7. A saptea pecete - partea a treia

7.4. Trâmbiţa a patra

          12   Şi a trâmbiţat al patrulea înger; şi a fost lovită a treia
                 parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia
                 parte din stele, ca să fie întunecată a treia parte a lor
                 şi ziua să-şi piardă din lumină a treia parte, şi noaptea
                 tot aşa.
 

Această întunecare a soarelui şi lunii poate fi de origine terestră,  de exemplu, ca urmare a unei puternice furtuni de praf, sau emisia de fum şi cenuşă a unui vulcan mare în erupţie. În acest caz, o mare cantitate din vaporii de apă şi rocă fin sfărmată, ajunge în straturile superioare ale atmosferei terestre, blocând pătrunderea a o treime din radiaţia luminoasă solară. La fel  noaptea, luna şi stelele vor pierde o treime din strălucire lor. Cât va persista acest fenomen nu se precizează, dar un lucru este cert, că  ecosistemul planetei va avea de suferit dacă el persistă un timp îndelungat, putând genera ca şi în trecut scăderi ale temperaturii de 1-2 grade pe suprafeţe mari.

La producerea acestui eveniment un important candidat este vulcanul Katla din Islanda, având pe fratele său, vulcanul Eyiafjallajokull, care a erupt în anul 2010, paralizând traficul aerian din Europa timp de câteva zile. Studii actuale ale acumulării de lavă şi urcarea ei către suprafaţă, prognozează că el va avea o erupţie de 10 ori mai puternică decât a fratelui său, într-un timp nu prea lung. Actual, el este acoperit de gheaţa şi zăpada unui gheţar, fapt care va amplifica considerabil efectele erupţiei. Datorită gheţii care se va topi instantaneu în contact cu lava, se va genera o enormă masă de vapori care va urca cu viteză la înălţimi mari, iar cenuşa se va fragmenta foarte fin şi va urca în straturile superioare ale atmosferei. Această cenuşă fină, va fi purtată de vânt,  deasupra Europei şi va determina scăderea  pătrunderii radiaţiei luminoase solare ziua şi lunare noaptea. Tot din această cauză  este posibil ca temperaturile să scadă, iar recoltele din anul respectiv să nu  mai ajungă la maturitate.

O altă explicaţie a fenomenului descris de versetul biblic poate fi interpunerea între soare, lună şi pământ a unui nor cosmic, format din resturi de roci şi gheaţă rezultate în urma ciocnirilor dintre asteroizi, sau ca urmare a intersectării orbitei pământului cu coada unei comete şi intrarea acesteia în zona de resturi şi praf lăsate de ea.    

           13  Şi am văzut şi am auzit un vultur, care zbura spre
                 înaltul cerului şi striga cu glas  mare: Vai, vai, vai celor
                 ce locuiesc pe pământ, din pricina celorlalte glasuri ale
                 trâmbiţei celor trei îngeri, care sunt gata să trâmbiţeze!

    

     Vulturul din acest verset poate fi cel de al patrulea heruvim  arătat în Apocalipsa 4;7, care cheamă locuitorii pământului la pocăinţă, deoarece urmează să vină o perioadă cu o alterare şi mai profundă a vieţii şi respectiv a mediului. Să ne reamintim Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 4;

     7   Şi fiinţa cea dintâi era asemenea leului, a doua fiinţă

          asemenea viţelului, a treia fiinţă avea faţă de om, iar a

          patra fiinţă era asemenea vulturului care zboară.

Toate cele şapte trâmbiţe, dar mai ales ultimele trei, reprezintă un puternic avertisment  din partea bunului Dumnezeu, dat oamenilor, pentru pocăinţă şi ridicare spirituală prin Hristos. În cartea „Apocalipsa Sfântului Ioan un comentariu ortodox”, de Arhiepiscop Avarichie Tauşev, referitor la acest verset se arată la pag. 142: „ Glasul vulturului arată iubirea de oameni şi mila sfinţilor îngeri, care îi compătimesc pe cei ne pocăiţi, asupra cărora vin catastrofele”. „Pentru cei care îşi au lăcaşurile lor în ceruri, dezastrele şi suferinţele sunt pricini de primire a neveştejitelor cununi şi răsplăţi. (Sfântul Andrei, cap. 25)”          

      Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul 9

Trâmbiţa a cincea şi a şasea. Cele ce se întâmplă după ce au sunat. Cei patru îngeri de la Eufrat.

7.5. Trâmbiţa a cincea

           1   Şi a trâmbiţat al cincilea înger, şi am văzut o stea căzută
                din cer pe pământ şi s-a dat cheia fântânii adâncului.
           2   Şi a deschis fântâna adâncului şi fum s-a ridicat din
                fântână, ca fumul unui cuptor  mare, şi soarele şi  
                văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.

La a cincea trâmbiţă steaua căzută care este satana a venit din cer pe pământ şi a primit cheia fântânii abisului. El are puterea şi autoritatea de a deschide poarta care blochează sălaşul diavolilor şi a duhurilor rele din adâncul pământului. În Sfânta Evanghelie după Luca 10 vedem:

18  Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.

Duhurile revin pe pământ lipindu-se de oamenii necredincioşi, ademenindu-i  prin fel de fel de ispite îi vor manipula după bunul plac. Aceste duhuri  vor fi eliberate doar o perioadă relativ scurtă de timp, după care vor fi trimişi înapoi. Că o parte mare din aceste  spirite stau acum în adâncul pământului, vedem şi din Evanghelia Sfântul Apostolul Luca în cap. 8;

            27  Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate,
                  care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea
                  haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte.
            28  Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu
                  glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui
                  Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui.
            29  Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru
                  că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în
                  obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat
                  de demon, în pustie.
            30  Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el
                  a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el.
            31  Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în
                  adânc.      

Despre aceasta, Arhiepiscopul Averichie Tauşev în lucrarea sa „Apocalipsa Sf. Ioan un comentariu ortodox” la cap. 9 pag 145 arată ce spunea despre acest pasaj Sf. Andrei al Cezareei în cap 26.   „ Despre stea cred că este un înger al lui Dumnezeu. Cu îngăduinţa lui Dumnezeu el scoate afară din fântână demonii cei rai care au fost osândiţi, cei pe care Hristos i-a legat atunci când era întrupat, ca să îşi poată face lucrarea lor, înaintea sfârşitului, şi apoi să meargă în chinurile veşnice.”

          3   Şi din fum au ieşit lăcuste pe pământ şi li s-a dat lor
               putere precum au putere  scorpiile pământului.
          4   Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului şi nici
               o verdeaţă şi nici un copac,  fără numai pe oamenii care
               nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor.
          5   Şi nu li s-a dat ca să-i omoare, ci ca să fie chinuiţi cinci
               luni; şi chinul lor este la fel cu chinul scorpiei, când a
               înţepat pe om.
          6   Şi în zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor
               afla şi vor dori să moară;  moartea însă va fugi de ei.

     Aici sunt mai multe interpretări posibile care, deşi par diferite, converg către aceeaşi concluzie.

     Odată cu deschiderea fântânii adâncurilor apare fumul, care poate fi interpretat ca răspândirea peste oameni a întunericului minţii lor. Lăcustele sunt spiritele rele, care vor zbura de la om la om şi îi vor chinui. Fumul din care ies aceste spirite rele poate fi asemuit cu un gaz cu efect halucinogen, care reduce capacitatea mentală şi conştiinţa oamenilor către instinctele primare, dar acelaşi efect poate fi obţinut şi prin televiziune.

     Observăm în al patrulea verset, că aceste „lăcuste” vor ataca doar pe cei care nu au pe frunte pecetea lui Dumnezeu.         

     De aici se deschid două posibilităţi, fie lăcustele sunt duhuri care nu pot acţiona asupra oamenilor însemnaţi de Dumnezeu, fie substanţa injectară de lăcustele roboţi, sau insecte manipulate genetic, nu are efect asupra lor.

Autorul ne arată că înţepătura acestor zburătoare nu va fi letală, ci doar va chinui timp de 5 luni oamenii, probabil cu dureri şi pareze greu de suportat. Grozăvia acestei armate de insecte sau roboţi zburători, va provoca  mântuirea unui număr mare de necredincioşi, care nu se vor putea tămădui decât prin cuvântul Lui Dumnezeu venit ca răspuns  la  rugile lor, pentru a-i izbăvi de asemenea pacoste. Iată ce ne spune Cartea înţelepciunii lui Solomon 16;

      9  Pentru că înţepătura lăcustelor şi a muştelor le-a adus

          moartea şi n-a mai fost nici un chip să-şi scape viaţa,

          fiindcă meritau o asemenea pedeapsă.

    10  Iar pe robii Tăi nici dinţii balaurilor celor veninoşi nu

          i-au biruit, căci mila Ta a venit şi i-a vindecat,

    11  Ca să-şi aducă aminte de cuvintele Tale; erau răniţi şi

          apoi degrabă vindecaţi, ca nu cumva, căzând în adâncă

          uitare, să nu fie înstrăinaţi de la bunătăţile Tale.

          12  Nici iarbă de leac, nici alifie nu i-a vindecat, ci
                 cuvântul Tău, Doamne, cel ce toate le vindecă.

            7  Iar înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai
                pregătiţi de război. Pe capete aveau cununi ca de aur,
                şi feţele lor erau ca nişte feţe de oameni.
           8   Şi aveau păr ca părul de femei şi dinţii lor erau ca dinţii
                leilor.
           9   Şi aveau platoşe ca platoşele de fier, iar vuietul aripilor
                era la fel cu vuietul unei mulţimi de care şi de cai, care
                aleargă la luptă.
         10   Şi aveau cozi şi bolduri asemenea scorpiilor; şi puterea
                lor e în cozile lor, ca să vatăme pe oameni cinci luni.

Modalitatea de acţiune a acestei armate rezultă chiar din descrierea ei simbolistică, făcută de Sfântul Ioan teologul prin descrierea acestor aşa-zise lăcuste. Caii pregătiţi de luptă care pe cap aveau cununi de aur, arată dorinţa de putere şi de cucerire peste zone întinse. Părul ca de femeie, arată modul perfid de acţiune, similar cu seducţia feminină prin minciună şi desfrânare, care provoacă decăderea morală a conducătorilor şi structurii de conducere a inamicului, subjugarea soldaţilor armatei lui prin desfrâu. Dinţii ca de leu, indică o puternică şi crudă acţiune de stăpânire a popoarelor cucerite. Atacul acestor minuscule trupe, se va face în cele cinci luni de vegetaţie, adică din martie până în august.             

Coada ca de scorpie indică o mare perfidie mediatică a cuceritorilor, menită să încetinească şi să blocheze reacţia populaţiei ocupate, acţionând neuronal prin substanţele injectate dar şi prin televiziune şi publicaţii şi lovituri psihotronice, care sunt puternic inhibitoare ale acţiunilor umane pe întinderi mari. 

Asemănarea lăcustelor cu scorpiile nu este întâmplătoare. Scorpiile sunt animale mitologice, care sunt asemănate fizic cu scorpionii.  Pentru a prezenta modul de acţiune a armei care stă în coada lăcustei, autorul face analogia cu înţepătura de scorpion, care provoacă reacţii neurologice, disfuncţii cardiovasculare şi respiratorii, contracţii musculare şi somnolenţă. Înţepătura scorpionilor este mortală pentru copii şi bătrâni, iar în unele cazuri şi pentru adulţi.

Interpretarea fizică a descrierii lăcustelor, corespunde actual cu cea a mini roboţilor autonomi, sau teleghidaţi zburători, care au pe ei camere de luat vederi minuscule, exact ca ochii lăcustelor, aripi mici care se mişcă asemenea aripilor insectelor şi care permit zborul, iar ca armă au un ac de înţepat oamenii. Această categorie de minuscule arme inteligente, sunt deja realizate în fază de experiment şi probabil, după un timp destul de scurt vor intra în producţia de serie, formând cu ajutorul lor adevărate armate de milioane de roboţi zburători, împotriva cărora va fi greu de luptat. Puterea de a proiecta această armă atât de mică şi eficientă nu poate veni decât din întunericul sufletului şi al minţii, orbite de fumul gheenei, prin manipularea oamenilor de către spiritele rele. Prin acul acestei arme se pot injecta atât substanţe neurotoxice care ar  provoca dureri şi crampe musculare, cât şi  precursori genetici şi nano metrici ai peceţii finale.

O altă interpretare poate fi dată prin faptul că această acţiune a demonilor eliberaţi din adâncurile pământului, este indirectă. Ei acţionează prin oameni, care, prin diferite forme de ameninţare armată, cuceresc şi stăpânesc un anumit teritoriu, cu ajutorul acestei tehnici deosebite de luptă.

  

            11  Şi au ca împărat al lor pe îngerul adâncului, al cărui
                  nume, în evreieşte, este Abaddon, iar în elineşte are
                  numele Apollion.
            12  Întâiul "vai" a trecut; iată vine încă un "vai" şi încă
                  unul, după acestea.

Conducătorul acestei armate este un om în care sălăşluieşte un spirit rău şi puternic, împărat a spiritelor rele ieşit din adâncul pământului, care îi dictează acţiunile şi al cărui nume se traduce atât din iudaică cât şi din greacă, prin Nimicitorul sau, Distrugătorul.

În ultimul verset autorul ne spune că primul eveniment şocant  a trecut, dar arată că după el, mai urmează să se petreacă altele două.

7.6. Trâmbiţa a şasea

            13  Şi a trâmbiţat al şaselea înger. Şi am auzit un glas, din
                  cele patru cornuri ale altarului de aur, care este  
                  înaintea lui Dumnezeu,
            14  Zicând către îngerul al şaselea, cel ce avea trâmbiţa:
                  Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel
                  mare, Eufratul.

  

In zona dintre  râul  Eufrat şi Tibru a existat vechiul Imperiu Mesopotamian cu cele două provincii Asiria şi Babilon. Nabucodonosor, al II-lea rege al Babilonului în anul 586 î.Hr a cucerit Palestina şi a distrus Ierusalimul şi Templul Lui Dumnezeu şi zidurile de apărare. Împăratul Cyrus al II-lea al Persiei, în anul 519 î.Hr. care a cucerit Babilonul, a permis reconstruirea templului. Pentru a putea înţelege viitorul trebuie să cunoaştem evenimentele trecutului. Ulterior imperiul Persan ocupă zone mari din imperiul Mesopotamian în jurul anului 500 î.Hr. până la anul 330 îHr. împărţind teritoriul în două regiuni, Athura la nord şi Babilonia la sud. Prin cucerirea Persiei de către Alexandru cel Mare, regiunile devin parte ale Imperiului Seleucid. Acest imperiu a fost distrus de Armenia Mare în jurul anului 42 î.Hr. Restul teritoriului a fost parte a Imperiului Parţian al Persiei care a rezistat pănă în 224 d.Hr. Partea de nord-vest este cucerită de romani, iar restul Mesopotamiei primeşte numele de Del-e Iranshahr adică inima Iranului. În secolul VII conducătorii imperiului Arab au reunit teritoriul, guvernând prin două provincii, Partea de Nord cu capitala la Mosul şi Partea de Sud cu capitala la Bagdad, care ulterior devine capitala imperiului Arab.

În 1535 turcii otomani cuceresc Bagdadul. În timpul lor, acest teritoriu este împărţit în trei regiuni, cu capitalele la Mosul, Bagdad şi Basra care includea şi Kuweitul de azi. La terminarea primului război mondial zona a fost ocupată de britanici, care au organizat-o în doua regiuni, Siria şi Irak.  În 1920 apare statul Irak cu actuala frontieră, care cuprindea şi Kuweitul, făcând parte din Provincia Basra. În 1961 Kuweit şi-a declarat independenţa. Datele au fost preluate după situl //ro.wikipedia.org/Istoria Mesopotamiei antice.

Eufratul este cel mai mare râu din Asia şi apare în Biblie de mai multe ori, fiind menţionat prima dată în Facerea,  Întâia carte a lui Moise cap.2 :

          14   Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin
                 faţa Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.

Eufratul este considerat de poporul evreu, limită estică a Tărâmului Făgăduinţei. Actual, Eufratul curge pe teritoriile Turciei, Siriei şi Irakului având o lungime de 2.800 km şi se varsă în Golful Persic. 

Apocalipsa spune că înaintea bătăliei finale acest râu va seca. La fel spune şi Profetul Mahomed în Coran, care precizează că prin secarea lui, se va descoperi un munte de aur, de care nu este bine să te atingi. Această ameninţare directă conduce la ideea că acest    aşa zis munte de aur ar putea ascunde poarta care blochează intrarea în tărâmul subteran al spiritelor rele. Această idee apare şi în lucrarea Arhiepiscopul Averichie Tauşev  „Apocalipsa Sf. Ioan un comentariu ortodox” la cap. 9 pag 150 unde este citat Sf. Andrei al Cezareei cap 27,”Este posibil ca menţionarea Eufratului să fie o indicaţie a faptului că Antihristul va veni din aceste ţinuturi”.

           
            15  Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri, care erau gătiţi
                  spre ceasul şi ziua şi luna şi anul  acela, ca să omoare
                  a treia parte din oameni.            
            16  Şi numărul oştilor era de douăzeci de mii de ori câte
                  zece mii de călăreţi, căci am auzit numărul lor.

Numărul lor este de două sute de milioane care este un număr foarte mare de militari. Acest număr ne conduce la ideea că avem de a face cu o confruntare a patru puternice state, susţinută internaţional, cum ar fi S.U.A., Rusia, China, India, deoarece puţine sunt ţările care îşi pot permite în prezent sau într-un viitor nu prea îndepărtat, să aibă sub arme un asemenea număr  de oameni.

            17  Şi aşa am văzut, în vedenie, caii şi pe cei ce şedeau pe
                  ei, având platoşe ca de foc şi de iachint şi de pucioasă;
                  iar capetele cailor semănau cu capetele leilor şi din
                  gurile  lor ieşea foc şi fum şi pucioasă.
           18  De aceste trei plăgi: de focul şi de fumul şi de                  
                  pucioasa, care ieşea din gurile lor, a fost ucisă a treia
                  parte din oameni.
           19  Pentru că puterea cailor este în gura lor şi în cozile lor;
                 căci cozile lor sunt asemenea şerpilor, având capete, şi
                 cu acestea vatămă.

Aceste versete arată că al treilea război mondial va izbucni între mari grupări de state începând din zona râului Eufrat şi extinzându-se apoi şi în alte zone. Caii sunt maşinile de luptă, tancurile, rachetele purtătoare de lovituri clasice şi nucleare şi avioanele de luptă, care poartă luptătorii împreună cu armele lor distrugătoare. Această mare confruntare militară va angrena ţările de pe întreg Pământul. Viziunea arătată proorocului Daniel în cap. 8, se referă la secvenţa de începere a războiului. La sfârşitul acestui conflict major se formează guvernul mondial, apariţia celor 10 zone administrative numite împărăţii, şi venirea lui Antihrist la putere. Daniel cap. 8, „vedenia berbecului şi a ţapului”:

           1   În anul al treilea al domniei regelui Belşaţar mi s-a
                 arătat mie,…, o vedenie…
           2    …, parcă eram în capitala Susa, în ţara Elamului şi,.. ,
                 eram pe fluviul Ulai.

     Locaţia actuală, despre care spune profeţia, este lângă localitatea Shustar (Sst) care are în apropiere oraşul antic Susa, provincia Khuzestan din Iranul actual.  Fluviul nu este un fluviu propriu-zis, probabil descrierea este dintr-o perioadă ploioasă când râul ce se numeşte acum Karun era mare. Acesta,  la rândul său, se varsă în Eufrat reunit cu Tigru. Această zonă este fosta ţară a Elamului, care a fost disputată prin conflictul dintre Iran şi Irak, în timpul războiului din 1980-1988. În acest conflict, au murit aproape 1.000.000 de luptători din ambele tabere. Regiunea a fost dată Irakului prin Rezoluţie  O.N.U. în 1988. Astăzi vedem aici înfiinţarea unui stat islamic in zona de nord a Irakului sprijinit de islamişti din toată lumea. Şi continuă profeţia :

     3    …iată un berbec cu două coarne stând în picioare în faţa

           fluviului şi coarnele lui erau lungi, iar unul mai lung

           decât celălalt şi cel mai lung creştea cel din urmă.

Este vorba de două coarne, unul mai demult care se pare că este Iranul iar cel de al doilea cel de pe urmă şi care creştea mai lung este probabil noul stat islamic. Cele două coarne ale berbecului înseamnă o coaliţie între două sau mai multe state vecine. Această coaliţie este sprijinită în ascuns de mari puteri şi grupuri de interese mondiale.

           4   Am văzut berbecul lovind cu coarnele la apus, la 
                 miazănoapte şi la miazăzi şi nici o fiară nu-i putea sta
                 împotrivă şi nimeni nu scăpa de asuprirea lui. El …
                 creştea.

În prima fază sunt atacate la vest, probabil locaţii din Siria Liban Iordania şi Arabia Saudită, la nord baze din Turcia, în est bazele militare din Afganistan. Unii analişti militari consideră că ar fi posibilă atacarea concretă a Europei  şi ocuparea  efectivă a multor teritorii.

            5   … iată un ţap venea de la apus pe deasupra feţei
                 pământului, fără ca să-l atingă. Şi ţapul avea un corn
                 între ochi, care corn se putea zări.

Ţapul simbolizează o coaliţie de state care acţionează având  baza de plecare în Grecia.  Cornul ţapului simbolizează  comandantul sau comandamentul militar, care  va conduce atacul în fruntea unei coaliţii de forţe armate ale mai multor state. Faptul că venea pe deasupra pământului dovedeşte caracteristicile unei importante şi masive acţiuni militare aerocosmice, urmată de trupele terestre.

            6   Şi a venit până la berbecul cel cu două coarne pe care
                 l-am văzut stând în faţa fluviului şi s-a năpustit spre el
                 cu toată tăria puterii lui.
     Aici se arată rapiditatea şi violenţa atacului aerian pentru lovirea şi distrugerea bazelor militare.
            7   Şi l-am văzut cum s-a apropiat de berbec,…şi a lovit
                 berbecul şi i-a sfărâmat cele două coarne şi 1-a călcat
                 în picioare şi nimeni n-a scăpat pe berbec.

Călcarea în picioare sugerează ocuparea efectivă cu militari a celor două state. Nu mai puţin lipsite de importanţă sunt operaţiunile navale şi bătăliile navale, în special atacurile submarinelor care au „sfredelit marea”.

            17   … "Ia aminte, fiul omului, căci vedenia este pentru a
                   arăta sfârşitul veacurilor!"

      20   Berbecul cu două coarne, pe care tu îl vezi, înseamnă

             regii Mediei şi ai Persiei.

      21  Iar ţapul este regele Greciei şi cornul cel mare, care

            este între ochi, este regele cel dintâi.

Primul rege unificator al Greciei a fost Filip al II-lea, iar a doua reunire a statelor cetăţii greceşti este făcută de fiul sau,  Alexandru cel Mare, 356-323 î.Hr. Este de presupus că alianţa Europeană va avea la conducerea  sa un om forte, probabil tot un macedonean.   

Trebuie menţionat că profetul Daniel ne arată doar secvenţa de

începere şi de sfârşit a războiului. Conflictul în sine este mult mai amplu deoarece „a fost ucisă a treia parte din oameni”. A treia parte din oameni înseamnă ca din 7 miliarde de oameni, ar pieri peste 2,3 miliarde de oameni. În cel de al doilea război mondial au murit aproximativ 60 de milioane de oameni dintre care 20 milioane militari şi 40 milioane de civili. Diferenţa până la 2,3 miliarde este enormă.      

După terminarea celui de al Treilea Război Mondial aşa cum

 s-a întâmplat şi după celelalte două războaie anterioare, va apare sărăcia, foametea la scara planetară, dezorganizarea economică,  iar naţiunile debusolate se vor  îndrepta către organismele internaţionale cum ar fi Organizaţia Naţiunilor Unite, Banca Mondială, F.M.I. sau altele, pentru a putea primi ajutoare în bani şi hrană, în numele păcii şi stabilităţii. Aceste organisme deja au tendinţa de structurare, sub forma unui guvern mondial care pe lângă ajutoarele pe care le vor da, vor impune ţărilor respective un regim de severă austeritate, biruri înrobitoare, imposibil de plătit, iar în final, cedarea suveranităţii şi unificarea lor în 10 zone administrative. Pe tot pământul se va impune transformarea religiilor lor într-o  religie unică, din care Dumnezeu treptat va fi scos.

Acest avertisment dat de Dumnezeu oamenilor de pe întreaga planetă, este deosebit de dur şi este menit sa aducă pocăinţa şi smerenia atât de necesară pentru curăţarea de păcate a locuitorilor de pe întreaga planetă.

          20   Dar ceilalţi oameni care nu au murit de plăgile acestea,
                 nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se mai
                 închine idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de
                 piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă,
                  nici să umble.
            21 Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile
                 lor, nici de desfrânarea lor,  nici de furtişagurile lor.

 

După cum vedem, în versetele de la sfârşitul cap. 9 din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, mai rămân destui oamenii care nu au venit la credinţa în Dumnezeu, nici după acest război şi, deci, sunt justificate şi alte pedepse ulterioare.