doi Sfinţi Apostoli, care nu au trecut prin moarte, aşa cum arată cuvintele Mântuitorului în Sfânta Evanghelie după Matei cap. 16, când stătea de vorbă cu Apostolii:

          28  Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care
                 nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul
                 Omului, venind în împărăţia Sa.

     După puterile pe care le au, cred că este vorba de Sfântul Ilie şi de Sfântul Ioan Teologul, autorul Apocalipsei, care primeşte darul prorocirii, aşa cum am văzut mai sus, la cap. 10, versetul 11 şi care nu au trecut prin moarte. Despre Sfântul Ilie despre care vorbim, aici ne spune Sfânta Evanghelie după Matei cap. 11:

           13   Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan.
           14   Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină.

     Tot din Biblie ştim că Sfântul Ioan (Botezătorul) adică Sfântul Ilie avea darul să închidă cerul ca să nu plouă şi să facă tot felul de minuni. 

             5   Şi dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor

                şi mistuieşte pe vrăjmaşii lor; şi dacă ar voi cineva să-i
                vatăme, acela trebuie ucis.

      Iată ce ne spune Vechiul Testament despre proorocul Ilie Trezviteanul, în Cartea a patra a Regilor  la cap.1 „Boala lui Ohozia. Râvna lui Ilie”:

            8  Şi ei i-au răspuns: "Omul acela este păros peste tot şi
                încins peste mijloc cu o cingătoare de curea". A zis
                regele: "Acela este Ilie Tesviteanul".
            9  Atunci regele a trimis la el o căpetenie peste cincizeci cu
                cei cincizeci ai lui; şi acesta a venit la el, când Ilie sta pe
                vârful muntelui şi i-a zis: "Omul lui Dumnezeu, regele
                 îţi zice: "Coboară-te!"
          10  Iar Ilie a răspuns: "De sunt omul lui Dumnezeu, să se
                 coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe ce 
                 cincizeci ai tăi!" Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit
                 pe el şi pe cei cincizeci ai lui.

            6  Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă
                în zilele proorociei lor, şi putere au peste ape să le
                schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de
                urgie, ori de câte ori vor voi.
            7  Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică
                din adânc va face război cu ei, şi-i va birui şi-i va omorî.
 

     Fiara este imperiul în frunte cu Antihrist,  conducătorul lui, căruia i s-a dat putere mare pe Pământ, ajutat de satana şi de îngerii izgoniţi din cer. Putere multă îi dă şi balaurul cel ieşit din mare, la care se adaugă şi duhurile rele ieşite prin deschiderea, aşa cum am văzut, a fântânii adâncurilor. Acest om devine, treptat, conducătorul unei mari coaliţii între state mari şi puternice. Există posibilitatea ca el să fie aceeaşi persoană cu conducătorul armatei lăcustelor arătate la cap 9 din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul:

      11  Şi au ca împărat al lor pe îngerul adâncului, al cărui

            nume, în evreieşte, este Abaddon, iar în elineşte are

            numele Apollion.

După cum am mai arătat, acest nume se traduce atât din iudaică cât şi din greacă, prin Nimicitorul, Distrugătorul.

Referitor la uciderea celor doi prooroci, precum şi a multor oameni credincioşi şi înţelepţi, în această tristă perioadă, proorocul Daniel la cap.11 ne spune:    

          33   Cei mai înţelepţi vor învăţa pe cei mulţi, dar ei vor
                 cădea un timp de sabie şi foc, de temniţă şi pustiire.

  

            8   Şi trupurile lor vor zăcea pe uliţele cetăţii celei mari,
                care se cheamă, duhovniceşte, Sodoma şi Egipt, unde a
                fost răstignit şi Domnul lor.

     Prin cetatea cea mare, autorul ne vorbeşte despre Ierusalim, aşa cum este el denumit de proorocul Isaia în cap. 1, în versetele 9 şi 10, din cauza fărădelegilor ce se făceau în el. Aici, proorocii erau bătuţi cu pietre, fiind  persecutaţi la fel ca în Egipt. Ierusalimul, unde, pe Golgota a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. Despre acest oraş ne vorbeşte şi Domnul Iisus Hristos cum vedem în Sfânta Evanghelie după Matei în cap.23:

           37  Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu
                 pietre ucizi pe cei trimişi la  tine; de câte ori am voit să
                 adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub
                 aripi, dar nu aţi voit.

     Cei doi prooroci vor fi ucişi în Ierusalim de Antihrist, după ce armata fiarei cucereşte Israelul.

            9   Şi din popoare, din seminţii, din limbi şi din neamuri vor
                 privi la trupurile lor trei zile şi jumătate şi nu vor 
                 îngădui ca ele să fie puse în mormânt.
          10   Iar locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor
                 şi vor fi în veselie şi îşi vor trimite daruri unul altuia,
                 pentru că aceşti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de
                 pe pământ.

 

     Probabil din acest eveniment tragic, se va face o mare ştire de presă, care va înconjura Pământul.  Se vor decide zile nelucrătoare de sărbătoare, iar trupurile lor vor fi arătate la televizor, fiind  supravegheate permanent. Necredincioşii se vor bucura, crezând că au scăpat de pedeapsa promisă de Dumnezeu, prezisă lor prin gura celor doi prooroci şi prin scrierile sfinte din Biblie.

            11   Şi după cele trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la
                   Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat pe picioarele lor
                   şi frică mare a căzut peste cei ce se uitau la ei.

Învierea lor după trei zile este timpul pe care l-a menţionat Iisus, prin mărturia lăsată de  Sfânta Evanghelie după Ioan cap. 2 ,

            19   Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi
                   în trei zile îl voi ridica.
            20   Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit
                   templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile?
            21   Iar El vorbea despre templul trupului Său.

Învierea proorocilor va stârni panică mare în lume, deoarece se vor adeveri cele scrise în această carte, dar din păcate timp de pocăinţă şi întoarcere la credinţă nu va mai fi.

            12   Şi din cer au auzit glas puternic, zicându-le: Suiţi-vă
                   aici! Şi s-au suit la cer, în  nori, şi au privit la ei
                   duşmanii lor.
            13   Şi în ceasul acela s-a făcut cutremur mare şi a zecea
                   parte din cetate s-a prăbuşit şi au pierit în cutremur
                   şapte mii de oameni, iar ceilalţi s-au înfricoşat şi au
                   dat slavă Dumnezeului cerului.
            14   Al doilea "vai" a trecut; al treilea "vai", iată, vine
                   degrabă.

 

Plecarea  în corp fizic în nor a fost văzută de toţi duşmanii lor,  iar după plecarea lor  se va petrece un mare cutremur, judecând după numărul victimelor de şapte mii. Faptele lor pe mulţi îi vor convinge de puterea adevăratului Dumnezeu din ceruri şi vor da slavă Lui.