Cap. 8 Cei doi prooroci - partea intaia

   8. Cei doi prooroci

   Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 10

Un înger se arată, ţinând în mână o carte deschisă. Poruncă lui Ioan să înghită această carte.

            1 Şi am văzut alt înger puternic, pogorându-se din cer,
               învăluit într-un nor şi pe capul lui era curcubeul, iar faţa
               lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte
               stâlpi de foc,
            2 Şi în mână avea o carte mică, deschisă. Şi a pus piciorul
               lui cel drept pe mare, iar  pe cel stâng pe pământ,

Măreţia acestui înger este deosebită, faptul că a pus un picior pe mare şi unul pe uscat, denotă înalta autoritate pe care o are pe întreg pământul. El vesteşte ce urmează să se petreacă pe Pământ, dar şi cu popoarele lumii, asemănate cu marea. Cartea mică deschisă este cartea care ne revine nouă şi arată că îngerul a venit pentru a aduce  la cunoştinţa oamenilor cele ce vor fi  de aici înainte din punct de vedere social şi spiritual.

            3   Şi a strigat cu glas puternic, precum răcneşte leul. Iar
                 când a strigat, cele şapte tunete au slobozit glasurile
                 lor.
            4   Şi când au vorbit cele şapte tunete, voiam să scriu, dar  
                 am auzit o voce care zicea din cer: Pecetluieşte cele ce
                 au spus cele şapte tunete şi nu le scrie.

    

     Cele şapte tunete sunt cele şapte duhuri care stau în fata tronului lui Dumnezeu şi transmit cuvântul Domnului, aşa cum vedem şi din Psalmul 28 a lui David ;

           3   Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat;
                 Domnul peste ape multe.

Aici apele multe înseamnă popoare şi mulţimi de oameni din diferite neamuri, care aud cuvântul Lui Dumnezeu.

           5   Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe
                 pământ, şi-a ridicat mâna dreaptă către cer,
           6    Şi s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, Care a
                 făcut cerul şi cele ce sunt în cer şi pământul şi cele ce
                 sunt pe pământ şi marea şi cele ce sunt în mare, că timp
                 nu va mai fi,
           7   Ci, în zilele când va grăi al şaptelea înger – când va fi
                să trâmbiţeze – atunci va fi  săvârşită taina lui
                Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, proorocilor.

     După trâmbiţa a şaptea pe pământ, timp nu va mai fi pentru îndreptarea păcătoşilor. Prin asta el ne avertizează că aceştia sunt ultimii ani, în care oamenii trebuie să se îndrepte cu credinţă şi smerenie către Dumnezeu. Iată ce spune proorocul Daniel în cap. 11;

          36  Şi regele va face după placul său şi se va ridica şi se va
                trufi împotriva oricărui dumnezeu şi împotriva   
                Dumnezeului dumnezeilor va spune lucruri nemaiauzite
                şi va  propăşi până ce sfârşitul mâniei va veni, că ceea
                ce este hotărât se va întâmpla.

      În acest verset proorocul vorbeşte de Antihrist care încearcă să domine oamenii de pe întreg pământul, creând un  imperiu cu o nouă aşa zisă religie, care cere şi îi constrânge pe toţi oamenii să se închine lui.

   

            8  Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iarăşi a vorbit cu
                mine, zicând: Mergi de ia cartea cea deschisă din mâna  
                îngerului, care stă pe mare şi pe pământ.
            9  Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi
                mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o  şi va amărî pântecele
                tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.

     Mâncarea cărţii, se referă la asimilarea în totalitate a conţinutului prorocirii. Expresia este uzuală şi astăzi cu referire la elevi şi studenţi care învaţă susţinut, adică „au mâncat cartea”, o ştiu pe de rost. Pe de altă parte, anumite scrieri care trebuiau să rămână secrete erau scrise pe hârtie de orez, care după citire şi învăţarea conţinutul trebuiau fi mâncate, ca înscrisul să nu poată cădea în mâna inamicilor. Despre acest lucru ne spune din vremea sa şi proorocul Iezechiel cap. 3;

           1  Apoi mi-a zis: "Fiul omului, mănâncă ceea ce ai
               dinainte, mănâncă această hârtie şi mergi de grăieşte
               casei lui Israel!"
           2   Atunci eu mi-am deschis gura şi Acela mi-a dat să
                mănânc cartea aceea,
           3   Şi mi-a zis: "Fiul omului, hrăneşte-ţi pântecele şi-ţi
                satură lăuntrul tău cu această carte pe care ţi-o dau Eu!"
                Şi eu am mâncat-o şi era în gura mea dulce ca mierea.

         10   Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am  
                mâncat-o; şi era în gura mea dulce ca mierea, dar, după
                ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât.
         11   Şi apoi mi-a zis: Tu trebuie să prooroceşti, încă o dată,
                la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi.

      Dulceaţa din gura Sfântului Ioan Teologul este dată de bucuria sufletului pentru aflarea cuvintelor Domnului, scrise în această carte mică. Amărăciunea pântecelor vine din tristeţea minţii şi a trupului, la aflarea şi înţelegerea evenimentelor prin care vor trece oamenii. În acest fel i s-a dat Sfântului Ioan Teologul darul de a profeţi tuturor de pe Pământ. Acest dar îl primiseră şi profeţii din vechime de la Sfântul Duh. În continuare, îngerul subliniază importanţa profeţirii corecte pentru a transmite popoarelor, neamurilor şi împăraţilor, modul de desfăşurare a evenimentelor care  vor veni, după ce a şaptea trâmbiţă va suna. 

      Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 11

Măsurarea templului. Doi martori ucişi de fiară înviază şi se înalţă la cer. Trâmbiţa a şaptea. Cântarea. Templul lui Dumnezeu în cer.

            1   Apoi mi-au dat o trestie, asemenea unui toiag, zicând:
                 Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul şi  
                 pe cei ce se închină în el.
            2  Iar curtea cea din afară a templului, scoate-o din 
                 socoteală şi n-o măsura, pentru că a fost dată
                 neamurilor, care vor călca în picioare cetatea sfântă
                 patruzeci şi două de luni.

  

     Sfântul Ioan Teologul primeşte sarcina de a măsura spaţiul care va rămâne sfânt din Templul lui Dumnezeu din Ierusalim. După cum ştim, Templul nu a mai fost reconstruit după distrugerea sa de către romani. Problema reconstrucţiei din zilele noastre este învăluită de un mare mister, probabil în vederea feririi lui de curiozitatea oamenilor şi de eventuale atacuri teroriste. Curtea exterioară nu trebuie măsurată deoarece a fost dată neamurilor, care sunt necredincioşi şi care vor călca cetatea sfântă, adică Ierusalimul, timp de trei ani şi şase luni. Se pare că într-o anumită zonă în care s-a aflat vechiul templul, se lucrează în subteran la un nou templu, dar ştirea poate fi doar o speculaţie.

    Timpul arătat aici de patruzeci si două de luni înseamnă trei ani şi jumătate.   

            3  Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci,
                îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile.
            4  Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care
                stau înaintea Domnului pământului.

     În aceste vremuri, vor veni cei doi prooroci trimişi de Dumnezeu, ca să deconspire lucrarea falsă a domniei lui Antihrist pe tot Pământul. Cei doi prooroci sunt îmbrăcaţi în sac, la fel ca proorocii din vechime, lucru care arată apelul lor la pocăinţă, adresat tuturor oamenilor de pe Pământ. Ei sunt comparaţi cu două sfeşnice care luminează sufletele şi minţile, înaintea venirii Domnului. Prin proorocirea lor, omenirea este din nou avertizată, să nu creadă minciunile propagandei demonice şi să se întoarcă la adevărata credinţă, deoarece judecata acestei lumi este aproape. Această proorocire este deosebit de importantă, deoarece timpul în care ea se petrece este precis exprimat în zile, totalizând trei ani, cinci luni şi aproximativ unsprezece zile.

     Asupra numelor celor doi prooroci, s-au făcut mai multe presupuneri. Unii autori spun că ar fi  Moise şi Ilie, sau după alţii, Enoh şi Ilie, pentru că aceştia doi au fost ridicaţi în trup de carne, la cer. O altă posibilitate, ar fi ca cei doi prooroci sa fie doi Sfinţi Apostoli, care nu au trecut prin moarte, aşa cum arată cuvintele Mântuitorului în Sfânta Evanghelie după Matei cap. 16, când stătea de vorbă cu Apostolii:

          28  Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care
                 nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul
                 Omului, venind în împărăţia Sa.

     După puterile pe care le au, cred că este vorba de Sfântul Ilie şi de Sfântul Ioan Teologul, autorul Apocalipsei, care primeşte darul prorocirii, aşa cum am văzut mai sus, la cap. 10, versetul 11 şi care nu au trecut prin moarte. Despre Sfântul Ilie despre care vorbim, aici ne spune Sfânta Evanghelie după Matei cap. 11:

           13   Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan.
           14   Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină.

     Tot din Biblie ştim că Sfântul Ioan (Botezătorul) adică Sfântul Ilie avea darul să închidă cerul ca să nu plouă şi să facă tot felul de minuni. 

             5   Şi dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor

                şi mistuieşte pe vrăjmaşii lor; şi dacă ar voi cineva să-i
                vatăme, acela trebuie ucis.

      Iată ce ne spune Vechiul Testament despre proorocul Ilie Trezviteanul, în Cartea a patra a Regilor  la cap.1 „Boala lui Ohozia. Râvna lui Ilie”:

            8  Şi ei i-au răspuns: "Omul acela este păros peste tot şi
                încins peste mijloc cu o cingătoare de curea". A zis
                regele: "Acela este Ilie Tesviteanul".
            9  Atunci regele a trimis la el o căpetenie peste cincizeci cu
                cei cincizeci ai lui; şi acesta a venit la el, când Ilie sta pe
                vârful muntelui şi i-a zis: "Omul lui Dumnezeu, regele
                 îţi zice: "Coboară-te!"
          10  Iar Ilie a răspuns: "De sunt omul lui Dumnezeu, să se
                 coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe ce 
                 cincizeci ai tăi!" Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit
                 pe el şi pe cei cincizeci ai lui.

            6  Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă
                în zilele proorociei lor, şi putere au peste ape să le
                schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de
                urgie, ori de câte ori vor voi.
            7  Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică
                din adânc va face război cu ei, şi-i va birui şi-i va omorî.
 

     Fiara este imperiul în frunte cu Antihrist,  conducătorul lui, căruia i s-a dat putere mare pe Pământ, ajutat de satana şi de îngerii izgoniţi din cer. Putere multă îi dă şi balaurul cel ieşit din mare, la care se adaugă şi duhurile rele ieşite prin deschiderea, aşa cum am văzut, a fântânii adâncurilor. Acest om devine, treptat, conducătorul unei mari coaliţii între state mari şi puternice. Există posibilitatea ca el să fie aceeaşi persoană cu conducătorul armatei lăcustelor arătate la cap 9 din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul:

      11  Şi au ca împărat al lor pe îngerul adâncului, al cărui

            nume, în evreieşte, este Abaddon, iar în elineşte are

            numele Apollion.

După cum am mai arătat, acest nume se traduce atât din iudaică cât şi din greacă, prin Nimicitorul, Distrugătorul.

Referitor la uciderea celor doi prooroci, precum şi a multor oameni credincioşi şi înţelepţi, în această tristă perioadă, proorocul Daniel la cap.11 ne spune:    

          33   Cei mai înţelepţi vor învăţa pe cei mulţi, dar ei vor
                 cădea un timp de sabie şi foc, de temniţă şi pustiire.

  

            8   Şi trupurile lor vor zăcea pe uliţele cetăţii celei mari,
                care se cheamă, duhovniceşte, Sodoma şi Egipt, unde a
                fost răstignit şi Domnul lor.

     Prin cetatea cea mare, autorul ne vorbeşte despre Ierusalim, aşa cum este el denumit de proorocul Isaia în cap. 1, în versetele 9 şi 10, din cauza fărădelegilor ce se făceau în el. Aici, proorocii erau bătuţi cu pietre, fiind  persecutaţi la fel ca în Egipt. Ierusalimul, unde, pe Golgota a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. Despre acest oraş ne vorbeşte şi Domnul Iisus Hristos cum vedem în Sfânta Evanghelie după Matei în cap.23:

           37  Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu
                 pietre ucizi pe cei trimişi la  tine; de câte ori am voit să
                 adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub
                 aripi, dar nu aţi voit.

     Cei doi prooroci vor fi ucişi în Ierusalim de Antihrist, după ce armata fiarei cucereşte Israelul.

            9   Şi din popoare, din seminţii, din limbi şi din neamuri vor
                 privi la trupurile lor trei zile şi jumătate şi nu vor 
                 îngădui ca ele să fie puse în mormânt.
          10   Iar locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor
                 şi vor fi în veselie şi îşi vor trimite daruri unul altuia,
                 pentru că aceşti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de
                 pe pământ.

 

     Probabil din acest eveniment tragic, se va face o mare ştire de presă, care va înconjura Pământul.  Se vor decide zile nelucrătoare de sărbătoare, iar trupurile lor vor fi arătate la televizor, fiind  supravegheate permanent. Necredincioşii se vor bucura, crezând că au scăpat de pedeapsa promisă de Dumnezeu, prezisă lor prin gura celor doi prooroci şi prin scrierile sfinte din Biblie.

            11   Şi după cele trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la
                   Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat pe picioarele lor
                   şi frică mare a căzut peste cei ce se uitau la ei.

Învierea lor după trei zile este timpul pe care l-a menţionat Iisus, prin mărturia lăsată de  Sfânta Evanghelie după Ioan cap. 2 ,

            19   Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi
                   în trei zile îl voi ridica.
            20   Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit
                   templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile?
            21   Iar El vorbea despre templul trupului Său.

Învierea proorocilor va stârni panică mare în lume, deoarece se vor adeveri cele scrise în această carte, dar din păcate timp de pocăinţă şi întoarcere la credinţă nu va mai fi.

            12   Şi din cer au auzit glas puternic, zicându-le: Suiţi-vă
                   aici! Şi s-au suit la cer, în  nori, şi au privit la ei
                   duşmanii lor.
            13   Şi în ceasul acela s-a făcut cutremur mare şi a zecea
                   parte din cetate s-a prăbuşit şi au pierit în cutremur
                   şapte mii de oameni, iar ceilalţi s-au înfricoşat şi au
                   dat slavă Dumnezeului cerului.
            14   Al doilea "vai" a trecut; al treilea "vai", iată, vine
                   degrabă.

 

Plecarea  în corp fizic în nor a fost văzută de toţi duşmanii lor,  iar după plecarea lor  se va petrece un mare cutremur, judecând după numărul victimelor de şapte mii. Faptele lor pe mulţi îi vor convinge de puterea adevăratului Dumnezeu din ceruri şi vor da slavă Lui.